Este o zi de
vară nehotărâtă, cu vreme schimbătoare şi capricioasă, un vânt ușor înfioară
crengile copacilor în lumina soarelui ce îmbrăţişează dimineaţa.Îmi
doresc să calc pe iarba proaspătă, în mirosul
florilor, în susurul apei apropiate, în dansul fluturilor şi în concertul
păsărilor.
Îmi plac zilele de vară, toate au începuturi de speranţă, de promisiuni, de împliniri,
dar trebuie să aleg un loc anume de întâlnire cu ea, în care să simt mai bine
toate acestea... nu poate fi decât în grădina mea! Acolo mă simt bine,acolo iarba
aceea verde-crud, smălţată galben cu păpădii, îmi pare ca un brâu aruncat peste
rochiţa maronie a pământului,acolo parcă s-a strâns tot verdele lumii. Și tot
acolo vin şi se aşază fel de fel de păsări, iar între ele, apare,câteodată, o
pasăre cu pene cenuşii albăstrii şi cu aripi dungate în alb şi negru. Nu am
auzit-o niciodată cântând, şederea ei pe creangă fiind însoţită doar de
sunetele şi mişcările frunzelor,a vânticelului. Dar dacă am răbdare şi
aştept o vreme fără să fac nimic, să stau doar cu ochii închişi şi să ascult,
atunci pot să aud înfiripindu-se, undeva, aproape, un foşnet fin. Vine din aer?
Vine de sub pământ, dintre pomi sau din spatele tufelor de trandafiri? Cine
face aşa? Al cui e freamătul acesta care se face simţit doar atunci când se
apropie?E cald! Trunchiurile pomilor strălucesc proaspăt în lumina dimineţii.
E o stare de bucurie şi un aer de sărbătoare care se simte până şi în cele mai
ascunse cotloane ale grădinii. Firele de iarbă subţiri şi firave joacă în
lumină cu o bucurie nestăvilită,unduindu-se asemenea unor grațioase balerine. Grădina
mea strălucește imperial în soare ca un rai sălbatic, mic şi tihnit.Și-n
liniștea ei, cred că fericirea umblă liberă şi se ascunde uneori în copaci
și...o caut.Îmi ridic din când în când
privirea înspre copacii înalţi şi
tineri, cu frunzele până la ceruri, drepţi şi fără capăt, iar când ajung într-o
pădure,oricând ajung,o caut lângă copacii bătrâni împovăraţi de ani,
contorsionaţi şi noduroşi, stăpânii pădurii.Și dintr-odată înțeleg că fericirea
mea nu se va găsi în locuri măreţe,ascunse
şi nici măcar în copaci, ci stă pitită pe umărul meu,pentru că acolo fiecare om
este însoțit de îngerul lui ...adusă poate de pasărea aceea,pe care n-am
auzit-o niciodată cântând....
