Opera lirică este creația în care autorul își exprimă, în mod direct, ideile, emoțiile, apelând la un limbaj artistic. Poezia ,,Salcâmi” de poetul A.E.Baconski este un text liric, pe tema amintirilor din copilăria demult trecută. El optează pentru o poezie ce propune o relaţie nouă cu realul, dintr-un unghi individual şi fundamental liric. Monologul discret al poetului singuratic cu lumea exprimă o atmosferă duioasă,melancolică. Poetul îşi compune o ipostază de visător al amintirilor despre trecut,strânse în memorie,vederea copacilor face posibila reîntoarcerea anilor care au trecut. Edificatoare sunt versurile ce exprimă nostalgia și regretul trecerii timpului care-i stârnește amintiri.Titlul poeziei este un substantiv la numărul plural,nearticulat,simbol al veșniciei,martor ocrotitor al iubirii,al speranței,elementul păstrător al tradiției,sunt legăturile pe care le are cu locurile începutului de viață.
Un prim argument în favoarea acestei afirmații îl reprezintă subiectivitatea sporită a textului. Poezia se constituie într-un monolog liric adresat, marcat de vocativul urmat de o apoziție dezvoltată:,,salcâmi,arbori de câmpie”descriși cu epitetul,,flori albe”.Destăinuirea sentimentală este directă adresată ca unor ființe vii:,,îmi amintiți copilăria”simțindu-i ,,frați”,cuvânt ce se repetă în versurile poeziei.Se revede în natura copilăriei și enumeră locurile:malul râului,șesul, cireada,revăzându-se ,,un copil desculț”,epitet ce marchează începutul vieții cu dureri,,mărăcini”,tabloul este vizual .Exclamația,,o,drumuri lungi șerpuite„...evidențiază destinul omului trecut prin drumurile unduitoare ale vieții.Este neliniștit ,întrebându-se retoric dacă copacii copilăriei trecute ,,mai trăiți...ori ați fost tăiați”de timpul nemilos-,,iarnă”-metaforă completată cu,,zăpezi și viscol”-încercările dureroase ale vieții.Plânsul mocnit al trăirilor este exprimat prin repetiția cuvântului,,frați”.Se vede luând locul fraților –salcâmi-simboluri ale copilăriei,purtând ,,florile albe”inocente,pure ,,scuturându-le”agitându-se în viața senină.Poezia se încheie prin repetiția primelor versuri,omul matur mărturisind reîntoarcerea la copilărie care evidențiază tumultul de sentimente care îl copleșesc. Sentimentul de nostalgie aduce o stare neobișnuită a omului reîntors la anii copilăriei cu florile albe ale salcâmilor. Un alt argument îl reprezintă aspectul confesiv al textului realizat prin exprimarea directă a nostalgiei, dar și prin construcția aparent simplă, dar plină de semnificații a textului.Pronumele repetat,,voi”,prezentul verbelor,discursul liric plin de melancolie accentuează reîntoarcerea la copilărie.Utilizarea ritmului iambic,în construcția strofelor creează o cursivitate deosebită a discursului liric și sporește caracterul confesiv al poeziei.
În concluzie, prin argumentele dezvoltate mai sus, am arătat că poezia citată aparține genului liric.
