bucurie....

 

poezia,,Trezire”===Simulare--câteva rezolvări

 

6=Rima pereche;măsura primelor două versuri:11-10 silabe.

7=În poezia „Trezire”sunt elementele evidente care sugerează venirea primăverii precum sintagma „Martie sună”, precum și munca albinelor care „amestecă învierea”, fapt ce sugerează strângerea polenului florilor abia trezite la viață.În textul 2,un apicultor observă munca albinelor care au un ,,sistem  sofisticat de comunicare”,felul cum cercetează locurile noi,,apoi transmit în ce direcţie, la ce distanţă şi cât de multă hrană este în zonă.”

  În cele două texte este arătată albina- simbol al hărniciei, muncii, perseverenţei, colectivităţii, familiei, fertilităţii, bogăţiei şi sufletului.

8=Alegerea unei cariere reprezintă un moment deosebit de important al vieții noastre și trebuie privit din perspectiva implicatților pe termen lung. Procesul alegerii unei cariere poate fi, de multe ori, unul de lungă durată, implicând momente de ezitare,renunțare și revenire asupra deciziilor în funcție de variabilele asupra cărora reflectăm.

Alegerea drumului în viață poate crea multe confuzii și conflicte atât la nivel interior, cât și în relație cu alți factori implicați în această alegere. Decizia orientării către un anumit domeniu de activitate poate debuta încă din copilarie. În unele cazuri, părinții,familia sunt cei care influențează alegerea unei meserii. În textul 2 este prezentat un tânăr apicultor care este la a patra generație de apicultori,din copilărie era mereu înconjurat de stupi şi astfel s-a obişnuit cu albinele,a studiat agronomia, la fel ca tatăl său,a înțeles că albinele sunt esenţiale în viața lui, s-a  simțit,, apropiat de povestea lor” şi a vrut ,,să încerce să se ocupe serios de această afacere.”

 Cred că este important ca alegerea unei cariere să pornească de la nevoile și așteptările cu privire la perspectivele dezvoltării noastre, dar trebuie să fie abordată și din perspectiva dinamicii societății actuale.

9=Poezia,,Primăvara” a lui Alecsandri este un pastel despre anotimpul exaltării poetului îndrăgostit de soare, de lumină, anotimpul dătător de viață, al reînvierii. Viața, freamătul, schimbarea naturii sunt sugerate prin enumerarea vietăților ce roiesc în natură.Imaginile auditive și vizuale alcătuiesc o horă a bucuriei,entuziasmului din natură.

,,Turturelele se îngână,

Mii de fluturi vezi zburând

Și pe harnica albină 

Din flori miere adunând.”

   În poezia „Trezire”, sunt identificate elementele care sugerează venirea primăverii: „Martie sună” ,munca albinelor care „amestecă învierea”, fapt ce sugerează strângerea polenului florilor abia trezite la viață. „Copacul meu” poate fi asociat cu eul interior al poetului, trezit din „starea dumnezeiască” de către toate elementele naturii„câte puteri sunt, se leagă-mpreună.” Regretul trezirii este indirect  exprimat prin trezirea arborelui simbol al vieții, făcând legătura dintre lumea pământească și lumea cerească,acesta fiind un înlocuitor simbolic al omului.

  Poeziile primăverii sunt exclamații care întâmpină izbucnirea luminii, a vieții, impunând ideea de proces, de devenire.

MESAJUL poeziei,,Trezirea”de Lucian Blaga 

,,Trezirea” este momentul revenirii naturii, când lumea și natura stau în aşteptare, gata să izbucnească la sunetele lui Martie,personificările,,mocnește;sună” anunță renașterea naturii. Munca albinelor care „amestecă învierea”,renașterea naturii,timpul miraculos, sugerează strângerea polenului florilor abia trezite la viață,iar mierea devine suflul vieţii, reflectă nemurirea şi învierea. Regretul trezirii este indirect exprimat prin trezirea arborelui, acesta fiind un înlocuitor simbolic al poetului. Arborele este expresia vieții, făcând legătura dintre lumea pământească și lumea cerească, este una din coloanele cerului cu rădăcini în adâncul pământului și cu coroana ,,în văzduhuri zmeu.” „Copacul meu” poate fi asociat cu eul interior al poetului, care este forțat să se trezească din somn, din „starea dumnezeiască” de către toate elementele naturii.„câte puteri sunt, se leagă-mpreună.”Omul asemenea copacului este zguduit,răvășit de nestatornicia vieții.Exclamația,,câte puteri sunt, se leagă-mpreună, din greul ființei să mi-l urnească”exprimă teama de a nu fi clintit din trăirea dată de divinitate,din credință.

Interogațiile din finalul poeziei doresc să găsească un răspuns al revenirii luminii,al ieșirii din beznă spre cunoaștere,spre adevăr și speranță.Comparația mugurilor,simbol al creșterii și al vieții noi   cu lacrimile durerii adaugă nedumerirea omului în momentul trezirii din somnul timpului,al păcii eterne.Poemul acesta al  primăverii este în esență o exclamație care întâmpină izbucnirea luminii, a vieții, impunând ideea de proces, de devenire.   

   În această poezie, Blaga este de fapt un poet al trezirii, nu al somnului, un spirit pe care neliniștile nu-l lasă să se abandoneze vieții vegetative, dorită ca dătătoare de inconștientă beatitudine, dar nu și trăită.

 

 

un test ușor pentru pregătirea simulării:

Textul 1

,, Era o seară caldă de vară. Prea caldă parcă. Maria, o fetiță de vreo 10-11 ani, se odihnea pe o buturugă așezată în fața casei în care trăia cu mama și tata. Pe buturuga aceea tăia tata lemnele cu care făceau focul în vatra din mijlocul casei. Și ea a învățat să taie lemne, deși era încă mică, tare slăbuță, iar toporul era mare și greu. A tăiat lemne și în seara aceea și le-a cărat cu greu lângă sobă. Tata era încă în pădurea din apropiere, strângea fructe, pe care le vindea în piața din oraș. Uneori rămânea mai mult acolo și venea acasă seara târziu. Mama creștea câteva animale pe lângă căsuță și cultiva legume într-o grădină mică. Maria era slăbuță. Ochii albaștri ca cerul verii îi erau aproape ascunși de părul blond. Purta un fel de rochie.

 Acum, fetița se odihnea pe buturugă. Își freca palmele, care o dureau de la coada toporului. Se întunecase. În curând urma să mănânce o fiertură cu legume după care o aștepta pătuțul ei.

 Maria s-a ridicat de pe buturugă și, înainte de a intra în casă, a mai privit o dată cerul negru, plin de stele. Deveni atentă atunci când observă că una dintre ele se mișcă. Da, se mișca! A coborât încet spre pământ. Apoi, a prins viteză și cu cât ajungea mai jos, cu atât se transforma într-o bilă de foc tot mai mare, aruncată parcă de vreun uriaș din cer. Copila zâmbi și se gândi:

― O stea căzătoare!

Și și-a pus o dorință. A intrat după aceea în căsuță, s-a așezat la masă, iar mama i-a pus în față o farfurie făcută din lut ars, plină cu fiertură. A sărutat-o pe părul blond și a aruncat un lemn pe focul care ardea în vatra aflată în mijlocul casei. […]

 Dimineața, Maria s-a trezit din cauza unui zgomot:

― Tata, s-a auzit ceva la ușă!

― Este vântul, Maria.

― Este un pui de pisică! E doar un pui slab. Uită-te la el, mama, nici blană nu mai are pe spate. Vă rog, nu-l alungați! Are nevoie de ajutor. E ca un copil, lăsați-mă să am grijă de el, să-l fac bine. Pot să-l fac bine. O să-i dau numele Bebe!

S-au privit în ochi unul pe celălalt. Tata a spus doar atât:

 ― Nu intră în casă. Dacă vrei să ai grijă de el, e treaba ta unde o faci.

― Da, tata, da, o să am mare grijă, mulțumesc! Îți mulțumesc și ție, mami! Vă mulțumesc, m-ați făcut fericită! O să am grijă de Bebe și promit că nu ne va face probleme!

Bebe îi privea un pic înspăimântat. Simțea că fetița l-a apărat. Se priveau unul pe celălalt cu ochi mari. Doi ochi albaștri priveau doi ochi galben-portocalii cu pupile negre și invers.

Mariei îi era milă de Bebe. Îl privea și îi spunea:

― Ce-i cu tine? Cum ai ajuns aici? De unde ai venit? Ce mă fac eu cu tine? Nici blană n-ai pe spate! Și uite, îți ies coastele prin piele de slab ce ești... dar voi încerca să am grijă de tine și o să-ți dau din ce primesc eu. Aoleu, poate ți-e foame! Mama face dimineața terci de ovăz! Îți aduc și ție un pic. Nu pleca, așteaptă-mă aici!”

                                           (  după Alex Donovici, Învățătorii de Grijă. Salvatorii)

,,Pisicile sunt unele dintre cele mai populare și mai iubite animale de companie din întreaga lume. Având mișcări grațioase, ochi expresivi și un comportament adesea misterios, pisicile au cucerit inimile oamenilor, care, timp de secole, le-au îngrijit și le-au protejat.

Au fost domesticite în Egiptul antic pentru a proteja proviziile de cereale, fiind vânători pricepuți. Cu timpul, pisicile au devenit simboluri culturale, atât în Europa, cât și în Asia.

Pisicile sunt cunoscute pentru independența și personalitatea lor unică. Ele comunică prin diverse mijloace: miros, mieunat, limbajul corpului. O pisică bine îngrijită poate trăi în medie între 12 și 15 ani, deși unele pot atinge vârsta maximă de 20 de ani.

 Pisicile sunt într-adevăr creaturi fascinante. Iată câteva dintre cele mai bine păstrate secrete ale lor:

~ Mustățile pisicilor sunt extrem de sensibile și pot detecta chiar și cele mai ușoare schimbări ale curenților de aer, ajutându-le să se orienteze în spații întunecate sau strâmte.

 ~ Pisicile au unul dintre cele mai bune simțuri auditive din lumea animală, pot auzi sunete cu o frecvență mult mai înaltă decât câinii.

~ Se crede că pisicile pot simți cutremurele cu câteva minute sau chiar cu câteva ore înainte de a se întâmpla pentru că simt micile vibrații.

~ Pisicile par să aibă o noțiune a timpului, devenind agitate în jurul momentului obișnuit de hrănire sau așteptându-și stăpânul să vină acasă la o anumită oră.

~ Un an uman nu este echivalent cu șapte ani de viață pentru o pisică. În realitate, o pisică de un an se aseamănă cu un adolescent.

~ Unele pisici albe cu ochi albaștri pot avea probleme de auz, o trăsătură genetică interesantă care nu se întâlnește la pisicile cu blana de altă culoare.

În zilele noastre, ele sunt considerate prieteni grijulii, loiali, care aduc bucurie în viețile oamenilor. Studiile au arătat că interacțiunea cu pisicile poate reduce stresul și neliniștea, îmbunătățind sănătatea și starea de bine a proprietarilor.”

                                        după Cele mai bine păstrate secrete ale pisicilor, www.secrete.ro

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

 Scopul pentru care au fost domesticite pisicile în Egiptul antic este:

 a. anunțarea din timp a cutremurelor

b. indicarea cu exactitate a timpului.

c. orientarea în spații întunecate.

d. protejarea proviziilor de cereale.

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. Pisicile pot auzi sunete cu o frecvență mult mai înaltă decât:

 a. caii. b. câinii. c. iepurii. d. șoarecii.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Tatăl fetiței adună din pădure:

a. ciuperci. b. fructe. c. legume. d. lemne.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Zgomotul auzit de Maria la ușă este produs de

a. crengile copacilor. b. picăturile de ploaie. c. puiul de pisică. d. vântul puternic.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț, pentru a stabili dacă acesta este „adevărat” sau „fals”, valorificând informațiile din textele date.

Textul 2                       Enunțul                                     Adevărat                               Fals

Pisicile sunt considerate simboluri culturale.

Pisicile comunică doar prin mieunat.

Pisicile pot trăi până la maximum 15 ani

Textul 1

Enunțul                                                                             Adevărat                                 Fals

Maria locuiește cu părinții ei în apropierea unei păduri.

Seara, copila mănâncă terci de ovăz.

Când l-a găsit Maria, puiul de pisică era foarte bine îngrijit.

6. Explică un motiv pentru care Maria zâmbește, valorificând textul 1.

7. Prezintă o trăsătură a textului narativ literar, valorificând textul 1.

8. Precizează o asemănare și o deosebire de conținut între cele două texte.

9. Crezi că un copil de vârsta ta poate avea grijă de un animal de companie?

                            motivează-ți răspunsul, valorificând textul 1.

      10 Asociază textul 1 cu o lectură citită, prezentând o valoare culturală comună, prin referire la  câte o secvență relevantă din fiecare text.

B

1.Transcrie, din articolul de dicționar, sensul pe care îl are cuvântul subliniat în textul 1.

CULTIVÁ, cultív, vb. I. 1. Tranz. A lucra pământul spre a-l face să dea roade. ♦ A semăna plante; a îngriji și a recolta plante agricole. 2. Tranz. Fig. A se ocupa cu râvnă de ceva; a face să crească, să se dezvolte. ♦ A căuta să câștige sau să mențină prietenia, bunăvoința, încrederea cuiva. 3. Refl. și tranz. A (se) instrui. – Din fr. cultiver, lat. cultivare.

                                              ***, Dicționarul explicativ al limbii române

2.Numărul literelor este egal cu numărul sunetelor în cuvântul:

a. „ajungea”.

b. „ghearele”.

c.„încerca”. 

d. „rochie”.

3.Sunt antonime cele două cuvinte subliniate în secvențele din seria:

a.....se transforma într-o bilǎ de foc; Grădina mamei se schimba în fiecare an.

b. „fetița se odihnea pe buturugă”; După ce se obosea la sală, mergea acasă.

c.„În curând urma sǎ mǎnânce”; Pisica a pierdut urma șoarecelui din grădină.

d. „Mama creștea câteva animale”; Aluatul pentru pâine creștea în bucătărie.

4.Alcătuiește un enunț în care adverbul din secvența:

 „A coborât încet spre pământ” să fie utilizat ca adjectiv:

adverbul:

   enunțul.

5.Rescrie secvența „pisicile au cucerit inimile oamenilor”, trecând substantivele la numărul singular.

6.Notează funcția sintactică a cuvintelor subliniate în secvența:

 „Pe buturuga aceea tăia tata lemnele cu care fǎceau focul în vatra din mijlocul casei.”

7.Completează spațiile libere cu forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri, reprezentând mesajul unui iubitor de animale:

Zilnic, voi da pisicii porțile / porțiile (1) atent cântărite de mâncare uscată / uscate (2).

Astfel, poate să crească / să crește (3) mai repede.

Zilnic, voi da pisicii _____________________ (1) atent cântărite de mâncare _______________ (2).

Astfel, poate ____________________________ (3) mai repede.

8.Imaginează-ți că vezi și tu, la fel ca Maria, o stea căzătoare și îți pui o dorință.

Scrie, în minimum cinci cuvinte, această dorință, utilizând un verb la modul condițional-optativ și un substantiv în cazul vocativ, pe care le vei sublinia.

Subiectul al II lea

1.Prezintă o valoare identificată în textul 1, valorificând textul indicat și experiența culturală (literatură, pictură și alte arte, obiceiuri/tradiții, personalități etc.) sau experiența personală într-un context cultural.

2.Scrie o compunere în care să o caracterizezi pe Maria, personajul din textul 1.

vin cocorii!!!!!!!!!!!

 

O dimineaţă de martie şi ziua începe som­noroasă,o pulbere argintie se spul­beră pe crengile nucului din faţa casei. Lu­mi­na puter­nică îmi lăcrimează o vreme ochii. Apuc să mai văd doar silue­tele subţiri ale pomilor, urmele lungi şi scli­pi­toare lăsate de un pescăruș, un nor alb, pufos într-un colţ de cer.Pe fe­reastră, în depărtare, văd turnul bisericii care veghează. Lu­mina grea de pace alunecă ca o veche catifea, ca un abur uşor.Pocnete moi, de crengi ce se dezmorţesc, murmur firav de ape care curg din streşini prea pline,de undeva, aproape, un foşnet fin. Vine de sub pământ, dintre pomi,din spatele tufelor goale de frunze. E freamătul care se face simţit doar atunci când se apropie primăvara, ca şi cum ar fi uruitul dezmorţit al pământului care se trezeşte din somnul iernii.

Se face că plouă şi că stelele au rămas agăţate de crengile nucului, că o lumină caldă se lasă peste lume şi prin­de în vraja ei crengile cu mugurii nerăbdotori. Şi-atunci pot să aud iar clopoțeii din ari­pile îngerilor care colindă pe că­rările ce­ru­lui și picură vestea venirii cocorilor.Simt că inima mi se încălzește. Nimic nu mă poate atinge.

 

 

pentru tine,mamă.......

 Mamă, tu eşti oglinda tinereții veșnice, oceanul adânc al purei iubiri. În lumea asta rece, tu ai fost prima care m-a strâns în brațele-ți calde şi care mi-a protejat leagănul copilăriei mele.Ochii tăi mamă, ochii tăi i-am zărit întâia oară, când la pieptul tău am privit lumea toată, iar vocea ta, vocea ta mi-a făcut urechile şi sufletul să vibreze de emoție și de bucurie.

    Mamă, tu ești surâsul care-mi umple întreaga ființă!

 M-ai ascuns mereu de lacrimile tale, mi-ai zâmbit în fiece clipă. Acum mamă, am crescut, dar tot eu ramân comoara ta. Tu, mamă, reînvii primăvara... tu mă prinzi de mână și-n palmele tale parcă se repetă veșnicia, un infinit de iubire care mă cuprinde și-mi mângâie sufletul.Când mi-e dor de tine,te caut în mine, în sufletul meu.Și te găsesc...blândă, tânără, frumoasă. ...îți văd ochii... ce împrăștie lumină,îți simt mâna caldă... care îmi dă putere.

Undeva în adâncurile mele, ai sădit o grădină și adeseori, mă duc în ea, ca să-ți simt parfumul, să-ți aud vocea, să-ți văd privirea.

   Mamă, dulcele meu Rai, tu mă primești mereu în inima ta,un tărâm în care liniștea mă copleșește și pacea îmi îmbracă întreaga ființă.

    Mamă, șiraguri de zile vor trece, dar tu mereu mă vei aștepta cu soarele cald în ochii tăi, mereu mă vei ierta și mamă...mă cuprinde teama, teama că n-aș reuși să-ți arăt cât însemni pentru mine!

     Dacă m-aș întâlni vreodată cu Dumnezeu,i-aș mulțumi că mi-a dat o mamă.

Ce poate fi mai frumos decât să mă uit în ochii mamei mele și să înțeleg că acolo, din perfectul irisului ei și până la marginea unei gene, se naște veșnicia!

      Primul meu strigăt te-a făcut fericită, pentru restul, te rog să mă ierți, scumpă mamă…

de mărțișor...........

 

                              Îndemn

                     Martie s-a grăbit să vină!

și-n fiecare an vrea să ne arate că primăvara va dura o veșnicie,că pomii toți cu trunchiurile-n floare privesc spre  orizontul pierdut, unde soarele cu buze roșii sărută-n creștet noaptea micșorată,când nenumarate călătoare revin din depărtare, aducând pe aripi o adiere de vânt parfumat al noului,al melodiei.

  Și-atunci eu dorindu-mă fulg, mă iau la întrecere cu norii ce fug de hohotul cerului albastru,

                iubesc primăvara îndemnându-va să priviți:

                      ramurile îmbobocite,

                              aripile păsărilor,

                                   soarele auriu,

                                           o melodie de Vivaldi,pe care vi le-am adus

          și,

 fără să vă cer voie, vă invit să înlocuiți un mare actor savurând un parfum și dansând tangoul,

                                                  aplecați-vă spre sălciile plângătoare șoptind în fiecare ureche:

-Nu știți c-a venit primăvara?...

                                                 că fiecare zi plină de lumină vă face să vă amintiți că trăiți?...

                                                 că fiecare verde cerșește atenția?...

                                                 că narcisele galbene își scutură delicat clopotele din cununile de stele…

                                              și că nu trebuie să căutăm perfecțiunea înfloririi?…

                 să ne lăsăm purtați de sunetele unei viori,împletind șireturi de legat viața……………..

Primiţi în dar o viorea,
                                 Un tril, un susur de izvor,
                                           Un răsărit... primiţi o stea
                                                       Şi-un curcubeu drept mărţişor!

                          Să fiți senini și blânzi ca o primăvară!!!!!