Ceasul
din pod
,, În fiecare vară, Matei venea la bunicul său, în casa
veche de la marginea satului, unde podul mirosea a lemn uscat și a praf adunat
de zeci de ani. Acolo, într-un colț întunecat, stătea un ceas mare, cu pendulă,
greu de reparat, oprit de multă vreme. Bunicul, mereu binevoitor, îi povestea
nepotului despre meșterii de altădată, care știau să repare orice, și spunea
mereu că, dacă cineva ar reuși să-l repare, casa întreagă și-ar recăpăta
liniștea de altădată.
În vara aceasta, Matei s-a hotărât să încerce. A urcat
scările scârțâitoare, ținând în mână o lanternă și o cutie cu unelte moștenite
de la tatăl bunicului. A deschis ușa mecanismului cu grijă, temându-se să nu
strice ceva. Roțile dințate erau ruginite, iar arcul principal părea rupt.
Lucrând ore în șir, băiatul a curățat fiecare piesă,
ungând-o cu răbdare, verificând-o la lumina slabă a lanternei. Uneori se oprea,
ștergea sudoarea de pe frunte și privea, prin fereastra mică a podului, cum
soarele cobora tot mai jos spre dealurile din spatele satului. Spre seară, când
ultima rotiță și-a
găsit locul, Matei a tras ușor de lanțul greutății. Un
ticăit timid s-a auzit, apoi altul, tot mai sigur, umplând tăcerea podului ca o
inimă care reîncepe să bată.
Coborând bucuros să-i spună bunicului vestea, băiatul a
observat, între roțile ceasului, un plic îngălbenit, ascuns acolo de multă
vreme. L-a deschis cu emoție și a găsit câteva rânduri scrise de mână, o
scrisoare pe care bunicul o pierduse cu ani în urmă, adresată chiar lui, de la
propriul tată. Bunicul, citind rândurile, a rămas tăcut multă vreme, cu ochii
umezi, ascultând ticăitul regăsit al ceasului ca pe o voce venită de departe.
Din ziua aceea, Matei a înțeles că unele lucruri, oricât de vechi și tăcute ar
părea, așteaptă doar răbdare și grijă pentru a prinde din nou viață.”
Partea I · A
1 Precizează forma verbală (infinitiv, participiu,
gerunziu sau supin) pentru fiecare dintre cuvintele din text: lucrând, ascuns, de reparat, a prinde.
2 Identifică în text câte un exemplu pentru: adjectiv
pronominal posesiv, adjectiv pronominal demonstrativ, pronume relativ, adjectiv
pronominal nehotărât.
Precizează cazul pronumelui relativ identificat.
3 Precizează, cu justificare, modul de formare a
cuvintelor „îngălbenit” și „binevoitor”
(derivare sau compunere).
4 Explică diferența de sens dintre paronimele „aluzie” și „iluzie” și alcătuiește câte
un enunț cu fiecare dintre ele.
5 Desparte în silabe cuvântul „seară” și precizează diftongul pe care îl conține. Precizează apoi
silaba accentuată din cuvântul „bunicul”.
Partea I · B
1 Precizează perspectiva narativă din fragment (narațiune
la persoana I sau a III-a) și arată, printr-o secvență din text, cum se vede
acest lucru.
2 Explică, în 3-4 rânduri, semnificația titlului „Ceasul din pod” în raport cu întâmplările
din text.
3 Transcrie din text o structură care conține o
comparație (figură de stil) și explică rolul ei în fragment.
Partea a II-a
Redactează o compunere în care să povestești o întâmplare
(trăită sau imaginată) în care ai redescoperit ceva vechi și uitat (un obiect,
un loc, o amintire).
În compunerea ta, integrează: minimum două cuvinte din
câmpul lexical al timpului, o secvență de dialog și o comparație.
