sâmbătă, 21 septembrie 2019

poezia,,Rondelul lucrurilor ”de Alexandru Macedoski


 ,,Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase
Bronz, catifea, lemn sau mătase,
Prind grai aproape omenesc.

Tu le crezi moarte, și trăiesc
Împrăștiate-n orice case, --
Oh! lucrurile cum vorbesc,
Și-n pace nu vor să te lase.

Și câte nu-ți mai povestesc
În pustnicia lor retrase
Cu tot ce sufletu-ți uitase
Te-mbie sau te chinuiesc. --

Oh! lucrurile cum vorbesc.”

    Rondelul este specia de poezie cu formă fixă, alcătuită din 13 versuri, distribuite în trei catrene şi un vers independent. Structura tradiţională a rondelului cere ca primele versuri ale primului catren să fie identice cu versurile trei şi patru din al doilea catren, iar versul treisprezece să repete primul vers. (termenul de rondel vine din franţuzescul „rond" care înseamnă „rotund", denumire legată de structura bazată pe repetiţie a rondelului). . Aceasta poezie cu forma fixa are numai doua rime.
                
Prin acest rondel, poetul arată că banalul,obișnuitul poate avea un sens poetic.Lucrurile își lasă amprenta asupra lumii, iar o casă este precum filmul unui aparat fotografic ce se dorește impresionat de trecerea timpului.
    Tema poeziei ,,Rondelul lucrurilor"este ideea că lucrurile acumulate în ani devin păstrătoarele memoriei ascunse,că fantasticul lucrurilor obișnuite influențează viața lumii;omul le vede neînsuflețite,dar ele păstrează energii. Obiectele,în singurătatea lor uitată nu sunt moarte, ci păstrează starea temporala a evenimentelor și persoanelor; ele se însuflețesc, sub forța unui ,,vrăjitor” la timpul potrivit, pentru a da naștere la noi povești.
   Alexandru Macedonski este adeptul unei concepții că forțele ,obiectele,fenomenele pot fi personificate, astfel că și cel mai neînsemnat obiect are valoare, fiind semnificativ, chiar însuflețit în forme distincte.Exclamația,,oh!”exprimă mâhnirea sufletului care percepe graiul insistent al lucrurilor din jur.Enumerația:,, bronz, catifea, lemn sau mătase”arată varietatea materialelor delicate sau durabile din care sunt făcute lucrurile,obiectele ce-l înconjoară.Fiecare are propria sa poveste,pot deveni prin atingere vii,trezindu-i omului amintiri uitate,gesturile celor ce le-au mișcat,le-au privit.
Și astfel omul retrăiește filmul unor momente uitate,iar melancolia este starea  de tristețe, de deprimare, îmbinată cu visarea vremurilor trecute. 
   Tipul de fotografie de aici este unul special, atemporal, iar eul liric poate sa reconstituie forța de comunicare a unui obiect aparent neînsemnat. Lucrurile ,,vorbesc", iar acest verb devine o idee ce se repetă în poezie, determină starea de împlinire a ființei, pentru că trecutul poate fi  reconstituit din închipuire, din umbre și lumini, neputându-se interveni în acest proces de recuperare a memoriei obișnuite.
     Ultimul vers al poeziei reia primul vers, respectându-se rigoarea rondelului, ca poezie cu forma fixă, care se constituie într-o concluzie tristă a oricărui privitor al lucrurilor,astfel poezia este o bijuterie lirică, o delicată și gingașă trăire în fața unui obiectelor ce cu timpul devin prețioase.
   Timpul rondelului are la bază prezentul care aparține vieții, existenței,este semnul unei lumi ce reînvie privind obiectele ce-l înconjoară,fiecare reamintindu-i timpuri apuse.

  Rondelul are o rimă îmbrățișată în primul și ultimul catren și rimă încrucișată în cel de-al doilea. Măsura este variabilă, de opt-nouă silabe, iar ritmul este trohaic. 
   Macedonski dovedește o sensibilitate fascinată de muzicalitatea cuvântului, purtându-ne spre universul de senzații, de trăiri și de stări sufletești al unui eu liric melancolic,ce privește lucrurile ce-l înconjoară ca pe niște pagini ale unui album al vieții trecute.