test pentru luna mai: poezia,,Zi de vară”de George Topîrceanu + Mircea Handoca,, Pe urmele lui George Topîrceanu”

 

Textul 1

,,Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.

Şi din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros şi uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.

Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, -
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.

Cântec, murmur, adiere
De zefir în frunze piere
Şi rămâne doar un glas
Care umple valea-ngustă.
. . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .
Ia te uită, o lăcustă
Mi-a sărit tocmai pe nas!”

                                                          (George Topîrceanu,, Zi de vară”)

uniform – care are permanent și pe toată întinderea sau durata aceeași formă, aceeași înfățișare, aceeași intensitate, aceeași viteză, aceeași desfășurare etc.; care este la fel, lipsit de variații.

Textul 2

,,Când își petrecea vacanța la Văratec, Topîrceanu găsea răgaz să stea de vorbă cu țesătoarele de covoare, cu lucrătoarele de pânzeturi fine și cu cele care se ocupau cu broderia. Își amintea astfel de mama lui, de anii copilăriei și ai adolescenței, petrecuți  într‑un  mediu  asemănător.  Atmosfera  de  tihnă  de  la  Văratec  a  însemnat pentru poet, dincolo de momentele de confort spiritual, și o sursă de inspirație pentru creațiile sale [...]. Memoriile Otiliei Cazimir sunt o dovadă în acest sens. Ea relatează că, în vara anului 1928, a venit cu trăsura, împreună cu poetul, la mănăstire și lasă să se înțeleagă că zilele petrecute acolo l‑ar fi inspirat pe Topîrceanu când și‑a scris frumoasele versuri [...].   Cum  se  poate  vedea,  nostalgia  vieții  în  mijlocul  naturii  este  evidentă.  Poetul  tânjește,  parcă,  odată  ajuns  în  mediul  urban  al  Iașilor,  după  zumzetul  «dulce  și  ireal» de la Văratec, după «poienile din deal», după «taina liniștei înalte». Visează «clipe fără gânduri» de liniște supremă, întreruptă doar de foșnetul foilor uscate și de descântecul unui bondar. În acest peisaj, el dorește să revadă chipul iubitei, pe care o compară cu «o domniță bizantină» și alături de care ar vrea să repete hoinărelile de îndrăgostit prin pășuni și «prin funduri de livadă», prin poienile zmălțuite de flori [...].

Pornea  dis‑de‑dimineață  peste  podul  Ozanei,  lăsa  în  urmă  Humuleștii  și  satul  Vânători și intra în pădurea de stejari. Cum  își  petrecea  vremea  scriitorul  la  Neamț?  În  lungi  discuții  cu  alți  confrați  aflați  acolo.  Cu  Mihail  Sadoveanu,  cu  Garabet  Ibrăileanu,  Cu  Constantin  Stere,  cu  D.  D.  Pătrășcanu.  Stăteau  în  cerdac  în  fața  cafelei  aburinde.  [...].  Pe  când  autorul  „Chirei  Chiralina”,  Panait  Istrati,  bolnav  de  tuberculoză,  era  găzduit  la  mănăstire,  Topîrceanu pornea, împreună cu el, pe drumurile vechi din împrejurimi, prin poieni, pe valea Nemțișorului.”

                                                           (Mircea Handoca,, Pe urmele lui George Topîrceanu”)

răgaz – timp liber, disponibil pentru a face ceva.

tihnă – liniște deplină; viață liniștită, lipsită de griji.

bizantină – din Bizanț (oraș în vechea Tracia, pe Bosfor, Constantinopole, azi Istanbul).

zmălțuite, smălțuite – aici, împestrițat cu multe culori.

confrați – colegi de profesiune, de meserie.

A.

1.Notează, din textul 1, două cuvinte din câmpul lexical al naturii.

2. Scrie litera  corespunzătoare  răspunsului  corect,  valorificând  informațiile din textul 1.

 Poetul adoarme:

a. sub un tei înflorit;

b. sub un stejar noduros;

c. sub o salcie tânără;

d. sub o salcie bătrână.

3. Scrie litera  corespunzătoare  răspunsului  corect,  valorificând  informațiile din textul 2.

 George Topîrceanu își petrecea vacanțele:

a. la Iași;

b. la Humulești;

c. la Văratec;

d. la Vânători.

4. Scrie  litera  corespunzătoare  răspunsului  corect,  valorificând  informațiile din textul 2.

Tihna de la Văratec este, pentru poet, o sursă de inspirație, așa cum reiese din memoriile:

a. Otiliei Cazimir;

b. unei domnițe bizantine;

c. lui Garabet Ibrăileanu;

d. lui Mihail Sadoveanu.

 5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându‑te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

                            Enunț                                                                          Adevărat               Fals

Este descris un tablou de primăvară.

Râul ceartă trestiile care dorm toată ziua.

Poetul este cuprins de somn.

Textul 2

                               Enunț                                                                          Adevărat              Fals

Ajuns la București, poetul tânjește după atmosfera de la Văratec.

Scriitorul își petrece vremea, la Neamț, în lungi discuții cu confrații săi.

Panait Istrati și George Topîrceanu se plimbă pe valea Ozanei.

6. Indică două figuri de stil diferite prezente în textul 1, ilustrându‑le cu câte o secvență semnificativă.

                     epitet  –  ,,salcie  bătrână”;  personificare – ,,râul [...] ceartă sălciile”;

 7.   Precizează un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență din fiecare text.

                 Un element comun celor două texte este plăcerea de a cunoaște natura.

  În poezie, apar aspectele verii cu liniștea,nemișcarea adusă de căldura soarelui, râul cu sălciile plângătoare,,dormitând”,cu ființe:,,vițelul”inocent, ,,o femeie”ce-și exprimă bucuria de a curăți,cântând.Din vale susurul râului sclipitor, cu freamătul stins completează starea de calm,fiecare șoaptă pare o mustrare pentru nemișcarea sălciilor melancolice și triste, acesta este un loc al alinării sufletești,unde poetul adoarme în simfonia naturii.Somnul îi este ușor întrerupt de o lăcustă,zburătoarea ce-i tulbură odihna,aducând o notă ironică în nemișcarea zilei de vară.

  În al doilea text este aceeași stare de  liniște,,  la  Văratec”care,, a  însemnat pentru poet, dincolo de momentele de confort spiritual, și o sursă de inspirație pentru creațiile sale.” Clipele de liniște din natură ale poetului Topârceanu sunt întrerupte de momentul când ,,Visează «clipe fără gânduri» de liniște supremă, întreruptă doar de foșnetul foilor uscate și de descântecul unui bondar.”

  Natura îi oferă poetului un cadru de liniște totală, oaze de relaxare și o atmosferă rustică, somnoroasă, propice evadării din cotidian.

8. Crezi  că  e  un  avantaj  sau  un  dezavantaj  să  îți  petreci  vacanța  de  vară  în  natură?    Motivează‑ți răspunsul, valorificând textul 2.

          Magia naturii are efect terapeutic daca știm să-i ascultăm vibrațiile. Cred că o vacanță cu adevărat relaxantă și regeneratoare,o drumeție pe cărările câmpiei printre ierburile crescute năvalnic sau pe dealurile line, odihnă pe pajiștile înalte la umbra copacilor foșnitori, susurul pârâiașelor de munte, trilul pasărilor în liniștea unui crâng este tot ce ne va trebui, pentru a ne recapăta puterile. De aceea închide ochii și lasă natura să îți vorbească. Glasul naturii e o adevărată terapie de care ne putem folosi pentru a deveni mai relaxați, mai sănătoși.Astfel, în textul2,pentru poetul Topârceanu natura de la Văratec este un spațiu de refacere, oferindu-i,,dincolo de momentele de confort spiritual, și o sursă de inspirație pentru creațiile sale.”A trăit colindând natura în,,clipe fără gânduri, de liniște supremă, întreruptă doar de foșnetul foilor uscate și de descântecul unui bondar.”

  Da, este benefic să-ți petreci vacanța de vară în natură. Aceasta oferă numeroase avantaje pentru sănătatea fizică, mintală și spirituală, fiind considerată o necesitate pentru a scăpa de stresul cotidian și pentru a te reconecta cu tine însuți.

  Natura are un efect terapeutic, după clipe petrecute oriunde în natură, te întorci odihnit.

Ai oportunitatea de a lăsa tehnologia deoparte și de a te bucura de liniște și de peisaje naturale.

Drumețiile, ciclismul, înotul sau plimbările sunt activități accesibile în zonele naturale sunt benefice,

ascultând sunetele naturii.

Se pot face activități diverse: fotografie la apus, picnicuri, explorarea unor monumente naturale.

  Așadar, cred că e un avantaj maxim să ne delectăm cu tot ce ne împresoară, să ne lăsăm înconjurați  de sunete din toate părțile, ascultându-le cu toată ființa.

9. Asociază  poezia  ,,Zi  de  vară”  de  George  Topîrceanu  cu  un  alt  text  studiat  în  clasă  sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare cultura‑lă/morală, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

                         Poezia:,, Vară.”de Lucian Blaga( o asociere fericită)

,,La orizont-departe-fulgere fără glas
zvâcnesc din când în cand
ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse
din trupul care le purta.

Dogoare.

Pământu-ntreg e numai lan de grâu
şi cantec de lăcuste.

În soare spicele îşi țin la sân grăunţele
ca nişte prunci ce sug.

Iar timpul îşi întinde leneş clipele
şi aţipeşte între flori de mac.
La ureche-i ţârâie un greier.”

    Tema poeziei este natura, o permanentă sursă de încântare şi bucurie interioară, susținută de descrierea unor aspecte din anotimpul vara. Titlul exprimat prin substantivul nearticulat „vară” exprimă un spaţiu nelimitat şi un timp încremenit în arşiţa dogoritoare.
  Poezia este o descriere a cadrului naturii realizată cu stări și sentimente, un peisaj stilizat,natura înconjurătoare este numai un punct de plecare pentru meditație, pentru cugetare și nu doar o captare și o proiecție în vers a cadrului natural.
  Poezia ”Vară” este scrisă în vers liber, într-o prozodie modernă, cu strofe inegale ca număr de versuri, îmbinând imaginile vizuale cu cele auditive făcând uzanță de figuri de stil, personificări.
Un element evidențiat al poeziei este cuvântul „dogoare”, care formează singur un vers şi care este marcat prin izolare, constituindu-se într-o strofă,este principala caracteristică a anotimpului torid, sugerând şi starea spirituală a eului liric.
Detaliile despre ivirea „la orizont”, în depărtarea cea mai întinsă pe care o poate cuprinde privirea, a unor „fulgere fără glas” ce „zvâcnesc” ritmic arată tabloul static şi fierbinte al zilelor de vară.
Spaţiul terestru evocat este caracteristic satului,substantivele: „pământul,lan de grâu,grăunţele, flori de mac” denumesc elementele concrete ale spaţiului terestru, nemărginit, ce se-ntinde până „la orizont”. Imensitatea spaţiului este dată şi de versul „Pământu-ntreg e numai lan de grâu”, care exprimând admiraţia eului liric.. Versurile: „În soare spicele îşi ţin la sân grăunţele / ca nişte prunci ce sug” evidenţiază armonizarea cerului cu pământul, realizată printr-o comparaţie personificatoare, implicând omul, care simte o fericire deplină.
   Imaginile vizuale, exprimate printr-o comparaţie având rol metaforic, se completează cu imagini motorii realizate prin verbe care au sens de mişcare bruscă şi surprinzătoare: „... fulgere fără glas / zvâcnesc din când în când / ca. nişte lungi picioare de păianjen - smulse / din trupul care le purta”.
Timpul curge încet spre veşnicie, fiind definit printr-o personificare: „Iar timpul îşi întinde leneş clipele / şi aţipeşte între flori de mac”. Imaginile auditive sunt ilustrate de „cântec de lăcuste” şi de târâitul greierilor ce se constituie într-o muzică ancestrală, cosmică. Lăcustele şi greierii cântă pământului întreg şi timpului oprit în somn din curgerea lui, amplificând starea de meditaţie şi reflecţie a eului liric.

SUBIECTUL AL II‑LEA

A.Scrie un text în care să prezinți mesajul/o semnificație a poeziei,,Zi de vară” de George Topîrceanu.

  Mesajul poeziei „Zi de vară”transmite bucuria și emoția, ideile şi sentimentele autorului prin intermediul unor imagini din natură,un anotimp, un colț de natură, un moment al zilei, un aspect din viața micilor viețuitoare în culori armonioase. Modul de expunere folosit este descrierea.

Poezia descrie un tablou din natură în anotimpul vara, exprimă sentimentele de liniște  ale autorului față de peisajul contemplat.

    ,,Zi de vară” de George Topârceanu este un pastel, pentru că are caracteristicile acestui tip de text. Tema poeziei reiese din titlu, poetul descrie un tablou, natura într-o zi de vară.,

     Este o creaţie lirică în care se zugrăveşte un tablou din natură,iar autorul îşi exprimă gândurile şi sentimentele în mod direct.În primul vers sunt enumerate aspectele verii:cu liniștea,nemișcarea adusă de căldura soarelui,substantivele definesc momentele unei zile copleșite de căldura verii.

Priveliștea înfățișată în prima strofă vizualizează râul,apa liniștită generatoare de viață cu sălciile plângătoare,,dormitând”,cu,,vițelul”inocent ce-și ia putere din locul vieții, al regenerării și al purității,iar,,o femeie”își exprimă bucuria de a curăți,cântând.Din vale susurul râului sclipitor, cu freamătul stins completează starea de calm,fiecare șoaptă pare o mustrare pentru nemișcarea sălciilor melancolice și triste,dar acesta este și un loc al protecției,al alinării sufletești,unde poetul adoarme în simfonia naturii.Somnul îi este ușor întrerupt de o lăcustă,zburătoarea ce-i tulbură odihna,aducându-i o notă ironică în nemișcarea zilei de vară.

    Figurile de stil au un rol deosebit în prezentarea tabloului și a sentimentelor.Astfel enumerația substantivelor,în primul vers care definesc vara:,, cântec,murmur,adiere”aduc tabloului verii o delicată notă muzicală;epitetele:,,plângătoare,somnoros,lin”armonizează frumuseţea peisajului cu bucuria interioară, într-un inedit tablou al verii,au rolul de a da mai multa forță detaliilor tabloului. Imaginile vizuale accentuează starea de toropeală a naturii când sălciile dorm,poetul este cuprins de un somn adânc;o mișcare domoală a râului și a zefirului se armonizează cu cântecul femeii ce spală rufe.Personificarea râului certând sălciile ce dorm pare a însufleți decorul.Eul liric își face simțită prezența prin formele pronumelor:,,mi,m-”. 

  Măsura versului este de 7-8 silabe și contribuie la sugestia de liniște a tabloului. Rima împerecheată conferă o muzicalitate discretă, armonizată cu conturul în tonuri ușoare, iar ritmul trohaic creează o legănare încetinită a versului, ușor monotonă, accentuează senzația de ușoară somnolență din  poezie.

Poezia conturează imaginile vizuale ale tabloului cu ajutorul unui limbaj plastic expresiv, în care predomină substantivele și adjectivele, dobândind valori stilistice deosebite.

Prin contemplarea acestui tablou al verii, poetul își exprimă propriile sentimente legate de peisajul descris.

B. Scrie un text narativ în care să povestești o întâmplare  reală  sau  imaginară  despre  explorarea  mediului  înconjurător.

   Vara, pădurea e mai bucuroasă să-şi împartă umbra şi par­­fumurile, decât secretele locui­to­rilor ei. Parcă dinadins, respectân­du-le intimitatea, trage cortine de frun­­ze peste arbori şi tufişuri şi pune para­vane de ier­buri înal­te prin poieni. Pă­durea pare mai tă­cută vara, în com­pa­raţie cu explozia de cântece din pri­măvară. Vara, concertele se ţin di­mi­neaţa, de­vre­me, prea e cald mai târ­ziu, acum, păsările nu au gri­jă numai de puii lor, ci iau sub ,,aripa" lor şi pădurea... de fier...de aramă.

Merg fără nicio țintă și nu mai ştiu dacă sunt sus sau jos, dacă nu cumva am trecut către tă­râmul de din­colo. Înaintez încet, prin poarta de ceaţă, către o lume aflată deasupra lumii. De mult am părăsit melancolia şi tristeţea câmpiei și le-am pre­schim­bat aici într-o explozie de culori solare.Pădurea mea  e  o livadă cât vezi cu ochii ,iar în strălucirea înserării pare o imensă bucată de soare ce se odihneşte pe crestele norilor. Culorile se amestecă şi se pierd una în cealaltă şi totul devine aur topit.

 Un­deva, departe, o bucăţică din această magmă solară se desprinde din pădure şi începe să îna­inteze pe drumul ce duce câmpul cu floarea soarelui.ȘI-atunci am trăit clipa pe care o visam:l-am văzut pe el, cocoşul de munte,pasărea rară, puţini au avut bucuria să o poată vedea, chiar şi de la distanţă. Cum s-a întâmplat: stăteam și mă odihneam lângă apa unui izvor...așa ca-n poezie...când, deodată, foarte ţanţoş, s-a apropiat ... un cocoş de munte! Am încre­menit.Citisem că pasărea asta este foarte sensibilă şi foarte precaută, simte omul de la distanţă destul de mare, e foarte greu să se apropie cineva de ea. Cel mai bun moment este, eventual, cel al rotitului, al împerecherii, când atenţia lui e captată de găinuşă. Cu toate astea,acum, co­coşul de munte se apropia fără teamă, de parcă m-ar fi aşteptat. Era o splendoare: păşea mândru ca un cavaler,purtându-și penele negre, cu irizaţii verzi-albastre şi cu pete albe şi roşii ce străluceau. Se uita la mine, de parcă mă  ins­pec­ta. Apoi a plecat la fel de ţanţoş, iar eu am rămas cu uimirea unei astfel de întâlniri, dar şi cu bucuria că am trăit o realitate....