test(parțial rezolvat),,Sufletul satului” și ,,Elogiu satului românesc''de Lucian Blaga

 

TEXTUL 1

,,Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.”

                                                     (Lucian Blaga, Sufletul satului)

*podmol, podmoluri, s. n. (Pop.) (în context) Prispă (de pământ). ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești

TEXTUL 2

,,Satul trăieşte în mine într-un fel mai palpitant, ca experienţă vie. Sunt fiu de preot – toată copilăria, o fantastic de lungă copilărie, adolescenţa, întâia tinereţe până la vârsta de douăzeci şi atâţia ani le-am petrecut, cu întreruperi impuse de nomadismul sezonier al şcolarului, la sat sau în nemijlocită apropiere, în orice caz în necurmat contact cu satul natal. Sufletul, în straturile cele mai ascunse ale sale, mi s-a format deci sub înrâurirea acelor puteri anonime, pe care cu un termen cam pedant m-am obişnuit să le numesc „determinante stilistice” ale vieţii colective. Ceea ce şcoala românească sau străină au adăugat cred că n-a putut să altereze prea mult o substanţă sufletească modelată după nişte tipare cu atât mai efective, cu cât se impuneau mai inconştient şi mai neîntrerupt. Şcoala felurită, a noastră şi uneori mai puţin a noastră, mi-a înlesnit doar distanţarea contemplativă, care mi-a îngăduit să vorbesc cu oarecare luciditate despre realitatea sufletească a satului şi despre tiparele ei. Voi vorbi, prin urmare, despre satul românesc, nu ca un specialist, care şi-a potrivit în prealabil metodele în laborator şi porneşte pe urmă să examineze pe din afară un fenomen. Voi vorbi despre satul românesc din amintire trăită şi făcând oarecum parte din fenomen. Voi încerca în puţine cuvinte să actualizez mai ales ceea ce copilul ştie despre sat şi despre orizonturile acestuia. Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu priveşte în urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un condamnat al vieţii (cer scuze tuturor citadinilor de faţă pentru această afirmaţie!). Copilăria şi satul se întregesc reciproc, alcătuind un întreg inseparabil. S-ar putea vorbi chiar despre o simbioză între copilărie şi sat, o simbioză datorită căreia fiecare din părţi se alege cu un câștig. Căci, pe cât de adevărat e că mediul cel mai potrivit şi cel mai fecund al copilăriei e satul, pe atât de adevărat e că şi satul, la rândul lui, îşi găseşte suprema înflorire în sufletul copilului.          

(,,Elogiu satului românesc'', Lucian Blaga, în ,,Recurs la patrimoniu'', Nr. 2, Anul XXVII)

1.Notează două elemente ce aparțin arhitecturii tradiționale, raportându-te la textul 1.

2. textul 1-Satul este făuritorul:

a) veșniciei.

b) gândului.

c) mirosului de iarbă.

d) jocului de iezi.

3. Lucian Blaga vorbește despre copilărie din perspectiva:

a) unui fiu de preot.

 b) unui poet.

c) unui specialist.

d) amintirii trăite.

4. Poezia ,,Sufletul satului” de Lucian Blaga evidențiază:

a) un dialog cu o copilă.

b) un tablou de natură specifică satului.

c) vindecarea sufletului.

 d) nostalgia după spațiul sacru al satului.

5.                                                                                          corect---------------incorect

Vocea lirică se adresează mamei.

Scriitorul își petrece copilăria în contact permanent cu satul natal.

Copilăria petrecută în spațiul rural e marea copilărie.

Copila crede că veșnicia s-a născut la sat.

Copilăria și satul nu alcătuiesc un întreg.

Satul e mediul propice copilăriei.

6. Prezintă, în două-trei enunțuri, semnificația figurii de stil din versurile:

             „Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,

              ca un miros sfios de iarbă tăiată.”

,,sufletul satului”(metafora)este viața pură,proaspătă,curată este asemenea unui duh, suflare venită din altă lume,poate este suflul misterios care ,,fâlfâie"(personificare),flutură,trece ca o boare a trecutului,a amintirii. În versul următor sufletul,suflarea,spiritul satului misterios este comparat cu mireasma purificatoare,ușoară,, un miros sfios de iarbă tăiată”—epitete ale jertfei, ale unei vieți întrerupte.

7. Prezintă o temă comună celor două texte, valorificând câte un element de conținut.

Tema comună celor două texte este nostalgia locului fabulos al satului, în care omul își poate regăsi puritatea,începutul.În ambele texte întoarcerea în satul minunilor echivalează cu o revenire în Paradisul originar; poetul dorește să descifreze misterul satului,tărâmul ireal,sufletul Universului.

Satul este un univers al sensibilității plin de poezie: mirosul ierbii, fumul, jocul iezilor pe morminte deschid spațiul veșniciei.,,Sufletul satului” trece ca o nalucă,imaginea lui se asociază cu aceea a,,ierbii   taiate",simbol al jertfirii vietii.Apropierea de ,,sufletul satului" are loc printr-un adevărat ritual cu gestul tipic al mărturisirii religioase. ,,Eu cred ca veșnicia s-a născut la sat" este o credință că nemurirea sufletului, taina mare există în lucruri mărunte:,,mirosul sfios de iarbă tăiată, cădere de fum din streşini de paie, un joc de iezi pe morminte înalte.” ,,sufletul satului” reunește viata și moartea într-o eternă unire.

În al doilea text, tot Lucian Blaga aduce un elogiu satului românesc, devenit o entitate de sine stătătoare, nemuritoare.Autorul analizează raportul dintre satul natal și copilărie ca un întreg inseparabil. Vocația religioasă a tatălui sunt amprentele personale care îl leagă pe autor de subiectul expunerii.Chiar dacă școala l-a distanțat de lumea satului,aducându-i lecții noi de viață,nu i-a putut schimba sufletul despre,, realitatea sufletească a satului şi despre tiparele ei.”Autorul afirmă că adevărata copilărie este cea petrecută la sat,acolo copilul și satul devin un întreg,o unitate strânsă:satul îi deschide sufletul copilului fiind mediul potrivit și oferindu-i  posibilităţi variate de dezvoltare. 

8. Crezi că spațiul rural este paradisul copilăriei? Justifică-ți răspunsul în 50-100 de cuvinte, valorificând textul 2.

  Satul devine suflet pentru mulți oameni, are alte dimensiuni existenţiale, mult mai profunde decât orice altă entitate a Universului, este parte integrantă din fiinţa neamului. Acolo omul îşi simte viața ca o înaintare legănată, iar timpul are un alt ritm.Satul este văzut ca vatră statornică a neamului românesc şi ca o sursă nesecată de linişte, mântuire, vindecare sufletească. Satului îi sunt asociate valori umane specifice: cumpătare, profunzime, inocenţă, simplitate.Satul, semn al veşniciei, este un mijloc de recuperare a fiinţei umane bântuite de nelinişti.

  Da, cred ca și Lucian Blaga că o copilărie va fi marcată de autenticitate,mai ales școala îi oferă copilului,ce a cunoscut lumea satului,să vadă adevărata realitate altfel decât ceilalți copii.În sat orice copil găsește adevăratele valori care-i modelează sufletul,comunitatea satului este puternică ca şi sentimentul exploziv al libertăţii. Indiferent de spaţiu şi timp, de loc sau istorie, bucuriile simple ale copilăriei sunt deschise în lumea aceea simplă a satului  

9. Asociază poezia ,,Sufletul satului” de Lucian Blaga cu un alt text literar studiat, prezentând o valoare culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

   Și pentru Ion Creangă,autorul ,,Amintirilor din copilărie”și pentru Lucian Blaga satul este locul cel mai important și mai frumos din lume.Lui Creangă apartenența la această lume a satului îi definește copilăria,iar legătura indisolubilă cu satul natal o găsim în metafora prin care se autodefinește ,,Ia, am fost si eu in lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită din Humulești.” Lumea satului este pentru Nică un univers al jocurilor cu frații săi sau cu ai megieșilor,la săniuș, la scăldat.Pentru Blaga în,,Sufletul satului”,metaforă a permanenței,găsește locul de vindecare a rănilor lăuntrice prin întoarcerea la vârsta eternă a satului ,,eu cred că veșnicia s-a născut la sat”,locul unde se făurește lumea fără de moarte,timpul veșnic, centrul universului spiritual.Suflarea locului poartă puritatea si prospetimea venită parcă din alta lume.

  În ,,Amintiri”satul este locul unde Nică cunoaște primele rigori ale școlii, participă la datinile și obiceiurile specifice, face pozne. Legătura sufletească a lui Nică cu satul său natal este evidențiată cu tristețe când trebuie să-l părăsească, pentru a pleca la școala de popi,lăsând în urmă ceea ce-i este drag: tot farmecul și frumusețea vieții rurale. Blaga însă trăiește stări de melancolie cu privire la destinul satului:,,inima-i zvîcnește mai rar” relevă atitudinea de prețuire față de sat.

În ambele fragmente există o valoare culturală comună dragostea și recunoștința pentru satul ca centrul universului lumii celor doi autori.

B.

1. Sunt corect despărțite în silabe cuvintele:

a) se-zo-nier, ac-tua-li-zez;

b) se-zo-ni-er, ac-tu-a-li-zez;

c) se-zo-ni-er, ac-tua-li-zez;

d) se-zo-nier, a-ctu-a-li-zez.

2. Numărul de litere și de sunete al cuvintelor subliniate din secvențele:

„Aici se vindecă setea de mântuire”; „Uite, e seară” este:

 a) 4 litere, 5 sunete; 1 literă, 1 sunet;

 b) 4 litere, 4 sunete; 1 literă, 2 sunete;

c) 4 litere, 3 sunete; 1 literă, 2 sunete;

 d) 3 litere, 3 sunete; 1 literă, 1 sunet.

3. Seria care conține doar cuvinte formate prin compunere este:

 a) orice, mântuire.

b) douăzeci, despre.

c) zvâcnește, cădere.

d) rar, înalte.

4. Sinonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în fragmentul

„Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie” sunt:

 a) întâmplată, remarcabilă;

b) produsă, valoroasă;

c) trăită, adevărată;

d) locuită, gigantică.

5. . Rescrie fragmentul următor, trecând verbele de la perfect compus la perfect simplu:

„Şcoala felurită, a noastră şi uneori mai puţin a noastră, mi-a înlesnit doar distanţarea contemplativă, care mi-a îngăduit să vorbesc cu oarecare luciditate despre realitatea sufletească a satului şi despre tiparele ei.”.

6. Alcătuiește o propoziție afirmativă în care verbul „a vorbi” să se afle într-o construcție reflexiv-impersonală (a) și o propoziție negativă, în care verbul predicativ „a găsi” să se afle într-o construcție pasivă (b):

7. Scrie opinia ta despre copilărie sub forma unei fraze alcătuite din două propoziții principale aflate în raport de coordonare copulativă.

8. Enunțurile următoare reprezintă gânduri despre poezie. Rescrie enunțurile, corectând greșelile de orice natură.

Întreabă-mă ce este poezia și-ți v-oi scrie versuri. Întreabă-mă ce înțeleg prin versuri și-ți voi recita pe Eminescu pe Alexandri, pe Arghezi, altfel nu voi știi să mă exprim în totalitate. A-și putea definii poezia ca muzică a sufletului.

SUBIECTUL AL II-LEA

Imaginează-ți că ai vizitat un muzeu al satului în aer liber. Redactează un text narativ, în care să prezinți o întâmplare din timpul vizitei, integrând o secvență explicativă și una dialogată.

  Senzaţia pe care am avut-o vizitând un muzeu al satului din nordul țării a fost aceea pe care o avea și poetul Octavian Goga, care spunea: „Eu cred că mai întâi a fost satul şi după aceea au venit dealurile din jur, ca să păzească frumuseţea asta”, pentru că am înțeles că toate obiectele din muzeu pot fi asociate cu diferite meșteșuguri și caracteristici ale gospodăriei ţărăneşti tradiționale, văzute în calitatea lor de expresii grăitoare ale spiritualității românești.

 Am  văzut o serie de produse de la ii, covoare, ouă încondeiate, icoane, ceramică tradițională și decorativă, produse brodate, bijuterii, toate cu măiestrie expuse, până la articole din sticlă, lemn.

-Am fost și-n alt muzeu la noi în oraș,mă mândresc în fața celor de lângă mine.

-Dar aici sunt numai gospodării din Transilvania,îmi spune ghidul ce este în spatele meu.

Da,acesta este un prilej de a mă afla cât mai aproape de mai multe meșteșuguri de artă populară și tradiții ale satului transilvănean. Muzeul este ,,al satului”, deoarece are forma unui sat cu case autentice; au pridvor, sunt acoperite cu șindrilă, au pereți din bârne de lemn, pardoseală interioară din pământ bătut sau din scânduri și sunt ridicate pe socluri de piatră. Fiecare stâlp, grindă, balustradă este sculptată cu motive tradiționale transilvănene.Toate gospodăriile sunt mobilate, utilate și decorate cu obiecte autentice:farfurii din ceramică, prosoape atârnate pe pereți, icoane pe sticlă, lăzi de zestre, țesături din lână sau bumbac. Gospodăria transilvăneană era alcătuită la modul general din: casă, șură cu grajd (sau șopron), cămară de alimente, coteț pentru porci, magazie pentru știuleți de porumb.

Multe case sunt împrejmuite cu garduri, unele din nuiele împletite altele din scânduri de lemn prelucrate. Uimit m-am oprit în fața unor porți mari autentice,sculptate cu motive ale vieții, puternic decorate.Fac cunoștință cu meșterii cioplitori,spre aceștia m-am îndreptat și văd cum lemnul se supune mâinilor îndemânatice.

-Am văzut asemenea porți mărețe când am fost în Maramureș,îi spun prietenului meu.

-Te invidiez,eu le-am desenat la ora de desen,oftează el și mă privește cu simpatie.

 Tot în acestă zonă am văzut o biserică de lemn din Maramureș, cu turla ei înaltă construită în anul 1722. Este deschisă şi toți suntem poftiţi să-i trecem pragul,întâmpinați de un prot zâmbitor, poposim câteva minute în semiîntunericul tăcut în care abia pătrunde o rază de lumină prin ferăstruicile înguste, împodobite cu ştergare cusute de mână. De-o parte şi de alta a altarului sunt expuse veşminte preoţeşti şi vechi costume maramureşene, hainele bune în care se îmbrăcau cu respect sătenii în zilele de sărbătoare.Preotul ne spune că aici ţine slujbe la marile sărbători sau sunt găzduite concerte şi expoziţii.Pe pajiștea dinaintea bisericii sunt așezate scaune în semicerc și apar de după copaci mulți muzicanți cu diferite instrumente,se așază,iar dirijorul se înclină spre noi,vizitatorii,și concertul începe.Recunosc ,,Rapsodia română” a lui George Enescu și din pomii bătrâni păsări nenumărate acompaniază ritmul muzicii.E minunat,e ca-n poveștile de demult,iar luna apare încet luminând totul cu raze ca de argint.