,,Aşa, Ursei,
Pune-ţi botul pe genunchii mei -
Şi uită-mi-te-n ochi cu bunătate.
Câine frumos, tu ştii că ţi-s un frate.
Tu ai încredere în mine,
Ciobanule de munte, sălbatec, şi ţi-e bine,
Să te mângâi cu
glasul şi cu mâna,
Că simţi în mine Gorjul de piatră, strunga*, stâna
Şi sarica*
şi-opincile de-acasă.
Zbârlită blana ţi-este mătăsoasă,
Şi labele vânjoase
ţi-s
Ca bâta căluşarilor ce te-au trimis. puteri
magice
Colţii de fier au însă muşcătura moale
Când îmi apucă mâna-ntre zăbale,
Ca să-mi arate că ţi-s drag.
Mă prind de haină-n glumă şi mă trag.
Mă-mbie, mă răsfaţă.
Îmi ieşi în drum şi-mi sai în faţă.
Şi nasul rece mi-ajunge la mustaţă.
Te ştii al meu şi vrei să fiu al tău.
Am scris pe poartă: „Câine rău”
(Tudor Arghezi,, Prietenul ”)
strungă – loc îngrădit într-o stână
sarică – manta țărănească lungă, țesută din fire de lână,
purtată mai ales de cioban
6. Precizează felul rimei și măsura primelor patru
versuri din textul arghezian.
rima primelor patru versuri este împerecheată,
măsura versurilor :1=4silabe;2=9 silabe;3și 4=11silabe.
9. Asociază textul „Prietenul” de Tudor Arghezi cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
,, Toţi recunoşteau că Buck era un animal minunat,
dar se temeau să
îşi piardă banii. Thornton îngenunche lângă dulău. Îi luă
capul în mâinile sale şi rămaseră, câteva clipe, obraz lângă obraz. Nu-l scutură,
aşa cum obişnuia, nici nu-l înjură. Îi şopti însă la ureche:
— Arată cât ţii la mine, Buck. Arată asta!
Mulţimea se uita foarte curioasă. Treaba devenise misterioasă. Părea o
conjuraţie. Când Thornton se ridică
în picioare, Buck îi prinse mănuşa în colţi,
apoi îi dădu drumul fără grabă. Era răspunsul lui, fără cuvinte, ce exprima
dragostea lui.
Thornton se retrase.
— Acum, Buck! strigă el.
Dulăul se opinti, trăgând din răsputeri din ham.....
Thornton căzu în genunchi lângă Buck. Îşi rezemă capul
de capul câinelui.... se ridică
în picioare. Ochii îi erau umezi. Lacrimile i se
scurgeau pe obraji. Buck îi apucă mâna cu colţii. Thornton îl scutură scurt.”
( Jack London este pseudonimul literar al lui John Griffith Chaney,,Chemarea străbunilor”)
Voi asocia poezia lui Arghezi cu un fragment din scrierea
lui Jack London,,Chemarea străbunilor”.În ambele texte apare afecțiunea,simpatia, iubirea dintre om și câine.,prietenul credincios.În fața privirii sincere a lui Ursei omul
își îndeamnă câinele să-i fie aproape ca semn de respect și de dorință de a
comunica direct,din toată inima.Trăind
alături de om, câinele este simțit ca un ,,frate”,este,,câine frumos”,plăcut,într-o legătură de apropiere,armonie sufletească ,de
siguranță.
În fragmentul din
Jack London,,Buck”- bărbătușul- asemenea lui
Ursei este puternic,curajos,neînfricat.Stăpânul Thorton are deplină încredere în
câinele devotat și-i vorbește ca și poetul cu dragoste,știind că între ei este
o apropiere sufletească,frățească.Și Buck îi apucă mâna stăpânului în
colți,arătându-i supunere,dar și siguranță,nu-l va trăda,îi va urma
porunca.Ambii oameni simt dăruirea câinelui,afecțiunea puternică:,, Îmi ieşi în
drum şi-mi sai în faţă și nasul rece mi-ajunge la mustaţă”.... Îşi rezemă capul
de capul câinelui.... se ridică în picioare. Ochii îi erau umezi”,iar
mângâierea este recunoștința umană.
Scrie un text în care să prezinți mesajul textului/o semnificație a textului ,,Prietenul ”de Tudor Arghezi.
Mesajul poeziei transmite printr-un monolog al omului
sentimentul de apropiee sufletească față de prietenul necuvântător,Ursei,nume
ce arată putere,curaj,dârzenie.Tema poeziei este prietenia pentru câinele și-a
legat soarta de cea a omului,iar ipostaza eului liric este aceea confesivă. Prietenia unui câine contribuie la fericirea omului
și-i dă un sentiment de împlinire.
Poetul pregătește
o atmosferă de liniște,împăcare prin adverbul,,așa”,în acest fel poate începe o
mărturisire în fața prietenului credincios. Își îndeamnă câinele să-i
fie aproape ca semn de respect și de dorință de a comunica cu sinceritate.Privindu-și
stăpânul,,cu bunătate”,omul își arată tot
sufletul ca unui ,,frate”într-o legătură
de apropiere sufletească ,de siguranță.Prietenul necuvântător trăiește alături
de om într-un loc al înălțimii,muntos, loc al permanenţei, al stabilităţii şi
al durabilităţii.Câine de stână,Ursei,cunoaște locurile,felul de a fi al
oamenilor,obiceiurile.
Descrierea prietenului,,câine frumos” este plină de
simpatie:cu blana,,zbârlit”,ciufulită,dar
catifelată,labele,,vânjoase”,viguroase ,,ca bâta căluşarilor”au puteri
magice,iar,,colții de fier”devin delicați și în semn de afecțiune,iubire se joacă în
felul lui:îi apucă mâna stăpânului,pentru a-l simți aproape,îl conduce,îl
îndeamnă,îl alintă, se bucură că exită, pentru că îl iubește.Manifestările
pline de tandrețe exprimă bucuria de a fi împreună-om și câine- ca două ființe
menite a trăi împreună.Mărturisirea iubirii este adâncă,necondiționată,, Te ştii
al meu şi vrei să fiu al tău”își aparțin oriunde,oricând,oricum,nimeni și nimic
nu-i va despărți.Și pentru a nu fi despărțiți,pentru a înlătura vreun rău care
i-ar separa, înscrisul,,câine rău”este asemenea unei protecții sau un avertisment.
Textul liric
este încărcat de numeroase figuri de stil ce contribuie la
ilustrarea prieteniei sincere dintre un om și un câine:epitete:,, câine
frumos, zbârlită blana ţi-este mătăsoasă, labele vânjoase, câine
rău”;comparații:,, labele vânjoase ţi-s ca bâta căluşarilor”;personificare:,, ca
să-mi arate că ţi-s drag.” O tehnică artistică ce se regăsește în poezie este monologul
liric, are rolul de a capta atenția. Limbajul lui Arghezi este
încărcat de sensibilitate, iubire pentru prietenul devotat
necuvântător și cunoaștere. Muzicalitatea versurilor este redată de
ritmul trohaic și măsura variată a silabelor.
