gen liric--poezia,,Dimineața”de Magda Isanos

Opera lirică este opera literară în care autorul  își exprimă gândurile și sentimentele în mod direct, utilizând numeroase procedee artistice -imagini artistice și figuri de stil.

-modurile de expunere tipice sunt descrierea și monologul liric;

-în text sunt prezente mărcile lexico-gramaticale ale eului liric -pronume și verbe la persoana I sau a II-a, singular sau plural, interjecții, verbe la mod imperativ;

-utilizarea numeroaselor procedee artistice: imagini artistice :vizuale, auditive, dinamice, olfactive și figuri de stil: epitete, metafore, comparații,personificări.....

-părțile de vorbire predominante sunt substantivele și adjectivele --specifice descrierii.

Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.

Titlul poeziei este un substantiv,,dimineața” care numește momentul  zilei al purității,al făgăduinței,e ora vieții paradisiace,al încrederii în existență,momentul care exprimă bucuria vieții.

    În primul rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale poetei în mod direct.Își dorește să pătrundă  taina, misterul lumii,,frumoase”,pentru că n-a fost încredințată de existența admirației declarată de poeți-cei înzestrați cu imaginaţie şi sensibilitate.Dorința este uitată,fiindcă,,Dimineața”îi apare ca o ființă curată,pură-moment al luminii strălucitoare,al speranței. Jocul misterios și feeric al luminii crează un cadru de o mare frumusețe. Învăluită de aburii somnului,ce-i dau pacea eternă a firii,Dimineața devine balerina,dansatoarea urmărită de chipurile din tablourile de pe pereți.Camera se preface într-un salon de bal,petrecea bucuriei,iar sunetul cristalului limpde,pur este muzica în care se roteau luminile-fete- iluzii,năluci stârnite de imaginația unui moment al purității.sincerității,timpul promisiunii ,al speranțelor.Monologul din finalul poezie arată satisfacția poetei,al omului tânăr, de a se bucura de lumina începutului de zi care-i aduce numai bine,simțindu-se ca la Facerea Lumii.Sufletul poetei izbucnește într-un strigăt de fericire adus de timpul dimineții ,dorind ca acest timp să-i devină partener ,prieten,amic,părtaș în viață.

   În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric -o confesiune emoționantă prin verbele la persoana I „vreau,să descopăr,n-am crezut,am simțit,mă gândeam”. Prezența eului liric  în pronumele :,,mi,eu,mine” și în exclamația din final:omul trebuie să realizeze că nu trebuie să trăiască pentru a căuta bucurii, ci trebuie să ajungă să fie bucuros, pentru că trăiește fiecare moment ca UN ÎNCEPUT.

   În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţia începutului de zi. Astfel, imaginea vizuală luminoasă a dansatoarei-lumină este o iluzie a timpului trezirii din somn;imaginea auditivă  a sunetelor cristaline ale oglinzii devine muzica norocului adus de timpul dimineții.

Epitetele: „frumoasă,pieptănată,arcuit,tânăr”  transmit sentimentul bucuriei pentru viața dintr-o  nouă zi, este o binecuvântare pentru care omul este recunoscător luminii.Personificarea dimineții într-o ființă luminoasă, venită și plecată în invizibil,este descrisă ca o prezență luminoasă și miraculoasă.

  Eul liric își simte existenţa în lumina dimineții care-i încarcă sufletul cu bucurie, înțelepciune, răbdare, frumusețe, pace, iertare, unire.

  Limbajul artistic apare prin forma muzicală a textului, organizat în versuri cu măsură de 9– 10 silabe, rimă încrucișată , ritm trohaic.

   În concluzie, textul „Dimineața” este liric, deoarece, prin vocea  eului liric, poeta comunică în mod direct emoţii şi gânduri legate de dansul luminilor ,simțind fericirea din cupa dimineții , folosind un limbaj expresiv.

,,Vreau sã descopãr lumea, niciodatã

n-am crezut, cum spun poeții, cã-i frumoasã.
Însã astãzi, cu luminã pieptãnatã,
dimineața mi-a intrat în casã.

Fumegam de somn, când am simțit
pașii cuiva lângã perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.

Cu picioarele goale ea pãșea,
în oglindã rãsuna cristalul,
dimineața strãmutase balul
fetelor-lumini în casa mea.

Si privind, eu mã gândeam: e bine
sã fii tânãr când afarã-i soare.
Zi frumoasã, îti voi pune legãtoare
dupã gât si-o sã te iau cu mine!”