Subiect de REZERVĂ Evaluarea Națională 2025 (clasa a 8-a)

 

SUBIECTUL I (70 de puncte)

Citește fiecare dintre textele de mai jos pentru a putea răspunde la cerințele formulate.

Textul 1

,,Au înflorit magnoliile albe de sub ferestre. Deși stăm la etajul șapte, le văd foarte bine. Sunt doi copaci. Mama spune că unul este mai tânăr și altul mai bătrân. De aceea nu înfloresc chiar deodată, nici chiar la fel de mult. [...] Oricum, toată povestea asta nu durează decât trei, patru zile, așa că stau cu coatele proptite pe pervaz și mă uit. Fac fotografii cu telefonul. Am treisprezece ani şi, din câte mi-am dat seama până acum, sunt pasionată de fotografii și de plante.

Anul trecut, tata mi-a cumpărat un aparat de fotografiat Fuji, cu care pot mări și de zece ori o petală de magnolie – adică să mă apropii de ea mai mult decât dacă aş locui la etajul trei. Cu toate astea, acum fac poze cu telefonul. Mă cam feresc de tata, el spune că fotografiile făcute cu telefonul nu-s fotografii. [...]

Și deodată îmi dă prin minte că, de fapt, copacul cu florile trecute nu e neapărat cel mai bătrân dintre cei doi. Poate că, dimpotrivă, copacul tânăr înflorește mai repede. Dar mama trebuie să știe când au fost plantate magnoliile. Numai că să pun întrebarea ar însemna să las pervazul, să las fotografiile, să ies din camera mea. Și asta nu vreau. Mi-e bine aici. [...]

Cred că trebuie să fie îngrozitor să locuieşti mai jos de etajul patru. Să nu vezi apusul, păsările, lumina diferită din fiecare seară. Da, dar cine știe cum se văd de acolo magnoliile...

 Însă, indiferent la ce etaj locuiești, bănuiesc că la fel te strigă mama la masă la șapte, când încep ştirile.

— Serena!

Şi dacă nu răspunzi din prima, poți să fii sigură că a doua oară te strigă de două ori.

 — Serena! Hai odată, Serena!

Aşa că închizi fereastra, pui telefonul pe birou.

— Și spală-te pe mâini înainte să vii! Iar tu sigur că te duci la baie să te speli pe mâini, fiindcă:

— Pe tastatura computerului şi pe telefon sunt cele mai multe bacterii din toată casa. [...]

Aşadar, mă supun. Mama, tata și eu. Stăm cu toții la masa din sufragerie și luăm cina, în timp ce ne uităm la știri. Eu, de fapt, nu prea mă uit. [...] Dar iată că astăzi ştirea cu animalele se dă mai devreme. Nu mai e furată de pe internet. E de la noi. Pare și proaspătă. E singura știre la care tăcem cu toții. Tata a rămas cu o ceapă verde în mână. Mama se joacă în farfurie cu un cuțitaş de brânză. Ascultăm reportajul despre singurul cimpanzeu de la grădina zoologică din Băneasa. Vedem imagini. Oftăm. Zâmbim. Iarăși oftăm. Ştiu bine locul ăsta, mergem acolo de două, trei ori pe an. În treisprezece ani de viaţă, asta înseamnă ceva. Și știu animalul despre care se vorbeşte la televizor. Un cimpanzeu cu barba albă. Habar n-am avut că îl chema Thor. [...] Pe condor nu l-au arătat. Dar eu îl știu foarte bine. E o pasăre mută. Stă pe-un munte în miniatură, construit din bolovani, şi se joacă cu un băţ. Mută și eu, mă retrag în camera mea, de unde n-o să mai ies toată seara. Mama și tata au hotărât, zâmbind visători, în timp ce strângeau farfuriile, că duminică mergem la zoo. [...] Descarc fotografiile. Sting calculatorul. Îmi fac patul, încerc să citesc dintr-o carte. Dar rămân cu privirea pierdută între rânduri. [...]

  Cum de n-am știut că pe cimpanzeu îl cheamă Thor? În camera mea, proptită în perne, cu muzică în căştile albe, întrebările curg. Şi oare toate animalele de la zoo au nume? Are şi condorul un nume? Ce înseamnă „cel mai bătrân”? [...] A plouat toată noaptea. Am auzit stropii şi-n somn, răpăind pe pervaz. Apa şiroind în burlanele din curtea interioară. Dar iată că dimineața e soare.

 Mergem la zoo. Mi-am pus blugii preferați, un tricou, jacheta de piele și bascheții verzi. Îi aştept la uşă, îmbrăcată, încălţată.

— Aparatul foto nu-l iei?

Normal că l-am luat.

Am şi făcut câteva fotografii pe fereastră. Magnoliile sunt deja cafenii în copacul pe care-l bănuiesc mai bătrân.

Ajungem la grădina zoologică cu autobuzul luat de la Piaţa Romană, ca de obicei. [...]

E soare, dar o adiere încă rece scutură florile albe din copaci. Petalele o iau în stoluri în sus, surprinse de pala de vânt, apoi coboară și se alătură suratelor lor de pe alei, de pe gardurile vii, de pe bănci. Uneori nici nu simţi vreo adiere, dar petalele continuă să se desprindă și să cadă. De parcă ar exista adieri pe care le simt doar florile, nu și oamenii.”

                                                                            ( Veronica D. Niculescu, O vară cu Isidor)

Textul 2

—,, Bagă de seamă, mi-a spus George Topîrceanu. E pui de lup! [...]

Ca totdeauna, mama s-a uitat cam lung: atâta ne mai lipsea! Găzduiam într-o colivie două gaiţe şi-l țineam şi pe Black, cel mai bleg şi mai mâncăcios dintre prepelicari* şi, pe deasupra, mare haimana... Dar, ca totdeauna, mama n-a zis nimic. A zâmbit, închipuindu-şi cum o să umblăm prin vecini, căutând lupul când o va lua razna... [...]

După ce l-am aşezat în cuşca lui improvizată, pe fân moale, puiul de lup s-a mai liniştit. George Topîrceanu a plecat acasă, mort de oboseală: îi dăduse de lucru dihania. Peste noapte, „lupul” a început să latre la lună. Țăcănea grăbit, apoi se tânguia subțirel, prelung şi jalnic.

— Mi se pare mie că lupul vostru e vulpe toată ziua! a râs de noi tata, a doua zi.

Peste vreo săptămână, l-am găsit dimineața cu ghearele tocite și însângerate. Încercase să rupă plasa de sârmă. George Topîrceanu mi-a cerut repede tinctură de iod, vată și pansament. Și, curios, sălbăticiunea a stat liniştită până i-a bandajat toate patru labele betege.

— Vezi dacă n-ai fost cuminte? îl certa George Topîrceanu. Uite, acum parcă ești motanul încălțat! [...] Se apropia vremea când trebuia să plecăm, ca în fiecare vară, la mănăstire. Da, dar ce facem cu puiul de vulpe?... [...] Atunci, George Topîrceanu a hotărât:

 — Îl luăm cu noi!

 Și l-am luat, într-o colivie pentru sticleți*, în care ar fi încăput numai bine fără coadă. În tren a fost cuminte. [...]

De a doua zi, puiul de vulpe a fost una dintre atracțiile Mănăstirii Neamțului. Mergea cu noi la plimbare, cu zgardă și curelușă, ca un cățel. Părea așa de mic și de umilit sub poala pădurii înalte de brad! Numai coada mai era de el.

Toată lumea îl mângâia – de la distanță – și-i aducea pachețele de oase. [...]

După ce ne-am întors la Iaşi, vulpoiul a început a slăbi văzând cu ochii. Creştea prea repede, tăişul rău i se aprindea tot mai des în ochi și începea să răspândească miros pătrunzător de sălbăticiune. [...] Ne-am hotărât să-l ducem la pădure, sus, pe dealul lui Păun. În trăsură, puiul stătea liniştit, cu botul pe genunchii mei şi cu ochii închişi.

— Eu cred că înțelege, zicea George Topîrceanu. Şi poate că-i pare rău... mai ştii?

Ne-am coborât din trăsură în marginea pădurii, acolo unde drumul o ia în sus, spre Chetrărie. Am ales locul anume: erau pe-acolo câteva case, cu câteva cotețe... Puiul mergea între noi ca un căţelandru cuminte, fără să întindă curelușa. I-am simțit bătăile grăbite ale inimii. Apoi, încet, i-am desfăcut zgărduța... A scuturat din cap cu neîncredere, apoi s-a depărtat puțin. [...] Cu botul în vânt adulmeca aerul umed. Parcă încerca să-și aducă aminte de ceva de demult... Și fără veste a pornit-o drept înainte, cu coada roșie întinsă orizontal în urma lui. S-a dus.”

                                      ( Otilia Cazimir, Pui de vulpe, în vol. Amintiri despre G. Topîrceanu)

*prepelicar – câine de vânătoare

*sticleți – mică pasăre cântătoare

A.

1. Notează, din textul 1, doi termeni din câmpul lexical al vestimentației.

2. Familia Serenei locuiește într-un bloc, la etajul-textul 1:

a. doi. b. trei. c. patru. d. șapte.

3. Thor este numele-textul 1:

 a. unei stații de autobuz. b. unui cimpanzeu de la zoo. c. unui condor de la Băneasa. d. unei mărci de aparat foto.

4. Puiul își rănește labele-textul 2:

a. în propria zgardă. b. într-un geam spart. c. într-o creangă de brad. d. într-o plasă de sârmă.

5. 5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.   

 Textul 1                  

                                  Enunțul                                                                                Adevărat             Fals

Serena are treisprezece ani.

Tatăl îi recomandă Serenei să facă poze cu telefonul.

 În dimineața în care familia merge la Băneasa, plouă torențial. 

Textul 2

                                Enunțul                                                                                   Adevărat               Fals

 Black este un motan.

 În călătoria spre Mănăstirea Neamțului, nu este luat niciun animal.

Când crește, puiul de vulpe este lăsat liber la marginea pădurii.

6. Transcrie, din secvența următoare, două figuri de stil, pe care le vei preciza:

„E soare, dar o adiere încă rece scutură florile albe din copaci. Petalele o iau în stoluri în sus, surprinse de pala de vânt, apoi coboară și se alătură suratelor lor de pe alei, de pe gardurile vii, de pe bănci”.

  „Petalele o iau în stoluri în sus” – metaforă;

„de pe alei, de pe gardurile vii, de pe bănci” – enumerație

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

    În ambele texte sunt prezente animalele.În primul text,Serena,o fată,ascultă și privește  alături de părinți știrile de la televizor.Este reportajul despre singurul cimpanzeu ,, cu barba albă de la grădina zoologică din Băneasa”pe care-l cheamă Thor.Își amintește că,deși,, pe condor nu l-au arătat”,îl știe foarte bine.,, E o pasăre mută. Stă pe-un munte în miniatură, construit din bolovani, şi se joacă cu un băţ.” Serena are o sensibilitate aparte pentru animale și este profund afectată de știrea despre cimpanzeul bătrân și de situația lui Isidor, un condor bătrân și singuratic.

  În textul 2,autoarea este încântată de prezența unui pui de vulpe adus acasă,apoi îl vede cum,,mergea cu noi la plimbare, cu zgardă și curelușă, ca un cățel. Părea așa de mic și de umilit sub poala pădurii înalte de brad! Numai coada mai era de el.”Este alături de oameni,dar eliberat în mediul lui natural.

  Animalele din cele două texte sunt sălbatice,dar trăiesc în medii diferite:la zoo,singuratice și nefericite,în casa unor oameni care înțeleg că locul adevărat este în natură.

8. Crezi că a avea un animal implică multă responsabilitate? Motivează-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând textul 2.

   Cred că un animal de companie nu este o jucărie sau o posesiune, ci un suflet care va intra în familie și va face parte din aceasta pe durata întregii sale vieți Pe toată această durată  are nevoie de atenție, dragoste și îngrijire adecvată. Nu poate fi returnat dacă stăpânul,,s-a plictisit" de el - animalele se atașează de stăpâni și suferă când sunt despărțite de aceștia. Necesită timp, dragoste, bani pentru îngrijire, vizite la veterinar când se îmbolnăvesc, îngrijire specială când îmbătrânesc, amenajarea spațiului în care locuiesc, pentru a corespunde nevoilor speciei.Decizia de a lua un animal  trebuie luată conștient de persoana care își va asuma sarcina îngrijirii acestuia.

Bineînțeles că  un animal de companie nu reprezintă un cadou, ci o responsabilitate. Asupra deciziei de a introduce în familie un animal de companie trebuie să fie de acord toți membrii familiei care locuiesc în spațiul respectiv. Dacă si o singură persoană se opune, să se renunțe la idee – animăluțul va trăi sub stres simțindu-se nedorit.Astfel,puiul de vulpe găsit a fost acceptat,chiar dacă,, ca totdeauna, mama n-a zis nimic. A zâmbit, închipuindu-şi cum o să umblăm prin vecini, căutând lupul când o va lua razna.”A fost îngrijit și primit cu înțelegere,prietenie, tratat cu respect, cu atenție,plimbat de toată familia.Aceștia au înțeles însă că locul unui astfel de animal este în mediul lui natural și de aceea l-au eliberat.

  Ca o concluzie pot afirma că  prezența unui animal de companie înseamnă asumarea unei responsabilități pe întreaga durată de viață a acestuia. Animalele nu reprezintă cadouri sau obiecte, ci necesită din partea noastră dragoste, atenție și implicare; pentru toatea acestea ne răsplatesc înmiit!

9. Asociază fragmentul din opera literară „O vară cu Isidor” de Veronica D. Niculescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

      Am ales o lectură studiată de mulți elevi,,Cum e lumea”de Veronica Niculescu.Și în acest text și în fragmentul din textul 1 autoarele explorează teme precum empatia,acceptarea diversității și respectul pentru natură.Prin intermediul personajelor: Bianca,ursulețul,și Mara,o fată asemenea Serenei,se aratărelația complexă dintre om,natură și animal.Puiul de urs este trezit de foșnetul aripilor fluturelui și pleacă de la zoo în lumea de dincolo de gratii. Naratoarea urmărește fuga ursulețului pe urmele fluturelui.Bianca-ursuleț fetiță,cu guler alb,admiră splendoarea lumii noi: lacul cu rațele,șirul de copaci,valea ca o palmă,iarba înrourată.Serena admiră de la fereastră copacii cu florile de magnolii.Apoi este impresionată de existența unor vietăți ce trăiesc la zoo.Am înțeles că empatia este capacitatea de a înțelege prin ce trec ceilalți, de a vedea lucrurile prin ochii lor, de a te imagina pe tine în aceeași situație. 

B.

1. Conțin diftong ambele cuvinte din seria:

a. „atracțiile”, „tăișul”.

b. „birou”, „construit”.

 c. „coada”, „mergea”.

d. „numai”, „tânguia”.

2. Seria care cuprinde doar cuvinte derivate cu sufix diminutival este:

 a. „cățelandru”, „retrag”.

b. „subțirel”, „cafenii”.

c. „ghearele”, „sticleți”.

d. „pachețele”, „curelușa”.

3. Sensul secvenței subliniate în enunțul „Habar n-am avut că îl chema Thor” este:

a. a nu îngriji.

b. a se mira.

c. a nu ști.

d. a poseda.

4. Sunt omonime ambele cuvinte subliniate din seria:

a. „sălbăticiunea a stat liniștită până i-a bandajat toate patru labele.”; „În tren a fost cuminte”.

 b. „se apropia vremea când trebuia să plecăm”; Era supărat că nu putea să vină la serbare.

 c. „tăișul rău i se aprindea tot mai des în ochi”; Aragazul cel vechi se aprindea foarte greu.

d. „trebuia să plecăm, ca în fiecare vară, la mănăstire”; Ana este vară primară cu Andrei.

5.  Selectează, din secvența următoare, trei verbe la timpuri diferite ale modului indicativ, pe care le vei preciza:

„Uite, acum parcă ești motanul încălțat! [...] Se apropia vremea când trebuia să plecăm, ca în fiecare vară, la mănăstire. Da, dar ce facem cu puiul de vulpe?... [...] Atunci, George Topîrceanu a hotărât.”.

6. Alcătuiește o propoziție afirmativă, în care pronumele personal „eu” să fie :atribut (1),

și o propoziție negativă, în care substantivul comun „motan” să fie complement direct (2).

7. Transcrie propozițiile subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora:

 „Mama și tata au hotărât, zâmbind visători, în timp ce strângeau farfuriile, că duminică mergem la zoo.”

8. Completează enunțurile următoare cu forma corectă a fiecărui cuvânt indicat în paranteză, reprezentând mesajul unui membru al echipei de voluntariat pentru protecția animalelor.

I-am spus ________________ (Denisa, cazul dativ) că suntem _____________ (mândru, masculin, plural) de acești noi ________________ (membru) ai echipei. Proiectele ____________ (creat) de către elevii _______ _______ (care, cazul genitiv) idei s-au dovedit utile sunt premiate.

SUBIECTUL AL II-LEA (20 de puncte)

            Scrie rezumatul textului 1.

 Magnoliile înflorite sunt observate de Serena,o fată de la etajul șapte.Sunt doi copaci care înfloresc în timpi diferiți.Fata,pasionată de fotografie și plante, fotografiază florile cu telefonul,deși are și un aparat de fotografiat.Este fericită că locuiește atât de sus.Merge la masa de seară alături de părinți,ascultă și  privește știrile de la televizor despre un cimpanzeu de la zoo și află numele acestuia:Thor.Își  amintește de un condor,pasărea mută.Părinții au hotărât să meargă duminică la zoo.Singură în camera ei fata  este nedumerită că nu a știut numele cimpanzeului,apoi se întreabă dacă toate animalele au nume.Dimineața pleacă spre zoo cu autobuzul și observă zborul petalelor florilor scuturate de vânt.

 

 

 

 

rezolvarea punctelor 6;7;8;9;din EVALUAREA NAȚIONALĂ iunie 2025

 

6.,,La aceste vorbe, Anton Lupan îl privi mai iscoditor. Omul de lângă el, înalt din cale afară, să fi zis că-i deșirat dacă n-ar fi fost destul de spătos, avea un cap cam micuț pentru trupul lui, un cap de păsăroi, cu nasul ascuțit, cu ochii apropiați, când vicleni, când glumeți, cu bărbia îngustă şi cu obrazul plin de țepi. Purta un fel de cioareci* zdrențuiți, strânși cu nojițele* opincilor până sub genunchi, dar în sus avea o haină de marinar, peticită cam peste tot, care nu se potrivea nici cu cioarecii, nici cu căciula de oaie din cap. ”

Portretul fizic se conturează prin ochii lui Anton Lupan care-l privește,,iscoditor”,fiind caracterizat direct de narator,privit cu atenție:un om înalt,,deșirat”,slab,dar spătos,robust cu,, un cap de păsăroi cu nasul ascuțit”- expresie ironică.Impresionanți sunt ochii,,vicleni și glumeți”,șireți și veseli ai unui om fără astâmpăr, cu umor.Vestimentația personajului este sărăcăcioasă,a unui om simplu,îmbrăcat țărănește cu,,cioareci,opinci,căciulă de oaie”,doar haina peticită de marinar contrastează în aspectul lui.Astfel,personajul Ieremia este un om simplu,obișnuit care îi atrage atenția lui Anton Lupan.

7=un element de conținut comun celor două texte:

Un element de conținut comun celor două texte date este reprezentat de dorința de explorare,de cunoaștere.

În textul 1, Anton Lupan începe o discuție cu Ieremia, pentru a-l iscodi și pentru a afla dacă se poate baza pe acesta în călătoriile sale pe mare, bucurându-se de calitățile pe care le descoperă „se cuvenea să nu-l mai scape din mâini, altul pe măsura lui fiind greu de găsit.”

În textul 2, exploratorii de pe „Belgica” au ca scop dorința de a descoperi ținuturile din Antartica „ca să aducem tot felul de observații pe timp de cel puțin un an de zile.”

8= Cred că reușita unei călătorii depinde de pregătirea acesteia.Astfel, planificarea unei călătorii presupune ceva timp de cercetare a zonei și condițiilor, pentru a determina unde, când și cum se va desfășura. Toti acești parametri cumulați vor determina ritmul de deplasare zilnic și distanțele de parcurs.Trebuie aleasă de la bun început destinația principală așa cum Belgica și-a stabilit un itinerariu,străbaterea Oceanului Atlantic spre Polul Sud.Desigur și condițiile meteo sunt un factor important în orice călătorie si e bine de știut despre cum va fi vremea în zona unde vom merge,fiind  util să fie stabilită și perioada sau data exactă când va avea loc călătoria. În funcție de mijlocul de transport, se va ști ruta parcursă, dar și timpul petrecut pe drum.Emil Racoviță prezintă vasul Belgica

,, o corăbioară trainică de felul pescuitoarelor de foci norvegiene”și ceea ce era pregătit pentru a naviga în siguranță.Reușita unei călătorii depinde și de traseul exact, opririle la alte eventuale obiective turistice întâlnite pe traseu sau activitățile desfățurate pe drum alături de participanții din  călătorie.

  În concluzie consider că reușita unei călătorii este o artă și o știință în același timp. Este o știință, pentru că necesită cercetare și organizare meticuloasă, și o artă, pentru că poți să-ți creezi propriul itinerar și să descoperi,să cunoști locuri noi și interesante.

9=Voi asocia fragmentul 1 cu un fragment din,, Ocolul pământului în 80 de zile”de Jules Verne,în care Phileas Fogg,personajul principal, angajează un valet, pe Passepartout, pentru a-l ajuta în timpul călătoriei:,,Mi-ai fost recomandat, informaţiile despre dumneata sunt bune”, având în vedere că acesta va avea sarcina de a se ocupa de bagaje, de a face rezervări și de a se asigura că toate detaliile logistice sunt puse la punct.La fel Anton Lupan îl cunoaște pe Ieremia,îi privește înfățișarea și discută cu el despre viața pe care a avut-o.Află că a fost,,marangoz”,că a colindat prin alte țări și-i propune

să-l însoțească în călătorie,constatând că,,altul pe măsura lui fiind greu de găsit.”

 Ambele personaje:Ieremia și Passepartout au o experiență de viață bogată,au călătorit,au avut multe îndeletniciri și vor ajuta în reușita unei călătorii.

Fragment din,,Ocolul pământului în 80 de zile”:,,În clipa aceea se auzi ciocănind în uşa micului salon, unde se afla stăpânul casei. James Forster, servitorul concediat, se ivi în prag. Noul servitor! vesti el. Un flăcău de vreo treizeci de ani se arătă în uşă şi salută

.-Eşti francez şi te numeşti John? îl întrebă Phileas Fogg.

- Jean, dacă domnului nu-i displace! răspunse noul venit. Jean Passepartout, o poreclă cu care am rămas şi care explică însuşirile mele fireşti de a ieşi din orice încurcătură. Cred că sunt un băiat cumsecade, domnule, însă, ca să fiu cinstit, trebuie să mărturisesc că am avut multe meserii: am fost cântăreţ ambulant, călăreţ de circ, în care calitate am făcut salturi ca Leotard şi am dansat pe frânghie ca Blondin, pe urmă, ca să dau un scop mai folositor talentelor mele, am ajuns profesor de gimnastică, şi în ultima vreme am fost sergent de pompieri la Paris; în dosarul meu am chiar incendii remarcabile. Însă iată că acum cinci ani am părăsit Franţa şi, vrând să gust viaţa de familie, am devenit valet în Anglia. Or, în clipa de faţă fiind fără serviciu şi aflând că domnul Phileas Fogg este omul cel mai punctual şi cel mai sedentar din Regatul Unit, m-am prezentat la domnia sa cu speranţa de a trăi aici liniştit şi de a-mi uita chiar şi numele de Passepartout…

-Passepartout îmi place, răspunse stăpânul casei. Mi-ai fost recomandat, informaţiile despre dumneata sunt bune. Cunoşti condiţiile mele?”

                                                                            (,,Ocolul pământului în 80 de zile”de Jules Verne)

Evaluare iunie====compunere---Întâmplare dintr-o excursie

 

 În sfârșit...ne-am hotărât Planurile sunt deja făcute:plecăm toți din familie întâi în excursie!!!!în Deltă,apoi ne întoarcem acasă,câteva zile la bunici,excursie departe,departe...nu spun,e secret,dar e cald,mare,muzică,vapoare și apoi,mai vedem...a!și lecturi... Se spune că o vacanță frumoasă trebuie să fie o vacanță de vis,o evadare într-un tărâm iluzoriu, o reverie care, ca prin farmec, devine adevărat.

Ajungem în Deltă cu un vaporaș și iat-o : exotică,misterioasă și sălbatică.Locul unde fluviul și-a făcut culcuș în drumul său spre mare,unde apa și pământul se îmbrățișează ,iar păsările cântă cerului,un ținut parcă din altă lume,care are întotdeauna ceva nou de arătat.

Diminețile sunt mereu superbe.Lumina se cerne cu grijă printre crengile copacilor,iar, când o adiere de vânt își face intrarea,ramurile bătrânelor sălcii capătă viață și încep a dansa prin văzduhul ce se lasă îmbătat de mireasma florilor de tamarix,e mirosul zeilor,îmi spun,lăsându-mă în voia parfumurilor.

-Săriți în barcă !ne îndeamnă tata,fost,,sportiv.”

Și plecăm...vrem să mergem la Sulina,dar până acolo colindăm pe canalele Dunării, cu stufăris,cu rădăcinile copacilor ieșite la suprafață ca niște gheare monstruoase,cu peștii argintii salutând soarele și mai ales cu nenumăratele păsări adunate de o poruncă auzită numai de ele.

-Lebedele,dansatoarele deltei,șoptește mama cu admirație.

Pe luciul apei apar lebedele albe ce se rotesc în cerc după o muzică neauzită de oameni,egretele  singuratice, cormoranii, pescărusi le privesc cu admirație. Oamenii Deltei,pescarii,ocolesc lacul lor,au alte locuri de pescuit.

Apoi,iar sălbăticie....un far ne dă de veste că am ajuns la Sulina,despre care citisem o povestire faimoasă, Porto Franco,,cu o fată exotică,o poveste nefericită.

 -Gata,am ajuns!

-Vreau să văd locul unirii apelor,e un loc unic,am pregătit o cunună de nuferi pentru Rusalka,zâna din adâncuri!strig familiei și-i văd zâmbind,când scot din rucsac nuferii.

La întoarcere ajung în Pădurea Letea,loc straniu cu copaci răsuciți, de parcă Strâmbă-Lume ar fi îndoit fiecare trunchi,fiecare creangă și le fac semne prietenoase cailor sălbatici,cu coamele fluturânde în galopul fericirii,al libertății,fără a le tulbura împărăția și mângâi o floare de nufăr.podoabe ale sălbăticiei.Un cal alb cu o stea în frunte se oprește,se ridică în aer,nechează și pleacă în galop sălbatic.A fost salutul libertății către noi,oamenii strânși într-o barcă,plutind spre nemărginire.

Amurgu-mbracă Delta toată-n aur.E linişte,iar barca noastră încremenește ascultând șoapta apei,apoi își croiește drum spre mal.Privesc apa și-i mângâi luciul,mă simt ca-n povestea în care o mreană a devenit zână și-i arunc apei un salut din inimă.

 

SÂNZIENELE---zânele fete--flori

                                Solstițiu de vară fericit pentru voi toți!

SÂNZIENELE---zânele fete--flori

 

  În preajma solstiţiului de vară, câmpurile şi poie­nile sunt ţesute cu mări imense de flori galbene, înalte şi parfumate, aromând puternic a fân cosit şi a miere. La cea mai mică atingere sau adiere de vânt, se scu­tură din ele o ploaie fină, de pulbere de aur. Sunt flo­rile solstiţiului de vară, iubitoare de lumină şi soare, având şi culoarea lui, iar viaţa lor este scurtă, de nu­mai două sau trei săptămâni, atâta vreme cât regele cerului se află încă la apogeu. Imaginea lor suavă le-a făcut ,,Zânele florilor de câmp", iar parfumul ador­mitor, nesemănând cu al niciunei alte flori şi cu al tuturora, le-a ridicat la un rang atât de înalt, încât se bucură de o sărbătoare a lor pe tot cuprinsul pământului, cum nu se mai întâmplă cu nicio altă floare. Culoarea galbenă a Sânzienelor este cea a soarelui, cea mai caldă dintre culori, alături de albastru şi roşu, cu­loarea zeilor, a aurului, asociată misterului, reînvierii, veşniciei şi nemuririi; culoarea pă­mân­tului roditor a spicelor date în copt, cea mai pământească dintre cu­lori. Galbenul de esenţă divină, expri­mând spiritualitatea cea mai înaltă, este asociat şi căldurii, vo­ioşiei, fecundităţii, magiei, legă­turii cu izvorul vieţii. De aceea, florile galbene de sânziene intră în numeroase practici magice închinate soarelui ,focului ce­resc, luminii şi vieţii, sub toate aspectele ei, incluzând şi moar­tea. Aceste flori marchează timpul în­tr-un mod evi­dent.Ca doamne ale florilor ce sunt, sânzienele galbene in­tră într-o mare diversitate de practici magice.. 

           Sfârșit de iunie...dimineața de Sânziene..Din păienjenișul de drumuri care brăzdează codrul de la marginea orașului se desprinde la un moment dat o poiană mai largă, unde pădurea se retrage spre cer și piatra se acoperă cu iarbă. 

Uneori mă întreb dacă nu cumva visele mele sunt aripi cu care pot zbura spre cer... sau noi,oamenii, suntem păsări cu aripile crescute înăuntru???

Îmi întorc fața către soare și cred că umbrele vor rămâne în urma mea Este atât de cald, încât fluturii lasă în urma lor zigzaguri de lumină în aerul încins. Soarele se scurge din cer ca un trunchi de foc. Străbat desișul de salcâmi fragili și înalți, până acolo unde vântul devine subțire, până acolo unde ierburile devin de culoarea pietrei, până acolo unde încep cărările abia închipuite ale pădurii și până unde aerul se face de culoarea petalelor albe.

Sunt într-o pădure adevărată.Iarba e măruntă și deasă, străbătută de cărărui abia văzute, dar pe măsură ce înaintez, văd că salcâmii se fac mai mari și mai mari, pentru că, în cele din urmă, să facă loc stejarilor și fagilor uriași, printre crengile cărora abia pot vedea cerul. Abia atunci îmi dau seama că în pădure nu bate vântul, e ca și cum el ar aluneca pe deasupra și îmi dai seama că în jurul meu e o liniște stranie, că am intrat într-un spațiu diferit.Doar cucul cântă o dată de rămas bun...e ultima lui cântare.
Atunci am văzut pentru prima o piatră ciudată, chiar lângă stejarul ce părea o cetate,așa de mare era trunchiul.Era o piatră apărută din adâncurile pădurii și ale cețurilor, albă, uriașă, puțin înclinată, ca și cum s-ar fi clătinat sub apăsarea timpului. De departe, arăta ca o mare siluetă omenească alburind printre copaci. De aproape, fuioarele cețurilor de căldură se agăța de ea. O ating și eu, cu inima tremurând, nu știu de ce. E o piatră veche, grea, așezată ciudat, acoperită cu semne nedeslușite. În mijloc e o scobitură în care, poate, s-a aflat cândva un ascunziș, ca și cum niște mâini enorme ar fi săpat o groapă pentru a-și ascunde singurătatea.Mă întreb: Cine a pus-o aici? De ce? Ce e cu trupul acesta din piatră străjuind ascunzișul pădurii? Trebuie să se fi petrecut ceva important aici.... și așa am stat un timp acolo, trăgând în piept subțirimea diafană a cețurilor țesute între stejari, trăgând cu urechea la curgerea vântului și la zgomotele mărunte ale pădurii. Era o taină acolo. Ceva nefiresc. O poveste pierdută, închisă în tăcerea de piatră a locului. Un înțeles tulburător și neclar, care mă ispitea să-l dezleg,apoi am auzit o voce suavă chemând soarele...Am  fugit, rătăcind pe cărările aburoase,dar mi-am însemnat totul în minte, ca să nu uit drumul pe care urma sa mă întorc.Ceva mă-ndemna să-mi întorc privirea și-atunci le-am văzut pe ele,Sânzienele,ființe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase.Fuioarele ușoare de vânt se transformaseră în zâne cu părul galben și rochii albe de abur.Dansau o horă amețitoare, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase.

Peste câteva zile m-am întors cu bunicul și în locul acela răsăriseră flori galben-aurii, cu inflorescenţe mărunte, pline de polen mirosind puternic a câmp şi a miere. Era poiana numai cu flori de sânziene, o poiană încărcată de magie… din flori se scutura o ploaie fină de aur,  și...nici urmă de piatră.Am înțeles că pe-acolo trecuseră Sânzienele-zâne,sânzienele fete-flori....probabil că piatra va răsări din nou la anul,dar până atunci bunicul îmi spune râzând: sau crezi că nu există magie, sau crezi că totul e magie....ei bine ce să cred?????

test: Al. Mateevici – ,,Limba noastră” + Scrisoarea adresată de Baruțu Arghezi lui Tudor Cristea

 Textul 1

,, Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată. 

Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici. 

Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le ‘nşirate, –
Te-nfiori adânc şi tremuri.

Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.

Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.

Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.

Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.”

                                                     (Al. Mateevici – ,,Limba noastră”)

slin – strat de murdărie de pe peiele sau de pe hainele necurațate

hram – biserică cazanie – predică prin care se explică un pasaj din evanghelie

Textul 2

,,Spunea tatăl meu printre altele:„Limba cuprinde poporul, fapta limbii lui si pământul acestui popor... Limba nu ne-au păstrat-o cărturarii întotdeauna... Gramatica limbii românești e risipită pe pământul românesc, cântă in copaci, zboară in văzduh, murmură in izvoare, se revarsă peste lumi, coace în grâu, geme în vânt ca orga, se subțiază in ecouri de vioară... Vreau să spun că în limba românească este pentru un român și altceva decât litere, silabe, conjuncții, prepoziții, articol, substantiv, verb si adverb. Una din marile taine ale vieții e limba... Limba nu este un fapt al voinței, e opera inconștientului. E prima și definitiva dominantă a omului în viață si aceea care îi dă o caracteristica proprie. Noi suntem lucrul limbii, nu limba e lucrul nostru... Limba noastră e și filozofia noastră și trebuie să ne încredem in ea...” Citatele sunt câteva dintre opiniile lui împărtășite în diverse momente de lucru în care notam sau imprimam pe benzi de magnetofon, păreri legate de unele „atitudini academice, universitate sau, simplu, scriitoricești, în ultimii lui ani de viață... Arghezi a fost si cel care, în plenul Secției de limbă si literatură din Academie, a cerut scrierea cuvântului României cu â din a, nesuportând imixtiuni străine în esența valorilor istorice, naționale și de grăire sau scris...” El mai spunea „Cultura e sfeșnicul minții!”

(Scrisoarea adresată de Baruțu Arghezi lui Tudor Cristea, din,,Corespondența criticului Tudor Cristea)

A.

1. Transcrie, din textul 1, două definiții ale limbii române

2. Aparțin aceluiași câmp lexical toate cuvintele din seria:

a) copaci, grâu, izvoare;

b) copaci, văzduh, murmură;

c) păsări, zboară, văzduh;

d) izvoare, povestiri, citind.

3. Atitudinea autorului celui de-al doilea text-suport față de concepția tatălui său cu privire la limba romănă este:

a) detașată; b) admirativă; c) negativă; d) dezaprobatoare

4. Tema centrală a primului text-suport este:

a) natura; b) timpul; c) istoria națională; d) limba română.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte:.

Textul 1

                            Enunţul                                                                                     Adevărat Fals

Structura: „S-a trezit din somn de moarte ca viteazul din poveste” conține o comparație.

Limba română este definită exclusiv „comoară”, „cântec”, „foc” și ”frunză verde”.

Secvența „Roi de fulgere ce spintec/ Nouri negri, zări albastre” conține două epitete cromatice

Textul 2

                                Enunţul                                                                                     Adevărat Fals

Baruțu Arghezi a cerut Academiei scrierea cuvântului România cu â.

Tudor Arghezi definea limba română drept opera inconștientului și o taină a vieții.

Doar cărturarii au putut păstra în timp limba română.

6. Precizează, în unu-două enunțuri, o trăsătură a textului liric, identificată în textul 1

   Poetul își exprimă emoții și sentimente în mod direct prin vocea eului liric. Adresarea directă către întregul neam este plină de patetism și are drept scop transmiterea mesajului de a păstra dulceața, muzicalitatea și splendoarea limbii. Verbul la modul imperativ,,strangeți",pronumele,,vi,vă” arată ideea de îndemn, iar prin verbele la viitor poetul dă o perspectivă fericită.Limbajul expresiv prin figuri de stil:metafore:limba este ,,o comoara, un șirag de piatră rară,foc ce arde”;epitete:,,vechi izvoade,veșnicele adevăruri”;comparații:,,ca viteazul din poveste.”

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

  Elementul comun al celor două texte este adânca dragoste și prețuire pentru limba română, creație a poporului nostru de-a lungul existenței sale istorice. Textul poeziei este o odă dedicată sufletului și liantului neamului nostru - limba română, o limbă veche,armonioasă.,, Limba noastră-i o comoară, un șirag de piatră rară, foc ce arde, numai cântec, doina,roi de fulgere, graiul pâinii, vechi izvoade, limbă sfântă, limba vechilor cazanii, piatra lucitoare."În textul 2,limba noastră este,,una din marile taine ale vieții”...e risipită pe pământul românesc, cântă in copaci, zboară in văzduh, murmură in izvoare, se revarsă peste lumi, coace în grâu, geme în vânt ca orga, se subțiază in ecouri de vioară.”

 Cele două texte glorifică limba română, este o armonie superioară între idei, imagini, mijloace de expresie ce reprezintă  efectul unei maxime  concentrări, a unei stricte selecții artistice. 

8. Crezi că limba română este una dintre valorile autentice definitorii ale neamului românesc/ale identității naționale? Motivează-ți valorificând textul 1.

Limba română este considerată o valoare autentică definitorie pentru poporul român. Este un element esențial al identității culturale și istorice, reflectând evoluția și unitatea neamului românesc. Limba română este un factor de legătură între vorbitorii săi și un depozitar al istoriei, tradițiilor și valorilor culturale ale românilor. 

Limba română este un element central al identității culturale a românilor, definind modul în care aceștia percep lumea, interacționează între ei și își transmit valorile de la o generație la alta. Deși vorbită în diferite regiuni geografice, limba română contribuie la unitatea poporului român, creând o legătură lingvistică și culturală puternică între toți cei care o vorbesc. 

Limba română este un martor al istoriei, conservând urme ale trecutului și reflectând evoluția limbii.

Limba română, prin specificul ei, contribuie la diversitatea culturală a lumii, oferind o perspectivă unică asupra lumii. O naţiune se defineşte prin comunitate de teritoriu, de viaţă social-istorică, de limbă şi de factură psihică, care se exprimă prin cultură în general şi prin poezie în special. Tezaurul spiritual al unui popor se găseşte ascuns, ca o comoară, în limbă. De aceea poetul Al. Mateevici începe poezia Limba noastră cu versul: „Limba noastră-i o comoară”. Această comoară spirituală, această factură psihică defineşte cel mai bine o naţiune, fiindcă ea se naşte din adâncul fiinţei naţionale.

În concluzie, limba română nu este doar un mijloc de comunicare, ci și un simbol al identității, istoriei și continuității neamului românesc.

9. Asociază fragmentul textul poetic ,,Limba noastră” de Al. Mateevici cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

În poezia,,Limba românească” Gheorghe Sion arată că limba română produce bucurie, plăcere şi are valoare estetică, fiind corectă,frumoasă,unică. Adverbul,,mult” antepus celor două adjective-epitet are aici sens superlativ,,foarte.”Îndemnul,,Vorbiți, scrieți românește”este asemănător cu cel al lui Mateevici: ,,Strângeţi piatra lucitoare, /Ce din soare se aprinde — / Şi-ţi avea în răvărsare / Un potop nou de cuvinte”. Astfel,rolul poetului şi al poeziei,al fiecărui vorbitor este să dea strălucire,

frumuseţe, vitalitate limbii neamului, să trezească puterile creatoare, să dea noi valori cuvintelor, să le perfecționeze.

,,Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.

Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce vieţuiți!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiți ca să roșească
Țărna ce călcăm?

Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu!”

B.

1.Conține exclusiv cuvinte cu formă neliterară seria:

a) noastră-i, sudori;

 b) slinul, vatră;

c) spuie, spintec (roi de fulgere ce);

d) îi (aleasă), nicio.

2. Există doar cuvinte derivate în seria:

a) românești, zbuciumul;

b) academici, câteva;

c) lucitoare, scriitoricești;

d) luceferilor, revărsare.

3. Sensul contextual al cuvintelor subliniate din textul:

 „Citatele sunt câteva dintre opiniile lui împărtășite în diverse momente de lucru în care notam sau imprimam pe benzi de magnetofon, păreri legate de unele atitudini academice, universitare sau, simplu, scriitoricești, în ultimii lui ani de viață.”

 nu este corect precizat în seria:

a) gândurile, gândite;

b) ideile, reliefate;

c) părerile, exprimate;

d) concepțiile, ilustrate.

4. În secvența:

 „Limba noastră-i graiul pâinii

când de vânt se mișcă vara

În rostirea ei bătrânii

cu sudori sfințit-au țara.”

 există:

a) două adjective pronominale;

b) un adjectiv pronominal și un adjectiv propriu-zis;

c) două adjective propriu-zise;

d) un adjectiv pronominal și un adjectiv participial.

 5. Transcrie, din fragmentul următor, trei substantive aflate în cazuri diferite, pe care le vei preciza: „Spunea tatăl meu printre altele: «Limba cuprinde poporul, fapta limbii lui și pământul acestui popor... Limba nu ne-au păstrat-o cărturarii întotdeauna... Gramatica limbii românești e risipită pe pământul românesc, cântă în copaci.»”

6. Alcătuiește o propoziție negativă în care substantivul „limba“ să aibă funcție sintactică de:

-atribut în cazul genitiv și

-o propoziție interogativă în care substantivul „comoară” să fie nume predicativ în cazul acuzativ.

7. Transcrie propozițiile din enunțul următor, precizând tipul fiecăreia: „Limba noastră-i foc ce arde/într-un neam, ce fără veste/S-a trezit din somn de moarte/ca viteazul din poveste.”

8. Rescrie enunțul următor, corectând greșelile, indiferent de natura acestora.

Dragul meu dacă ți la neamul tău, să ști că limba care o vorbești este cartea ta de vizită. Cuvintele care le rostești, a căror origini vorbesc despre neamul tău și despre identitatea ta.

SUBIECTUL al II-lea

Scrie un text în care să prezinți mesajul textului poetic/o semnificație a poeziei „Limba noastră” de Al. Mateevici.

  Mesajul poezie este cultivarea limbii va duce la îmbogățirea ei, la sporirea frumuseții și expresivității ei. Ea va învinge timpul, străluminând veșnic în cuvinte existența noastră, a tuturor generațiilor, devenind comoara noastră de preț. Textul acesta nu este numai o definiție a limbii, ci și o definire a sentimentului de dragoste față de limba noastră atât de armonioasă.

  Poezia ”Limba noastră" exprimă sentimente de adâncă dragoste și prețuire pentru limba română, creație a poporului nostru de-a lungul existenței sale istorice. Compozițional, poezia cuprinde 12 catrene care pot fi grupate în doua direcții: primele 8 strofe, cristalizate în jurul verbului,,a fi”cuprind definiții lirice ale limbii române, iar ultimele 4 sunt adevărate îndemnuri pentru păstrarea și îmbogățirea ei. 

  Titlul poeziei este explicat prin enumerarea unor comparații cu valoare metaforică, care alcătuiesc ,,portretul" poetic al limbii române. Limba română este comparată cu termeni luați din diferite domenii ale existentei neamului:,,o comoară, un șirag de piatră rară, foc ce arde,numai cântec, doina,roi de fulgere, graiul pâinii,vechi izvoade,limba sfântă,limba vechilor cazanii, piatră lucitoare.”

,,Limba noastra-i o comoară, un șirag de piatră rară" – metaforă ce sugerează valoarea, strălucirea, frumusețea, tainica bogăție - evocând sclipiri diamantine, concretizează şi reliefează înţelesul de frumuseţe sclipitoare, fascinantă. Dar,,comoară" sugerează rădăcinile îndepărtate și statornice ale limbii;,,șirag de piatră rară” indică unicitatea.Metafora,,foc ce arde",focul, simbol al trezirii naționale, al luptei pentru libertate, preface cuvintele în flăcări purificatoare,reprezintă patima, dar și forța limbajului de a răzbuna orice nedreptate. O comparație hiperbolică:,, S-a trezit din somn de moarte,/Ca viteazul din poveste"arată lupta dusă de poporul român împotriva celor ce-au cotropit pământurile noastre.Limba este cântecul dorului,este,,roi de fulgere"cu puterea de transfigurare a lumii prin forța cuvântului;este,,graiul pâinii”, graiul faptelor, care-i asigură existenţa. Prin sacrificiul permanent, prin faptele de vitejie, de muncă, ei, străbunii, au împlinit destinul naţional, au sfinţit cu sânge şi sudoare pământul ţării. Limba noastră este natura ocrotitoare,,frunza verde”,metaforă-simbol a veșniciei;,, Nistrul lin”, apa sugerează cunoaşterea, viaţa spirituală neîntreruptă a poporului român, sedimentată în limbă aşa cum apele Nistrului ascund în adâncuri lumina luceferilor.Limba înseamnă început, evoluție și zbucium sufletesc,aici este sedimentată istoria naţională ca într-o cronică-metaforă „vechi izvoade”, fiindcă limba este o carte vie care determină viaţa,spiritul naţional când se descoperă în el această conştiinţă naţională: „se-nfioară şi „tremuri.” Definiția limbii ajunge la punctul maxim al simțirii și frumuseții, limba sfințindu-se odată cu rostirea marilor adevăruri din cărțile bisericești care înalţă şi înnobilează sufletul, modelându-i sensibilitatea şi frumuseţea.

  Partea a doua(ultimele patru strofe) are valoare de concluzie, de îndemnuri adresate întregii națiuni de a cultiva și de a șlefui,de a îmbogăți limba, până va avea lucirea pietrelor prețioase și forța solară. Adresarea directă către întregul neam este plină de patetism și are drept scop transmiterea mesajului de a păstra dulceața, muzicalitatea și splendoarea limbii. Verbul la modul imperativ,,strângeți"  sugerează ideea de îndemn, iar prin verbele la viitor,,- ţi avea,răsări-va” poetul dă o perspectivă fericită. Poezia are o anumită simetrie,se încheie prin reluarea primei strofe,ușor modificată,cu imaginea aceleiași comori" care acum reapare ca nouă, spre a rămâne vesnic să lumineze zarea nepieritoare a vieții noastre.Limba este capabilă să izvorască„un potop nou de cuvinte”,hiperbolă menită să exprime puterea creatoare ascunsă în ea.

  Ritmul este trohaic, măsura este de opt silabe ca în doinele populare, muzicalitatea desăvârșită, zicerea simplă,lexicul bogat.Tonalitatea este gravă și rezultă din marile, înălțătoarele adevăruri comunicate.

 

test : Radu Tudoran, ,,Toate pânzele sus!” + articole-esențiale-pentru-călătoria-pe-mare----

 

Textul 1

„Mihu stătea tăcut în colţul lui, uitându-se la Anton Lupan cu ochii vii şi totodată mâhniți. Întâlnindu-i privirea, acesta clipi:

– Ce-i, Mihule?

Băiatul mişca din buze, fără să spună nimic; în schimb, ochii vorbeau destul şi deodată pe chipul lui Anton Lupan se ivi zâmbetul acela greu de văzut.

– Adică la tine de ce nu m-oi fi gândit? întrebă, scărpinându-se iarăşi în cap, ca Gherasim. La drept vorbind, se gândea de la un timp, iar adineauri, când cu hărţile, gândul îi zăbovise asupra lui, destul de hotărât, numai că băiatul i se părea prea crud.

– Te pomeneşti că vrei să mergi şi tu!

 – Ce să facem cu un copil? mormăi Gherasim.

Anton Lupan continuă, ca şi când nu l-ar fi auzit:

– Ia spune, Mihule, nu te sfii!

 – Aş merge, domnule! răspunse băiatul, cu obrajii arzând. Apoi îşi lăsă capul în pământ şi adăugă încet, strecurându-şi pe sub gene privirea temătoare spre Gherasim.

– Numai să nu vă încurc... eu n-am mai fost niciodată pe mare, nu sunt deloc priceput... Şi deodată, cuprins de teama că ar putea să rămână singur pe ţărmul acesta pustiu, să se despartă de ceilalţi, şi mai cu seamă de Anton Lupan, care se purtase cu el aşa de înţelegător şi de blând, băiatul izbucni:

– Dar ia-mă, domnule, şi am să fac tot ce mi-oţi porunci! Zău, nene Gherasime, am să mă silesc zi şi noapte, mă jur să nu-ţi ies niciodată din cuvânt!

 – La urma urmei, zise Anton Lupan, şovăind mai mult din pricina lui Gherasim, n-ar strica să-l luăm. Pe orice corabie e nevoie de un mus.

 – Ce-i acela mus? întrebă Mihu, gâfâind.

– Un fel de ucenic marinar.

– Apoi atunci, mai ales dacă-i vorba să fiu numai ucenic, ia-mă, domnule, şi-am să fiu ucenic bun!...

 – Ce zici, Gherasime?

– Ştiu eu? Dacă dumneata socoteşti... Ce-i drept, băiatul e inimos, destoinic, voinic, doar îl ştiu. S-ar putea să iasă din el un marinar priceput.

Mihu asculta cu sufletul la gură. Urechile îi vâjâiau şi parcă totul se rotea în jurul lui.

Numai ca prin vis îl auzi pe Anton Lupan zicând:

– Dar o să fie muncă grea, băiete, o să întâlnim furtuni şi alte primejdii, au să treacă ani până să venim înapoi...

Aici glasul şovăi, apoi se auzi mai încet, dar parcă mai dârz:

 –... Dacă om mai veni!

Câteva clipe se lăsă tăcere adâncă; marinarul e învăţat cu primejdiile, iar gândul neîntoarcerii face parte din primele lui deprinderi. În tăcerea aceasta nu era spaimă, ci îndârjire aspră, care le făcea chipurile reci şi neclintite, ca ale unor stane de piatră [...].

– Merg, domnule!... şopti Mihu.

În tăcerea clipei, şoapta suna ca o hotărâre, ca un legământ pe viaţă. Alte câteva clipe se priviră în tăcere unii pe alţii; chiar şi inima lui Haralamb părea tulburată. După aceea, Anton Lupan înclină din cap şi vorbi, schimbând glasul:

 – Ieremie, mâine să te duci în port şi să faci rost de haine marinăreşti pentru Cristea Busuioc şi pentru băiatul ăsta!

Mihu se făcu roşu, apoi alb ca varul şi iarăşi roşu, de-ai fi zis că obrazul lui e felinarul pe care moş Ifrim îl aprindea seara, sus, în turla farului.”

                                                                                      (Radu Tudoran, Toate pânzele sus!)

Textul 2

„Să faci bagajele pentru o călătorie cu barca este cu totul altceva decât să pregătești lucrurile pentru o vacanță obișnuită pe mare. O veste proastă: trebuie să ai o abordare practică și minimală și să iei în considerare situațiile neprevăzute. «Norocul favorizează mintea pregătită», – așa că aruncă un ochi pe lista noastră de echipamente și utilizări recomandate de marinarii experimentați care te vor ajuta să îți faci călătoria mai ușoară. Articole esențiale din bagajul de călătorie pe mare Înainte de a porni la drum, verifică valabilitatea documentelor de călătorie și dacă iei cu tine aceleași documente precum cele înscrise pe lista de echipaj. În calitate de căpitan, ține întotdeauna la îndemână și într-un singur loc următoarele documente – permisul de căpitan, permisul de operator radio VHF, lista echipajului și un document/număr al companiei de asigurări. Este în continuare o idee bună să ai la tine suficienți bani lichizi în moneda locală, deoarece cardurile nu sunt acceptate în orice golf izolat. Poți face cumpărăturile mari la fața locului, dar ține cont de faptul că depozitarea alimentelor la bord este complicată. Frigiderul este mic și este oprit atunci când navigați (fără motor) sau când ancorați departe de porturile de agrement. Ar trebui să ai provizii de alimente și apă pe vasul tău de închiriat pentru cel puțin trei zile (chiar dacă plănuiești să iei masa în principal în restaurante). Alimentele neperisabile și rezervele de apă potabilă îmbuteliată sunt o necesitate. Îți recomandăm să ai la dispoziție apă în zona cabinei de pilotaj pentru întregul echipaj. În ceea ce privește medicamentele, echipajul ar trebui să fie informat de starea de sănătate a persoanelor de la bord, mai ales în cazul în care cineva are o afecțiune mai gravă. De asemenea, este necesar să se știe unde își depozitează respectiva persoană medicamentele.”

(https://www.boataround.com/ro/blog/articole-esentiale-pentru-calatoria-pe-mare-ce-sa-iei-cu-tinein-urmatoarea-ta-iesire-cu-barca?)

A.

1. Completează spaţiile libere cu informaţiile din textul 1.

Anton Lupan evită să-l ia alături de ei pe Mihu, deoarece______________________________________, dar acceptă după ce Gherasim ----------------

 2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 1.

Anton Lupan se purtase cu Mihu:

a.ferm. b.dur. c.blând. d.familial.

3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 2.

Este recomandat să ai pe vas provizii de alimente şi apă pentru:

 a. cel puţin o lună. b. cel puţin o săptămână. c. cel puţin trei săptămâni. d. cel puţin trei zile.

 4. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informaţiile din textul 2. Sfaturile vizează: a. vacanţele obişnuite pe mare. b. vacanţele destinate aventurilor pe mare. c. călătoriile cu barca pe mare. d. o ieșire scurtă cu barca pe mare.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunţ pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informaţiile din cele două texte.

Textul 1

                        Enunţul                                                                                   Adevărat              Fals

Orice corabie are nevoie de un mus.

Mihu strigă de fericire când primeşte acordul de a i se alătura echipajului.

Prima misiune a lui Mihu a fost aceea de a-şi face rost de haine marinăreşti.

Textul 2

                        Enunţul                                                                                Adevărat                Fals                                                             

 Înainte de a porni la drum e necesară verificarea valabilității documentelor de călătorie.

 E o idee bună deținerea de bani lichizi în moneda locală.

 Echipajul ar trebui să fie informat cu privire la starea de sănătate a persoanelor de la bord doar în cazul unei afecțiuni mai grave.

6. Rescrie fragmentul de mai jos, transformând vorbirea directă în vorbire indirectă.

„ – Ce-i acela mus? întrebă Mihu, gâfâind.

 – Un fel de ucenic marinar.

 – Apoi atunci, mai ales dacă-i vorba să fiu numai ucenic, ia-mă, domnule, şi-am să fiu ucenic bun!...

 – Ce zici, Gherasime?

– Ştiu eu? Dacă dumneata socoteşti... Ce-i drept, băiatul e inimos, destoinic, voinic, doar îl ştiu. S-ar putea să iasă din el un marinar priceput.”

   Gâfâind,Mihu întrebă ce este un mus.I se răspunde că este un ucenic marinar.Băiatul răspunde că dacă e vorba să fie numai ucenic,va fi un ucenic bun.Gherasim este întrebat ce are de zis,este nehotărât,dar adaugă că știe că băiatul este inimos, destoinic, voinic și poate va deveni un marinar priceput.

7. Prezintă o diferenţă între limbajul utilizat în textul 1 şi cel din textul 2, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare text.

  În primul text se observă un vocabular expresiv,unii termeni populari, transmit emoții și idei într-un mod artistic,se  adresează sensibilității estetice a cititorului, și se caracterizează prin unitatea conținutului cu forma,figurile de stil;se adaptează la subiectul și contextul operei;este folosită narațiunea,descrierea și dialogul personajelor:,, Mihu se făcu roşu, apoi alb ca varul şi iarăşi roşu, de-ai fi zis că obrazul lui e felinarul pe care moş Ifrim îl aprindea seara, sus, în turla farului.”

 Al doilea text este un text nonliterar adresat celor ce vor pleca în călătorie pe apă; un limbaj clar şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu; se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici.:,, documente – permisul de căpitan, permisul de operator radio VHF, lista echipajului și un document/număr al companiei de asigurări.”

8. Ce simte Mihu înaintea primirii răspunsului definitiv cu privire la acceptarea sa în cadrul echipajului? Justifică-ţi răspunsul la întrebarea dată, prin referire la o emoţie, valorificând textul 1

   Gherasim,unul dintre marinari,îi știe calitățile lui Mihu,,inimos, destoinic, voinic”.Mihu este neliniștit,derutat,impresionat de cei din jur.Atenționat de greutățile la care va fi supus în viața de marinar,băiatul  acceptă cu hotărâre,, ca un legământ pe viaţă.”Tăcerea care-l înconjoară e un refugiu,un moment de respect și solemnitate care i-a permis o mai bună înțelegere a cuvintelor lui Lupan.

9. Asociază fragmentul din opera „Toate pânzele sus!” de Radu Tudoran cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvenţă relevantă din fiecare text.

   O asociere poate fi cu personajul principal din romanul ,,Căpitan la 15 ani"de Jules Verne,  Dick Sand,un orfan care devine căpitanul navei după o serie de evenimente accidentale. Dick Sand, inițial un mus(ca și Mihu)pe balenierul Pilgrim, ia rapid deciziile și se dovedește un lider curajos și inteligent, demonstrând o maturitate neașteptată pentru vârsta sa. 

Rămas la cârma vaporului, călătoria de întoarcere va constitui o ocazie pentru Dick Sand de a se dezvolta din punct de vedere moral și de a-și dovedi limitele fizice, să facă față unor situații deosebit de periculoase și să reziste amenințării constituite de perfidul Negoro, enigmaticul bucătar de la bord. 

—,, Băiatul ăsta, îi spuse căpitanul Hull doamnei Weldon, o să fie într-o zi un marinar straşnic; sunt sigur de asta. Are într-adevăr instinctul mării, şi acest instinct îi înlocuieşte lipsurile în cunoaşterea acelor taine ale meseriei pe care nu le stăpâneşte încă. Este uimitor cât de multe ştie. Când te gândeşti la puţinul timp pe care l-a avut pentru învăţătură!”

   Mihu,personajul din textul 1,ajunge pe o corabie și va deveni mus,promițând că va fi ascultător,chiar dacă va întâmpina o viață grea cu,, furtuni şi alte primejdii, au să treacă ani până să venim înapoi”... Este susținut de Gherasim și acceptat ,fiind hotărât să înfrunte greutățile vieții de marinar.

   Cei doi băieți:Dick și Mihu sunt adolescenți curajoși integrați echipajului de pe o corabie,încrezători și dornici să înfrunte viața grea de marinar.

B.

1. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect.

Conţin diftongi toate cuvintele din seria:

a.  niciodată; grea. b. toate; adăugă. c. mâine; corabie. d. seamă; adineauri.

2. Cuvintele subliniate din secvenţa

„ – Numai să nu vă încurc... eu n-am mai fost niciodată pe mare, nu sunt deloc priceput...”

 s-au format prin:

a. compunere (1); derivare (2). b. compunere (1); conversiune (2). c. derivare (1); compunere (2). d. conversiune (1); derivare (2).

3. Seria care cuprinde formele corecte de plural pentru sensul din text al cuvintelor subliniate în enunțurile

 „Mihu stătea tăcut în colţul lui” și „întrebă, scărpinându-se iarăşi în cap” este:

 a. colțurile, capuri. b. colții, capi. c. colțurile, capete. d. colții, capete

4. Sensul secvenței subliniate în enunțul

 „Zău, nene Gherasime, am să mă silesc zi şi noapte, mă jur să nu-ţi ies niciodată din cuvânt! ” este:

a.       să te ascult cu atenţie. b. să nu te contrazic. c. să mă străduiesc. d. să fac tot ce îmi spui.

5.Selectează, din fragmentul următor, trei substantive la cazuri diferite, pe care le vei preciza:

„ – Aş merge, domnule! răspunse băiatul, cu obrajii arzând. Apoi îşi lăsă capul în pământ şi adăugă încet, strecurându-şi pe sub gene privirea temătoare spre Gherasim.”

6. Alcătuiește o propoziție asertivă, în care substantivul „gândul” să fie complement indirect (1) şi o propoziţie imperativă, în care adverbul „încet” să fie circumstanţial de mod (2).

7. Completează enunțul „Mihu asculta cu sufletul la gură.” cu o propoziție, astfel încât în fraza obținută să existe un raport de coordonare adversativă.

8. Rescrie corect textul de mai jos, preluat din jurnalul unui călător pe mare:

Pusei în rucsaci tot ce aveam nevoie pentru o călătorie cu barca și nu mă sfii să adaug și o însemnată rezervă de apă îmbuteliată. Cu toții căzurăm de comun acord să luăm câte doisprezece flacoane a căror conținut să-l reumplem din nou în primul port.

SUBIECTUL AL II-LEA

Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să caracterizezi un personaj din textul 1.

   

Mihu este un personaj din fragmentul romanului,,Toate pânzele sus.”

Pentru a prezenta personajul autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi cea indirectă.       Caracterizarea directă este făcută direct de narator. Din spusele directe ale naratorului,Mihu este

arătat ca un băiat tăcut,doar ochii erau expresivi,,vii,tăcuți”de parcă așteptau un gest,o vorbă a cuiva din apropiere.Aude vorbele lui Lupan care se gândea la băiat,deși era ocupat cu treburile corăbiei,iar întrebarea lui Gherasim,,ce să facem cu un copil?”parcă este neînțeleasă de Lupan. Temător,prudent,îndrăznește să-și spună dorința de a pleca cu corabia,apoi,respectuos,recunoaște lipsa de îndemânare în viața de pe mare.Și totuși frica de a rămâne singur,atitudinea prietenoasă a lui Lupan îl determină,pe neașteptate,să promită că se va comporta exemplar,va îndeplini toate muncile date. După ce i se lămurește înțelesul cuvântului,,mus”,este încântat și promite că va fi un,,ucenic bun”,în ciuda greutăților din viața unui marinar.Însușirile băiatului arătate de Gherasim,, inimos, destoinic, voinic”îl conving pa Lupan,pentru a-l accepta pe corabie.

   Modalităţile de caracterizare indirectă sunt în special comportamentul şi vorbele personajului.Interesantă în fragment este tăcerea,care e o limbă a gândurilor. Există pentru fiecare personaj o limbă a gândurilor proprii.Mihu este un băiat tăcut,doar ochii îi vorbesc,sunt,,vii”,atenți de ceea ce se întâmplă în jur;,,mâhniți”,ascund tristețe,durere.Este singur pe lume și de aceea este timid,temător,stingher.Devine încrezător în sine în momentul în care se teme că ar rămâne singur și promite că va fi ucenic bun,de folos pe corabie.Simte că este o clipă hotărâtoare pentru viața sa și în tăcerea celorlalți care știau greutățile vieții pe mare își hotărăște destinul,, ca un legământ pe viaţă”,va deveni marinar,integrându-se echipajului.

   Modul de expunere al fragmentului este narațiunea,dialogul și descrierea.

                                                                   MIHU

hai....că mai e puțin....test: Matei Vișniec ,,Marile maree” + Dan Cristian Mihăilescu,, fotograful mării” – interviu

 

SCENA 1

                                     ,,FOTOGRAFUL pe țărmul mării. FATA iese din mare.

FATA: — Ați venit pentru maree? Pentru marile maree?

FOTOGRAFUL: — Da.

FATA: — Ca să faceți poze?

FOTOGRAFUL: — Da.

FATA: — Știam. V-am văzut când ați plecat din sat. Văd că aveți câte un aparat de fotografiat pentru fiecare obiect pe care vreți să-l fotografiați.

FOTOGRAFUL: — Unde vezi tu așa ceva?

FATA: — Da, da. V-am văzut în mașină. Portbagajul e plin ochi cu aparate de fotografiat.

FOTOGRAFUL: — Nu-i adevărat.

FATA: — La revedere.

Se așază pe o stâncă.

FATA: — Da, locuiesc în sat. Numai că astăzi satul a fost invadat de lume. Toți vor să vadă marile maree. Au organizat chiar și o chermeză. E ridicol. De ce vrea toată lumea să vadă marile maree? FOTOGRAFUL: — De ce nu?

FATA: — La noapte vor fi și focuri de artificii. E ridicol. Poate vreți să fotografiați și focurile de artificii? FOTOGRAFUL: — Nu.

FATA: — Dar sunt frumoase focurile de artificii.

FOTOGRAFUL: — Nu, eu am venit pentru maree.

FATA: — Sunteți plătit bine?

FOTOGRAFUL: — Sunt plătit dacă reușesc să vând.

Pauză.

FATA: — Poate vindeți și focurile.

Pauză.

FATA: — Mirosul de cârnați făcuți la grătar ajunge până aici. E dezgustător.

Pauză.

FATA: — Cum ați știut că aici fluxul va fi mai înalt decât acolo, în port?

FOTOGRAFUL: — E adevărat?

FATA: — E adevărat. Dar cum ați știut?

FOTOGRAFUL: — N-am știut. Am căutat doar un colț liniștit de faleză, asta-i tot.

FATA: — Ba nu, m-ați urmărit.

FOTOGRAFUL: — Ba nu te-am urmărit deloc.

FATA: — Colțul ăsta de faleză e al meu.

Pauză.

FATA: — Iar dacă nu mă credeți, n-aveți decât să mergeți în sat și să întrebați pe cine vreți. Nimeni nu are dreptul să se apropie de colțul ăsta de faleză în absența mea. Și nici nu vreau ca marile maree să fie fotografiate. Ați auzit?

FOTOGRAFUL: — Da.

FATA: — Și n-ați plecat încă?

FOTOGRAFUL: — Nu.

FATA: — Atunci am să vă îmbrâncesc în mare.”

                                                                                 (Matei Vișniec, Marile maree)

Textul 2

1.Ești fotograf de profesie sau te ocupi și cu altceva?

  Nu sunt sigur dacă mi-ar fi plăcut să am ca profesie fotografia. Cel puțin nu un fotograf peisagist, sau mai exact un fotograf al mării. Am încercat de mai multe ori această variantă și de fiecare dată mă conving că, odată ce comercializezi ceea ce ție îți place cel mai mult, nu faci altceva decât să te depersonalizezi treptat. Lucrez în IT de peste douăzeci de ani, un domeniu să zicem corelat cu tehnica de fotografiere modernă și cred că asta m-a ajutat mult în această pasiune a mea.

2. Cunosc foarte multe persoane din Constanța care nu acordă mării un interes foarte mare, majoritatea preferă muntele, spre exemplu), așa ca te întreb pe tine: De ce iubești marea?

  Aș răspunde cu un scurt citat din Emil Cioran: „Nicăieri mai mult ca la mare nu ești înclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului. Și nicăieri nu ești mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi.” Marea este echilibrul meu sufletesc și mental, iar Cioran a descris în acele rânduri cum arată Dumnezeu. Cam asta înseamnă pentru mine Natura, dar în special Marea. [...]

3. Ce mesaj vrei să transmiți prin fotografiile tale?

  Să iubim Natura, să învățăm să o ascultăm și să fim liberi. Sunt absolut sigur că aceasta este rețeta fericirii universale. Știu, este aproape imposibil să poți transmite toate acestea doar prin fotografie, însă poți surprinde câteva momente care te pot surprinde de cât de frumoasă poate fi Natura. Liniște, relaxare, visare este ceea ce trăiesc când sunt lângă Mare și asta doresc să transmit prin fotografia mea. Aproape fiecare dintre noi are amintiri cu și despre mare, iar dacă reușești să îl faci pe privitor să devină nostalgic, dar și să-l introduci în lumea ta, atunci poți spune că ai reușit să transmiți mesajul dorit prin acea fotografie.

 4. Ai vreo fotografie preferată și, dacă da, poți împărtăși povestea din spatele ei?

  „The Eye of the Sea”. Este o fotografie atât de profundă și care surprinde detaliile parcă ale unui ochi de foc acoperit de o sprânceană de nori, un ochi enorm care privește peste mare și direct spre tine. Fotografia aceasta nu are o poveste anume, ci doar că este făcută de pe plaja sălbatică de la Corbu, unde este aproape o aventură să te trezești pe la 3 dimineața, încât să ajungi acolo pentru a surprinde răsăritul.”                   

                                     (Dan Cristian Mihăilescu, fotograful mării – interviu realizat de Silviu Axelerad)

          fotografia:

A.

1 Completează spațiile libere cu informațiile din textul 1.

Fata locuia în ............................................. , de unde a plecat din cauza turiștilor care veniseră să vadă ............................................. .

2 Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1.

În discuția cu fotograful, fata se arată:

a)       glumeață și împăciuitoare. b) comunicativă și tolerantă. c) ironică și revoltată. d) curioasă și prietenoasă.

3 Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1.

Fotograful a ajuns în locul unde se găsea fata:

a)       căutând un colț liniștit de faleză. b) pentru că așa i se recomandase. c) urmărind-o pe fată. d) ca să fie cât mai departe de sat.

4 Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 2.

În relație cu privitorul, fotograful își dorește:

a)       să-l inițieze în arta fotografică. b) să-i genereze curiozitatea. c) să-l introducă în lumea fotografiei. d) să-și dorească a revedea marea.

5 Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

                                       Enunțul                                  Adevărat                  Fals

Textul 1

Intrând în mare, fata vorbește cu fotograful.

Este prima dată când fata îl vede pe fotograf.

Fotograful vrea să fotografieze focurile de artificii.

Textul 2

Cel intervievat era fotograf de meserie.

Majoritatea constănțenilor preferă muntele.

Fotografia preferată a fost realizată dimineața devreme.

6 Rescrie fragmentul următor, transformând vorbirea directă în vorbire indirectă.

„FATA: — Sunteți plătit bine?

FOTOGRAFUL: — Sunt plătit dacă reușesc să vând.”

   Fata l-a întrebat pe fotograf dacă este bine plătit, iar acesta i-a răspuns că este plătit doar dacă reușește să vândă.

7 Prezintă o diferență între cele două texte în ceea ce privește relația dintre vorbitori, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare.

   În textul dramatic, relația dintre vorbitori este una tensionată, conflictuală, fiind redată o scenă în care o fată este nemulțumită și revoltată că un fotograf vrea să fotografieze marile maree, devenind ironică și amenințătoare.Fata consideră că momentul mareelor este unic,un mister al apei și nu vrea,, ca marile maree să fie fotografiate.” Și-a ales un colț al ei,crezând că fiecare val aduce cu el amintiri, emoții și lecții, creând un spectacol fascinant al timpului și al experiențelor umane.

  În al doilea text, relația dintre vorbitori este una armonioasă, dar formală, deoarece fiecare are câte un rol în cadrul interviului.Interesant este mesajul transmis de fotografii:,, Să iubim Natura, să învățăm să o ascultăm și să fim liberi”.... Momentul trăit lângă mare poate transmite prin fotografie,, liniște, relaxare, visare”,iar o fotografie îi poate aduce privitorului nostalgia clipelor trăite la mare și înțelegerea,, mesajul dorit prin acea fotografie.”

8 Crezi că este important ca pasiunea unui om să-i devină profesie? Motivează-ți răspunsul, valorificând textul 2.

   Da, pasiunea unui om poate și deseori ar trebui să devină profesie. Pasiunea este un motor puternic de motivare și creativitate, iar atunci când o transformi în profesie, poți găsi satisfacție și mai multă împlinire în munca ta. Când faci ceea ce iubești, muncind în domenii care te pasionează, simți o satisfacție mai mare și te simți mai împlinit. Pasiunea îți dă un impuls suplimentar, pentru a învăța, a te îmbunătăți și a-ți depăși limitele. Când ai pasiune pentru ceea ce faci, ești mai determinat și te străduiești să depășești așteptările.Astfel,,fotograful mării”n-a fost sigur că i-ar,, fi plăcut să am ca profesie fotografia”,dar domeniul în care lucrează l-a ajutat în,,pasiunea”de a fi fotograf.

  Împărtășirea pasiunii cu ceilalți, fie prin profesie, fie prin activități voluntare sau de hobby, poate genera noi oportunități de dezvoltare profesională. Dacă faci ceea ce iubești, munca devine o plăcere, iar nu o obligație. Pasiunea te ajută să te motivezi și să depășești obstacolele, fiindcă îți găsești un scop mai profund. Pasiunea îți deschide calea către noi idei și soluții, făcând munca mai interesantă și mai creativă.  Atunci când pasiunea și profesia se potrivesc, viața devine mai echilibrată și mai armonioasă. Deși este important să-ți transformi pasiunea în profesie, este necesar să menții un echilibru. Nu trebuie să neglijezi alte aspecte ale vieții și să te concentrezi doar pe muncă. Este recomandat să-ți păstrezi timp pentru activități de relaxare, pentru familie și pentru prieteni. 

  În concluzie,transformarea pasiunii într-o profesie poate fi un pas important în viață, oferă mai multă satisfacție, motivație și creativitate, iar, cu un echilibru sănătos, îți îmbunătățește calitatea vieții.

9 Asociază fragmentul din textul ,,Marile maree” de Matei Vișniec, cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare culturală/morală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

   M-a impresionat romanul,, Bătrânul și Marea”de Ernest Hemingway. Bătrânul, Santiago, este un personaj care, deși batjocorit de pescarii mai tineri, se înfruntă cu măreția și puterea mării într-un mod remarcabil:,, Marea o fi ea bună și frumoasă, dar poate fi şi atât de crudă. Şi o apucă aşa, cînd nici nu te gîndeşti, iar păsărelele astea cu glas plăpând şi trist, care zboară şi se cufundă ca să vâneze, sunt prea gingaşe pentru ea". Nu e doar povestea unui pescar, e povestea unui om curajos, care se luptă cu el însuși, pe măsură ce se luptă cu peștele,care nu e doar mare, ci măreț,iar bătrânul îl iubește, tot așa cum iubește marea și stelele și păsările. Marea nu este doar spaţiu al vieţii, al purificării, ea este şi capricioasă. Un om iniţiat în tainele ei poate întreţine o luptă de temperament cu un reprezentant al acesteia, peştele, care simbolizează prin excelenţă vitalitatea.

  Din cuvintele Fatei ,personaj din fragment,se înțelege că marea și mareea sunt simboluri ale miracolului, misterului și schimbării.Este insistentă în a-și menține locul de pe faleză care-i aparține,,Nimeni nu are dreptul să se apropie de colțul ăsta de faleză în absența mea. Și nici nu vreau ca marile maree să fie fotografiate.”,,Colțul de faleză”este locul de unde numai ea poate vedea schimbarea mării, mareea indică faptul că lucrurile se întâmplă cu începuturi și sfârșituri, ca și în viață, totul se schimbă, cu un flux constant. Mareea explorează metaforicul flux și reflux al vieții, așa cum o face marea într-un dans cosmic.

 Cred că Fata înțelege mareea ca o  călătorie a omului prin diverse etape ale existenței, evidențiind riscurile și frumusețea schimbărilor inevitabile.De aceea și-a ales un colț al ei,crezând că fiecare val aduce cu el amintiri, emoții și lecții, creând un spectacol fascinant al timpului și al experiențelor umane.

 Ambele personaje,Bătrânul și Fata sunt atrași de mare,de fascinația fenomenelor marine. Prin imagini poetice și jocuri de cuvinte,ei au înțeles trecerea vieții și importanța relației dintre individ și univers.

B.

1.În secvența: „Este o fotografie atât de profundă și care surprinde detaliile parcă ale unui ochi de foc acoperit de o sprânceană de nori” există:

a) 3 diftongi, 1 hiat.

b) 2 diftongi, 2 hiaturi.

 c) 1 diftong, 2 hiaturi.

 d) 4 diftongi.

2.Există doar cuvinte compuse în seria:

a) „Emil Cioran”, „depersonalizezi”.

b) „fotograf”, „împărtăși”.

c) „ceea ce”, „surprinde”.

d) „IT”, „douăzeci”.

3. Sinonimele contextuale ale cuvintelor subliniate în secvența:

 „Nicăieri mai mult ca la mare nu ești înclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului” sunt, în ordine: a) tentat, a considera. b) ademenit, calcula. c) provocat, cântări. d) dispus, a aprecia.

4.Există o relație de omonimie între cuvintele subliniate în secvențele/enunțurile din seria:

a) „asta m-a ajutat mult în această pasiune a mea”; Am un hobby la care nu vreau să renunț.

b) „Colțul ăsta de faleză e al meu.”; Câinele și-a rupt un colț în timpul luptei.

c) „Aș răspunde cu un scurt citat din Emil Cioran”; Nu am citit această carte.

d) „Unde vezi tu așa ceva?”; Știu unde vei merge în vacanță.

5. Transcrie verbele din fragmentul următor, precizând, pentru fiecare, modul și timpul:

 „Nu sunt sigur dacă mi-ar fi plăcut să am ca profesie fotografia.”

6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care substantivul care are funcția sintactică de circumstanțial de scop în propoziția:

 „Ați venit pentru maree?.” să fie atribut, fiind precedat de aceeași prepoziție.

7 Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul lor:

„Nimeni nu are dreptul să se apropie de colțul ăsta de faleză în absența mea.”

8 Plimbându-se pe faleză, fata a găsit o foaie conținând mesajul către administrația plajei scris de un turist supărat.

                                 rescrie-l, corectând greșelile de orice natură:

 Am plecat de la servici ca să mă relaxez, dar însă restauranturile sunt pline, iar hotelele nu mai au locuri din cauza mareii care toți oamenii vor s-o fotografieze.

SUBIECTUL al II-lea

Scrie rezumatul textului 1

    Pe țărmul mării un fotograf este întrebat de o fată care iese din apă dacă a venit pentru maree.Acesta îi spune că a venit să facă poze.Fata l-a văzut plecând din sat și este nedumerită de ce are acesta portbagajul plin de aparate de fotografiat.Fata se așază pe o stâncă și explică supărarea ei,fiindcă satul în care locuiește a fost invadat de oameni care vor să vadă mareea.Crede că este ridicol,absurd cum se manifestă cei veniți.Fotograful insistă spunând că el a venit numai pentru maree,apoi spune că va fi plătit dacă reușește să vândă ceea ce a fotografiat.Și-a găsit acest colț liniștit pe faleză.Fata afirmă că acel colț îi aparține,îl știe toți din sat și nimeni nu trebuie să fotografieze mareea și,pentru că fotograful nu pleacă, îi promite că-l va îmbrânci în apa mării.