Textul:
,,IOSIFESCU: Și, în afară de strămoși, pe ce ne mai
bazăm?
AL DOILEA TOVARĂȘ DE LUPTĂ: Pe poliție.
PRIMUL TOVARĂȘ DE LUPTĂ: Pe armată.
IOSIFESCU: Nu, dragii mei, am să vă spun eu: pe
onoare. (Cei doi tovarăși se privesc ușor îngrijorați. Iosifescu râde satisfăcut.) Nu
v-ați gândit la asta. E
vreo problemă cu onoarea?
PRIMUL TOVARĂȘ DE LUPTĂ: Nu.
AL DOILEA TOVARĂȘ DE LUPTĂ: Nu.
IOSIFESCU (le mai toarnă un pahar): Hai
noroc! (Ciocnesc.) Tocmai de aia m-am gândit să dăm împreună un examen de onoare.
AL DOILEA TOVARĂȘ DE LUPTĂ: Ce examen?
IOSIFESCU: Să mărturisim fiecare cea mai odioasă crimă pe care am comis-o. Lucrul de care ne rușinăm cel mai tare. Ce
ziceți?
PRIMUL TOVARĂȘ DE LUPTĂ (deloc
convins): Excelentă
idee.
IOSIFESCU: Bun, atunci, ca să vă dau curaj, am să
încep chiar eu. (Scurtă pauză. Pe un ton confesiv:) Aveam șase ani. Eram cu mama și tata în vizită la
niște rude îndepărtate, unchi, mătuși de gradul doi, trei, nu mai știu… Aveau o
casă mare, cu multe camere, camere cu tavanul înalt. Și, peste tot, obiecte stranii. Lunete, microscoape, aparate
de fotografiat cu burduf, gramofoane, animale împăiate, un fildeș mare, curbat…
Ziceai că e muzeu. Mă plimbam singur prin
casă, nimeni nu mă băga
în seamă. Și am văzut o
colecție de pietre. Colorate, lucioase, transparente. O mulțime de pietre. Și
era una acolo, mare plată și
strălucitoare. Ca o oglindă. Nu-mi puteam lua ochii de la ea. Și-atunci am rupt
o bucată, am băgat-o repede în
buzunar, să nu mă vadă nimeni. Dar n-avea cine să mă vadă, oamenii mari stăteau de vorbă în altă cameră. Și, când m-am întors
acasă, am scos piatra din buzunar. Le-am arătat-o alor mei. Tata nu m-a bătut. Dar s-a uitat la mine… Nici nu vă
închipuiți ce privire avea. Am plâns toată noaptea.
Mă uitam la piatră și plângeam. A
doua zi tata s-a dus la oamenii ăia s-o dea înapoi. Și ei au râs,
au zis că nu-i nimic. Și mi-au trimis cadou toată piatra aia mare și plată.
Când mi-a adus-o tata, m-am uitat la ea și iar am început să plâng. Am aruncat-o. (Tăcere.
Schimbă tonul.) E rândul vostru. Dar aveți grijă să fie ceva cumplit.
AL DOILEA TOVARĂȘ DE LUPTĂ (după o scurtă pauză): Am să vă mărturisesc… E o crimă care îmi apasă sufletul și nu-mi iese din minte. Aveam cinci ani. Mă jucam toată ziua în
podul casei, printre vechituri.
În pod umblau șoareci, dar tata
nu suporta animalele, nici un fel de animale, de asta n-aveam pisică. Așa că punea peste tot curse de
șoareci. Într-o zi am găsit un șoricel care se zbătea, i se agățase coada acolo… L-am eliberat, l-am pus într-o
cutie de pantofi, l-am îngrijit, l-am hrănit. L-am botezat Mișu. Bineînțeles,
am ascuns cutia, ca să nu afle tata. M-ar
fi jupuit dacă ar fi știut. Mișu a devenit prietenul meu cel mai bun.
Singurul. Îl mângâiam, mi se urca pe deget, pe braț, pe umăr. Mă asculta, se
bucura… Stătea liniștit în cutie, parcă simțea când se apropia tata și nu
scotea nici un chițăit. Pe urmă s-a întâmplat catastrofa. Trebuia să plecăm la
țară. Eram disperat, nu știam ce să
fac cu Mișu. Nu puteam să-l iau cu mine. Să-i fi dat drumul? Unde? L-aș fi pierdut pentru totdeauna. Așa că l-am lăsat în cutie.
Când m-am întors după două săptămâni miroseau îngrozitor. A trebuit să țin
geamul deschis o zi întreagă. L-am îngropat în grădină. Mișu… Mă duceam mereu
la mormântul lui. (Pauză.)”
(Vlad Zografi,, Iosifescu”)
Partea I
1. Transcrie din fragmentul
de mai sus două cuvinte care fac parte din câmpul lexical al relațiilor de
rudenie.
2. Alega A (adevărat) sau F
(fals) în funcție de valoare de adevăr a fiecărei afirmații.
a) Primul tovarăș de luptă
crede că a spune ce îi rușinează cel mai mult este o idee foarte bună
b) Iosifescu plânge de bucurie
când primește piatra de la tatăl său
c) Mișu moare fiindcă a
rămas închis în
cutie.
3. Pentru Iosifescu, pare că
cea mai mare importanță o are:
a) poliția
b) onoarea
c) armata
d) armata, poliția și onoarea
4. Când este copil,
Iosifescu:
a) fură o piatră din casa
unor prieteni
b) fură o bucată dintr-o
piatră
c) fură un microscop
d) fură un aparat de fotografiat
5. Prezintă în unu-două
enunțuri o trăsătură a textului dramatic și ilustrează-ți răspunsul cu o secvență
relevantă din text.
Genul
dramatic cuprinde totalitatea operelor în versuri sau în
proză, create special
pentru a fi reprezentate pe scenă.
Este scris pentru a putea fi prezentat pe scenă;
Autorul își exprimă în mod indirect sentimentele, ideile
și concepțiile prin intermediul personajelor;
Acțiunea limitată în timp și spațiu se desfășoară
concentric în jurul unui pretext, fiind structurată pe momentele
subiectului;
Înfățișează un conflict puternic între personaje, între
concepțiile și atitudinile lor;
Personajele iau cu totul locul autorului, a cărui
intervenție indirectă se manifestă prin indicațiile de regie, care se
numesc didascalii;
Operele dramatice prezintă o structură specifică:
replici, scene, acte (sau tablouri);
Replicile sunt precedate de numele personajului care le
rostește;
Modul de expunere predominant este dialogul.
În textul 1 ,fragment,
dialogul este modul de expunere predominant, este o înlănţuire de replici ale
celor trei personaje care caută răspunsuri referitoare la încrederea oamenilor
în instituții,apoi doi dintre ei povestesc întâmplări din copilărie despre,, cea
mai odioasă crimă pe care am
comis-o. Lucrul de care ne rușinăm cel mai tare.”
6. Prezintă în două-trei
enunțuri un rol al notațiilor autorului din fragmentul dat ilustrează-ți
răspunsul cu o secvență relevantă din text.
Didascaliile
(indicațiile scenice) sunt elemente specifice textului dramatic, menite să
îndrume jocul actorilor și să sprijine viziunea regizorală. Pentru cititor ele
sunt importante, pentru că îl ajută să-și imagineze acțiunea. Didascaliile vin
în completarea replicilor personajelor, aducând informații despre spațiul și
timpul întâmplărilor și despre personaje :statutul, înfățișarea, acțiunile,
gesturile, mimica, vocea.
În fragmentul dat
sunt indicații scenice, care însoțesc și completează replicile personajelor,
aducând informații și sugestii importante pentru înțelegerea textului.
Prima dintre ele
arată atirudini diferite:îngrijoarea a două personaje și veselia lui
Iosifescu.Apoi o altă indicație arată gestul de a ciocni paharele.Urmează
aprobarea unui personaj,deși este nehotărât.O altă indicație urmează după
începutul dialogului lui Iosifescu care povestește cu un ton intim o
întâmplare,urmată de tăcere,moment în care-și schimbă tonul.
Altă indicație
apare după numele unui alt personaj anonim care arată începutul unui discurs
după o pauză.Ultima indicație are rol pentru cititor, i se semnalează că în
dialog urmează o pauză,o tăcere.
În concluzie, în
acest fragment, prin folosirea didascaliilor, autorul transmite regizorului și
actorilor indicații privind jocul scenic, dar sugerează și cititorului căi de
interpretare a textului.
7. Prezintă în două-trei
enunțuri o trăsătură a celui de-al doilea tovarăș de luptă. Precizează mijlocul
de caracterizare și ilustrează-ți răspunsul cu o secvență relevantă din text
,,Al doilea
tovarăș de luptă”,personaj anonim,caracterizare indirectă,povestește o
întâmplare din propria copilărie când a dovedit compasiune,înțelegere pentru o
mică viețuitoare nedorită,un șoricel,pe care l-a botezat,l-a ocrotit,dar l-a
abandonat,mărturisind celor ce-i ascultau:,,
Trebuia să plecăm la țară. Eram disperat, nu știam ce să fac cu Mișu. Nu puteam să-l iau cu mine. Să-i fi dat drumul? Unde?”Naiv,crede
că-l va regăsi în cutia –cușcă,loc neprielnic pentru libertatea șoricelului.Astfel
derulează filmul personal în care a fost un actor nefericit.
8. Asociază
opera Iosifescu de Vlad Zografi cu un alt text literar prezentând o
valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din
fiecare text.
Citind
întâmplarea celui de-al doilea tovarăș,mi-am amintit de povestirea,,Zair”de
Cezar Petrescu, o poveste emoționantă ce prezintă complexitatea relațiilor
dintre un băiat și un cal.Există o asemănare între prietenia dintre alt băiat și
șoricelul pe care:,, Îl mângâiam, mi se urca pe deget, pe braț, pe umăr. Mă
asculta, se bucura”…
În
povestirea,,Zair”este aceeași legătură prietenească în joaca unui băiat cu un
cal:,,după baie, Zair, cuprins de o voioșie copilărească, se rostogolea în
nisip, tăvălindu-se pe spate, agitându-și picioarele subțiri ca o gânganie
uriașă, necheza, strănuta, zvâcnea din copite și fugea singur, fără șa și frâu,
peste lanuri”... mi se părea câteodată în ochii umezi și catifelați că văd ca o
lumină de râs omenesc.” Cele două vietăți:șoricelul
și calul simbolizează puritatea afecțiunii și, totodată,fragilitatea existenței,este o lecție de viață desprinsă
din experiența copilăriei.
În ambele texte
există grija,iubirea pentru animalul de care omul se simte apropiat.
9. Crezi că este bine să-ți
recunoști greșelile în fața celorlalți ? Motivează-ți răspunsul valorificând
textul dat.
Da, este foarte
bine și benefic să-ți recunoști greșelile în fața celorlalți. Această acțiune
este considerată un semn de maturitate, forță interioară și integritate, nu de
slăbiciune.
Nu poți învăța dintr-o greșeală, până nu o recunoști și
nu o asumi și astfel înveți și evoluezi.
Recunoașterea greșelilor și scuzele sincere ajută la
colaborarea armonioasă și la clădirea încrederii în relațiile cu ceilalți,construind
încredere.Primul povestitor din text recunoaște greșeala făcută când a rupt o
bucată dintr-o piatră,dar acasă a arătat-o părinților,recunoscând ceea ce a
făcut:,, Tata nu m-a bătut. Dar s-a uitat la mine… Nici nu vă închipuiți ce
privire avea. Am plâns toată noaptea. Mă uitam la piatră și plângeam.”
Admiterea erorilor arată că îți acorzi dreptul de a te înșela și că ești
o persoană autentică, nu perfectă. Conștientizarea greșelilor te eliberează de
presiunea de a părea perfect și de a trăi într-o minciună. Aceasta te ajută să
fii mai înțelegător față de greșelile celorlalți, transformând iertarea
dintr-un act de superioritate în unul de solidaritate. În recunoașterea
greșelilor un rol important îl are o bună stimă de sine, care presupune să te
poți aprecia atât în momentele bune, cât și în momentele dificile.
Deși poate fi
dificil, asumarea responsabilității este un pas esențial pentru dezvoltarea
personală și pentru menținerea unor relații sănătoase. Să accepți că poți avea
momente de vulnerabilitate este de fapt un act de curaj care-ți oferă în
același timp oportunitatea de a învăța din greșeli și de a face schimbări în viață.
...................................................................................................................................................................
10. Precizează numărul de sunete pentru
fiecare dintre cuvintele:
unchi, ei, plângeam, șoricel, vechituri, examen.
11. Alege seria în care ambele cuvinte conțin
diftong.
a) geamul, casei
b) bucurie, noaptea
c) lucioase, era
d) două, miroseau
12. Alege seria în care ambele cuvinte conțin
triftong.
a) miroseau, ei
b) lucioase, iau
c) trebuia, stăteau
d) ea, aveau
13. Alege seria în care ambele cuvinte conțin
vocale în hiat.
a) două, chițăit
b) cutie, împăiate
c) fotografiat, apropia
d) piatră, ziua
14. Alege seria în care ambele cuvinte sunt
corect despărțite în silabe.
a) co-lec-ți-e, pri-e-ten
b) co-lec-ți-e, prie-ten
c) co-lec-ție, prie-ten
d) co-lec-ție, pri-e-ten
15. Alege seria în care accentul este corect
marcat în ambele cuvinte subliniate în secevnța următoare
Nu-mi puteam lua ochii de la ea.
Și-atunci am rupt o bucată, am băgat-o repede în buzunar.
a) ochii, repede
b) ochii, repede
c) ochii, repede
d) ochii, repede
16. Sinonimele potrivite pentru sensul
cuvintelelor subliniate în secvențele
„Și, peste tot, obiecte stranii.”,
„ Pe urmă s-a întâmplat catastrofa”
sunt:
a) bizare, nenorocirea
b) ciudate, miracolul
c) neînțelese, minunea
d) extraordinare, accidentul
17. Cuvintele subliniate în sevențele
„E o crimă care
îmi apasă sufletul”,
„ L-am îngropat în
grădină.”
sunt
folosite, în ordine, cu:
a) sens propriu de bază,
sens figurat
b) sens figurat, sens propriu de
bază
c) sens figurat, sens propriu secundar
d) sens propriu secundar, sens
propriu de bază
18. Cuvintele subliniate în enunțurile
„Mă duceam mereu la
mormântul lui”
„Nu am
înțeles niciodată acest exercițiu”
sunt
într-o relație de:
a) sinonimie
b) antonimie
c) omonimie
d) polisemie
19. Cuvintele subliniate în enunțurile
„ mi-au trimis cadou toată piatra aia mare și
plată”
„Am fost la mare anul trecut.”
sunt
într-o relație de:
e) sinonimie
f) antonimie
g) omonimie
h) polisemie
20. Cuvintele subliniate în enunțurile
„ am plâns toată noaptea”
„Îmi plângea sufletul de bucurie.”
sunt într-o relație de:
i) sinonimie
j) antonimie
k) omonimie
l) polisemie
21. Cuvintele subliniate în enunțurile
„Trebuia să plecăm la țară”
„Greta voia să mergem în Franța.”
sunt
într-o relație de:
m) sinonimie
n) antonimie
o) omonimie
p) polisemie
22. Cuvintele subliniate în enunțurile
„și nu scotea niciun chițăit”
„Acest
scriitor a scos o nouă carte.”
sunt
într-o relație de:
q) sinonimie
r) antonimie
s) omonimie
t) polisemie
23. Cuvintele subliniate în enunțurile
„punea peste tot curse de șoareci”
„Pilotul a câștigat două curse la rând
și a devenit campion.”
sunt
într-o relație de:
u) sinonimie
v) antonimie
w) omonimie
x) polisemie
24. Cuvintele subliniate în secvențele
„Pe urmă s-a
întâmplat catastrofa”
„după o pauză lungă, urmă ca Dan să-mi
zic acel secret”
sunt:
a) omografe și omofone
b) doar omofone
c) doar omografe
25. Cuvintele subliniate în secvențele
„m-am uitat la ea”
„Ia niște pâine de la magazin, te rog!”
sunt:
d) omografe și omofone
e) doar omofone
f) doar omografe
26. Cuvintele subliniate în secvențele
„Și, în afară
de strămoși, pe ce ne mai bazăm?”
„Colorate, lucioase, transparente”
sunt formate, în ordine, prin:
a) compunere, derivare
b) derivare,
compunere
c) derivare, derivare
d) compunere, compunere
27. Cuvintele subliniate în sevențele
„O mulțime de pietre”
„Într-o zi am găsit un șoricel care se
zbătea”
sunt formate, în ordine, prin:
e) compunere, derivare
f) derivare,
compunere
g) derivare, derivare
h) derivare, compunere
28. Cuvintele subliniate în sevențele
„Bineînțeles, am ascuns cutia, ca să nu afle tata”
„Nici nu vă închipuiți ce
privire avea”
sunt formate, în ordine, prin:
i) compunere, derivare
j) derivare,
compunere
k) derivare, derivare
l) compunere,
compunere
29. Construiește două enunțuri asertive în
care cuvântul liniștit să
aibă două valori morfologice diferite, pe care le vei preciza.
30. Construiește două enunțuri interogative în
care cuvântul trei să aibă
două valori morfologie diferite, pe care le vei preciza.
31. Construiește două enunțuri exclamative în
care cuvântul noapte să
aibă două valori morfologice diferite pe care le vei preciza.
32. Transcrie din primele patru replici,
inclusiv din notațiile autorului, două predicate verbale.
33. Transcrie din ultima replică două
predicate nominale.
34. Alcătuiește o propoziție negativă în care
verbul a ajunge să fie
copulativ (1) și o propoziție afirmativă în care verbul a rămâne să fie predicativ.
35. Precizează valoarea morfologică (partea de
vorbire) și funcția sintactică pentru cuvintele marcate în text.
36. Precizează modul și timpul pentru verbele
marcate în text.
37. Rescrie enunțul următor trecând verbul de
la modul conjunctiv, timpul prezent la modul conjunctiv timpul perfect:
Trebuia să punem șoricelul
într-un loc sigur.
38. Rescrie enunțul următor trecând verbul de
la indicativ, timpul perfect compus la modul indicativ, timpul perfect simplu:
Aseară au
venit mulți oaspeți la noi acasă.
39. Precizează forma nepersonală la care se
află verbele subliniate și funcția sintactică pe care o au:
Oamenii cred că pot veni în vizită
oricând doresc. Prietenii noștri, de exemplu, când se satură de
stat în casă, ne sună și ne spun că au chef să ne vadă. Făcând de
multe ori asta, am început să ținem în casă bomboane, sucuri și alte
alimente neperisabile, cu care să ne servim musafirii.
40. Construiește enunțuri aserive în care:
a) substantivul muzeu să fie nume predicativ
b) adjectivul ciudat să fie în cazul genitiv
c) un pronume nehotărât să fie
complement indirect
d) adverbul aici să fie atribut
41. Construiește enunțuri interogative în
care:
a) adverbul frumos să fie la gradul superativ
relativ de superioritate
b) substantivul coleg să fie în cazul vocativ
c) pronumele posesiv ai mei să fie atribut în cazul
acuzativ
d) numeralul cardinal patru să aibă valoare
pronominală
42. Construiește enunțuri exclamative în care:
a) un pronume de demonstativ de apropiere (masculin, plural) să fie
atribut în cazul genitiv
b) un adjectiv pronominal posesiv să fie în cazul dativ
c) substantivul miere să fie complement
prepozițional
d) un numeral ordinal circumstanțial de mod
43. Construiește enunțuri imperative în care:
a) substantivul floare-soarelui să fie complement
indirect
b) adverbul mâine să fie atribut
c) adjectivul inteligent să fie în cazul vocativ
d) un pronume relativ să fie subiect
44. Transcrie propozițiile din frazele
următoare și precizează felul lor:
a) Tocmai de aia m-am gândit
să dăm împreună un examen de onoare.
b) L-am eliberat, l-am pus într-o
cutie de pantofi, l-am îngrijit, l-am hrănit.
c) Mă plimbam singur prin
casă, nimeni nu mă băga în seamă.
d) Când mi-a adus-o tata, m-am
uitat la ea și iar am început să plâng.
e) E o crimă care îmi apasă
sufletul și nu-mi iese din minte.
f) Stătea liniștit în cutie,
parcă simțea când se apropia tata și nu scotea nici un chițăit.
45. Subliniază varianta corectă:
a) Mi-am luat niște
pantofi negri/negrii pentru bal.
b) Bunicul are toți
dinții fixi/ficși!
c) Copiii
erau treji/trezi la ora 7.
d) Nu mi-a plăcut
acțiunea cărții citite/citită.
e) Aș vrea să ajung la un
nivel mai superior/superior.
f) Rochia roz/roză trebuie
călcată.
g) Mi-am luat mașină din propriii/proprii bani.
h) Dragile/Dragele mele
colege, vă invit la petrecerea de ziua mea.
i) Acestea
erau ultimele/ultimile produse, așa că le-am luat la reducere.
j) Bunica vroia/voia să
mergem la piață.
k) Chiar
nu mâncaseși/mâncasei nimic până să ne întâlnim?
l) Copilul mai a
cerut/a mai cerut o felie de pizza.
m) Stătui toată noaptea
și citii/citi aceste povești.
n) Dan
nu dormii/dormi din cauza răcelii.
o) Să fii/Să fi atent când
traversezi.
p) Jocurile creează/crează dependență.
q) Aș/Ași/A-și mânca o
înghețată la cornet!
r) Mi-ar plăcea/mi-ar
place să am mai mult timp liber.
s) Dacă aș învăța
formulele, aș ști/aș știi să rezolv aceste probleme.
t) Să fii/Să fi
cuminte, te rog!
u) Nu fii/Nu fi obraznic, te rog!
v) Se aude plouând/ploând.
w) Nemaivenind/Nemai venind/ Ne mai
venind bunica pe la noi, o să mergem în parc.
x) Greta
poate vorbi/vorbii în trei limbi străine.
y) Te aștept aici
pe alee/aleie.
z) Am
două monede/monezi în portofel.
aa) Câte pâraie/pârâuri sunt în
această regiune?
bb) În acest magazin se vând
doar aragazuri/aragaze.
cc) Toți copiii/copii merg în
excursie?
dd) Rochia mătușei/mătușii este nouă?
ee) La acest restaurant nu se
lasă bacciș/bacșiș!
ff) Am găsit
aceste maiouri/maieuri la oferă.
gg) Vom face mai multe eseuri/esee pe care
le vom pune la portofoliu.
hh) Ideea/Ideia/Idea ta este genială!
ii) Gigi pleacă
la serviciu/servici la ora 9.
jj) Cursurile încep la
ora doisprezece/douăsprezece.
kk) Verișoara lui este în clasa a douăsprezecea/a
doisprezecea?
ll) Nu vă treziți nici măcar în
al doisprezecelea/douăsprezecelea?
mm) Am
ajuns al zecilea/al zecelea la linia de sosire.
nn) Al optelea/Al optulea/Al optâlea concurent
nu s-a mai prezentat la eveniment.
oo) În sală
sunt optisprezece/optusprezece/optâsprezece/optsprezece persoane.
pp) În clasa a II-a/a II a/a-II
a/a-II-a am jucat într-o scenetă.
qq) Rudelea noastre ne-au
vizitat inopinant/inopinat.
rr) Mergând liniștit spre casă, a
început dintr-odată/dintr-o dată să plouă.
ss) Nu vorbesc cu orcine/oricine!
tt) Fiecare a lucrat/au
lucrat la proiect?
uu) Nu am nicio/nici o carte la
mine.
vv) Primarul înșăși/înșuși a paricipat la
serbarea noastră.
ww) Părerile dumneaei/dumneaiei sunt
importante.
xx) Am citit o carte a/al
cărui/cărei final m-a întristat.
yy) Avem niște vecini a/al
căror/cărui copil studiază în străinătate.
zz) Am aruncat florille ale/a
căror/cărei petate căzuseră.
aaa) În
place apartamentul ai/a cărui/căror pereți sunt colorați.
bbb) Avem
niște ceaiuri ale/a căror/cărei aromă este foarte intensă.
ccc) Aici
locuiește omul care/pe care ne ajută mereu.
ddd) Acesta
este bluza care/pe care mi-am cumpărat-o ieri.
................................................................................................................................................................
Partea a II-a
A. Scrie
o compunere în care să caracterizezi un personaj din textul ,,Iosifescu ”de
Vlad Zografi.
Caracterizez
personjul,, AL DOILEA TOVARĂȘ DE LUPTĂ ”
Este o
caracterizare indirectă ce rezultă din
fapte,comportament,atitudine,autocaracterizare.
Este prezent împreună cu alte două personaje la o
discuție despre ,,un examen de onoare” propus de personajul Iosifescu:,, Să
mărturisim fiecare cea mai odioasă crimă pe care am
comis-o. Lucrul de care ne rușinăm cel mai tare.”Incitat de acesta,povestește
cu seriozitate o întâmplare din copilaria sa,printr-un monolog.Amintirea
dăinuie de pe vremea când avea cinci ani,ceea ce înseamnă că l-a marcat foarte
tare,neputând-o uita.Este o recunoaşterea sinceră,o spovedanie a faptelor, fără
teamă,sfială, înaintea celorlalți, parcă pentru a fi iertat, este o dorinţă de
vindecare.
Își reamintește
locul de joacă,,podul casei”, un spațiu al izolării,al misterului,unde exista o lume a
șoarecilor,viețuitoare ce trăiau printre vechituri.Prins înr-o cursă de
șoareci pusă de tatăl ce nu iubea animalele,un șoricel a fost eliberat de băiat
și adăpostit într-o cutie de pantofi.I-a devenit prieten,era
hrănit,îngrijit,avea un nume,,Mișu”.Și astfel băiatul experimentează o bucurie
sinceră în prezența lui,era un prieten-jucărie: ,,Îl mângâiam, mi se urca pe
deget, pe braț, pe umăr. Mă asculta, se bucura.”Aveau ceva în comun:teama de a
nu fi găsiți de tatăl neiubitor de animale.Șoricelul era un secret al băiatului
și, când pleacă cu familia, îl părăsește fiind și într-o mare dilemă.Disperat,își
pune întrebări naive:,, Nu puteam să-l iau cu mine. Să-i fi dat drumul? Unde? L-aș fi pierdut pentru
totdeauna.”Este și un gând egoist,acela de a nu-l elibera.Hotărât să nu-l
piardă,îl lasă în cutie,fără să gândească urmarea.Șoricelul moare din cauza
unei hotărâri egoiste,îl voia doar pentru el ,fără să se gândeasc la viața
fragilă a animalului.L-a condamnat la moarte și nu și-a dat seama.Plânsul a
fost zadarnic,poate mersul la,,mormântul lui”a fost semnul de a-și cere
iertare. Întâmplarea de odinioară o socotește,,crimă”,pentru că în timpul care
a trecut a înțeles hotărârea lui egoistă.
B. Scrie o compunere în care să
prezinți mesajul/o semnificație a textului,,Iosifescu” de Vlad
Zografi.
Textul dramatic transmite un mesaj profund moralizator,
prin intermediul personajelor, al conflictului dramatic și al indicațiilor
scenice, îmbinând astfel mesajul textului cu gesturi, mimică și jocul
actoricesc.
În prima parte a
fragmentului dialogul celor trei personaje cuprinde o enumerare a ideii de
încredere și siguranță, de a se sprijini pe idei din punct de vedere
emoțional, practic sau logistic.Astfel fiecare arată că se poate baza pe
poliție,armată,onoare și hotărăsc că vor da prin mărturisiri exemple de onoarea
fiecăruia.Iosifescu,personajul care a propus examenul de onoare prin
mărturisiri,își amintește de o întâmplare stranie din copilărie când,aflat
într-o vizită,a fost atras de o mulțime de obiecte necunoscute,dar mai ales de
o colecție de pietre.Remarcă o piatră,, mare plată și strălucitoare. Ca o oglindă”,pe
furiș rupe o bucată din ea,iar acasă arătă piatra.L-a uimit privirea
tatălui.Băiatul a fost urmărit de această privire și a plâns,înțelegând că a
greșit.A primit cadou piatra întreagă de la oamenii care o aveau,dar a
aruncat-o,pentru că a înțeles că a fost un dar din milă pentru un copil.Gestul
de a lua pe furiș în secret, ascuns,este al unei persoane lipsită de onoare,nedemnă
de încredere.Înțelege că a fi lipsit de onoare este asociat cu lașitatea,
refuzul de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile fapte,iar plânsul
lui este rușinea faptei.
Mesajul celei
de-a doua mărturisiri evidențiază legătura profundă și emoționantă dintre băiat
și un șoricel, bazată pe loialitate, iubire necondiționată și sacrificiu. Povestitorul
relatează atașamentul său față de șoricelul prins, subliniind legătura
emoțională,prietenia sinceră:, Mișu a devenit prietenul meu cel mai bun.
Singurul. Îl mângâiam, mi se urca pe deget, pe braț, pe umăr. Mă asculta, se
bucura”… Pierderea acestuia i-a provocat o tristețe profundă:,, Mă duceam mereu
la mormântul lui.” Povestitorul subliniază umanitatea în relația cu
șoricelul, arătând că acesta i-a adus
fericire,o lecție de viață valoroasă dincolo de aparențele unui simplu animal.
Cei doi
povestitori arată că viaţa noastră este compusă dintr-un film al acţiunii
şi un film personal și că jucăm roluri dictate de geniul creator al ființei
noastre nemulțumite.
Viaţa noastră este compusă dintr-un film al
acţiunii şi un film personal. Cei mai mulţi trăiesc filmul acţiunii, dar în
clipe de răgaz până şi cel mai dinamic dintre pământeni pătrunde în universul
infinit al filmului propriu, în care ajunge să se deruleze pe
sine, Jucăm nenumărate roluri dictate de geniul creator al fiinţei
noastre nemulţumite.
