Colind pentru EMINESCU
Noroc a avut de maică și taică.
Noroc a avut de țară frumoasă.
Și iarăși noroc de măr și
Drăgaică.
de leagăn în grinda de casă...
Noroc a avut de lacrima geniului,
de sat și de stele,de nuferi pe
ape.
și iarăși noroc de foșnetul
plopului,
de iriși curați între pleoape.
Noroc a avut de marea și cerul
și-a fost rourat de floarea
albastră
și mult a iubit adevărul
și doina și datina noastră.
Doamne!și-l ninse cu nenoroc!
Geaba îl mai cheamă cerbii,
Geaba îi mai cântă paseri și soc!
Și-atunci Mihaiul strânse deodată
florile dalbe-ale limbii române
și-mpleti o cunună bogată,
podoaba cosițelor țării stăpână.
Apoi ascultând o chemare de lut
și inima țării care bătea,
nu-și mai păstră pentru sine
decât
un singur DOR și-un nume de stea!
