test: ,,Harry Potter și copilul blestemat”(fragment) + ,,Orient Express și arta călătoriei”

 

Textul 1

ACTUL I, scena 3

EXPRESUL DE HOGWARTS

               ALBUS și ROSE merg printr-un vagon al trenului. Unul îngrozit, cealaltă încântată.

 Din direcția opusă, VRĂJITOAREA CU CĂRUCIORUL se apropie de ei, împingându-și căruciorul. VRĂJITOAREA CU CĂRUCIORUL: Doriți ceva de pe cărucior, drăguților? Delicatese cu dovleac? Broscuțe de ciocolată? Colțunași de cazan?

ROSE (băgând de seamă că ALBUS privește cu jind la broscuțele de ciocolată): Al! Trebuie să ne concentrăm.

ALBUS: La ce să ne concentrăm?

ROSE: La cei pe care ni-i alegem ca prieteni. Știi, mama și tata l-au întâlnit pe tatăl tău în prima zi în Expresul de Hogwarts.

ALBUS: Adică cum trebuie să alegem cine vor fi prietenii noștri pentru tot restul vieții? Pe mine chestia asta mă cam sperie.

 ROSE: Dimpotrivă, este foarte palpitant. Eu fac parte din familia Granger-Weasley, tu ești un Potter. Toți vor vrea să ne devină prieteni. Trebuie doar să-i alegem pe cei pe care îi vrem.

ALBUS: Și cum să hotărâm… în ce compartiment să intrăm?

ROSE: Le vom da tuturor note, după care vom decide.

ALBUS deschide o ușă și se uită la un puști blond (SCORPIUS), care stă singur într-un compartiment. SCORPIUS îi zâmbește și el.

ALBUS: Salut! Compartimentul ăsta este…

SCORPIUS: Este liber. Sunt singur aici.

 ALBUS: Grozav! Atunci am putea și noi… să intrăm… puțin… dacă nu te deranjează?

 SCORPIUS: Nu mă deranjează. Salut.

ALBUS: Albus. Sau Al. Eu sunt… Pe mine mă cheamă Albus…

SCORPIUS: Salut! Scorpius. Vreau să zic, eu sunt Scorpius. Tu ești Albus. Eu sunt Scorpius. Iar tu trebuie să fii…

Chipul lui ROSE devine tot mai glacial cu fiecare secundă.

ROSE: Rose.

SCORPIUS: Salut, Rose! Vrei niște levidropsuri?

ROSE: Mersi, dar tocmai am luat micul dejun.

SCORPIUS: Mai am și niște „Cioc-o-șoc”, niște mentofumuri și niște jelimacși. Asta este ideea mamei. Zice că (începe să cânte): „Dulciuri… Cu ele-ți faci prieteni orișicând.” (Dându-și seama că a fost o greșeală să cânte:) Dar probabil că este o idee proastă.

ALBUS: Iau eu câteva… Mama nu-mi dă voie să mănânc dulciuri. Tu cu care ai începe?

Când SCORPIUS nu se uită, ROSE îi dă un ghiont lui ALBUS.

SCORPIUS: Simplu! Dintotdeauna am zis că mentofumurile sunt reginele pungii de dulciuri. Sunt niște bomboane cu mentă care fac să-ți iasă fum pe urechi.

ALBUS: Excelent, atunci din asta am să… (ROSE îl înghiontește din nou.) Rose, te rog să nu-mi mai dai ghionturi.

ROSE: Nu-ți dau niciun ghiont.

 ALBUS: Ba îmi dai și mă doare.

SCORPIUS se întristează brusc.

 SCORPIUS: Îți face semne din pricina mea.

ALBUS: Cum?

SCORPIUS: Uite, eu știu cine sunteți voi și bănuiesc că și voi știți cine sunt eu.

 ALBUS: Cum adică știi cine sunt eu?

SCORPIUS: Tu ești Albus Potter. Ea este Rose Granger-Weasley. Iar eu sunt Scorpius Malfoy. Părinții mei sunt Astoria și Draco Malfoy. Părinții noștri… nu s-au înțeles prea bine.

 ROSE: Asta ca să ne exprimăm frumos. Tatăl tău și mama ta sunt Mortivori!

SCORPIUS (jignit): Tatăl meu a fost, într-adevăr, dar mama nu.

ROSE privește într-o parte, iar SCORPIUS înțelege de ce.

SCORPIUS: Știu ce se spune despre mine, dar este o minciună.

ALBUS se uită de la ROSE, care pare cam stânjenită, la SCORPIUS, care arată disperat.

ALBUS: Ce… se spune?

SCORPIUS: Se spune că părinții mei n-au putut avea copii și că tata și bunicul își doreau cu atâta ardoare un moștenitor puternic, pentru ca numele Malfoy să nu dispară, încât au… au folosit un girotimp pentru a o trimite pe mama mea înapoi…

 ALBUS: Unde s-o trimită?

 ROSE: Albus, se spune că el este fiul lui Voldemort!

Tăcere cumplită, stânjenitoare.

ROSE: Probabil că este o prostie. Adică… uite, tu ai nas, nu ca el.

Încordarea scade treptat.

SCORPIUS râde recunoscător, emoționat.”

(Adaptare după Jack Thorne, Harry Potter și copilul blestemat, scenariul piesei în două părți după o poveste de J.K. Rowling, John Tiffany & Jack Thorne, traducere din limba engleză de Tatiana Dragomir)

Textul 2

ORIENT EXPRESS ȘI ARTA CĂLĂTORIEI

,,Orient Express a fost visul ambițios al unui belgian pe nume Georges Nagelmackers. Acesta și-a imaginat un tren care să circule de la un capăt la altul al continentului european. Fascinat de inovațiile feroviare pe care le văzuse cu ochii săi în Statele Unite ale Americii, unde în 1869 fusese inaugurată prima cale ferată transcontinentală, Nagelmackers a dorit să facă același lucru și în Lumea Veche. Drumul neîntrerupt de peste 4000 de kilometri nu era însă de ajuns: o asemenea călătorie trebuia făcută cu stil, în lux. Aceasta a fost viziunea lui Nagelmackers […].

 Un continent unit de la vest la est

A reușit să o aducă la viață în 1883, după ani de negocieri dificile cu mai multe companii feroviare europene. În cele din urmă, a fost stabilită ruta Paris – Constantinopol. Numele de Orient Express s-a născut în presa vremii, deoarece capitala Imperiului Otoman era, pentru europeni, simbolul Orientului. 

Trenul, construit special pentru acest proiect, era complet diferit de ceea ce se obișnuia în Europa: spații mai mari și mai comode, cușete de lux și vagoane-restaurant. Era, pe scurt, un hotel de lux pe roți, care trebuia să-și poarte pasagerii într-un mod cât mai confortabil posibil într-o călătorie ce dura mai multe zile.

Călătoria inaugurală a început în ziua de 4 octombrie 1883, din Paris, Gare de l’Est. A durat puțin peste 80 de ore și a mers pe ruta Paris, Strasbourg, München, Viena, Budapesta, București, Giurgiu, Ruse, Varna, Constantinopol. […]

Copilul „Epocii Frumoase”, dispărut în război

 Trenul Orient Express a fost un simbol important al perioadei cunoscute drept La Belle Époque1 și parte din farmecul său a pierit odată cu aceasta în Primul Război Mondial. Izbucnirea conflictului în vara lui 1914 a făcut imposibilă călătoria trenului: granițele erau închise, se făceau controale stricte la frontiere, iar anumite porțiuni ale drumului se aflau în bătăia tunurilor. […]

 Trenul spionilor

Orient Express a ajuns să fie cunoscut și drept „trenul spionilor”, deoarece devenise modalitatea de transport preferată de spionii vremii, care puteau să circule între estul și vestul Europei rapid, fără probleme și în condiții mult mai bune. […] Trenul a ajuns apoi și în poveștile cu spioni ale lui Ian Fleming, care și-a plimbat faimosul personaj James Bond cu trenul Orient Express în filmul From Russia with Love.

Crima din Orient Express

După Primul Război Mondial, când epoca ce a dat naștere trenului Orient Express a dispărut și atmosfera de altădată nu putea fi recreată, chiar dacă trenul circula din nou, fascinația oamenilor pentru vagoanele albastre s-a mutat în imaginar. Orient Express a apărut în filme și în cărți, iar cea mai cunoscută dintre poveștile legate de numele său a fost semnată de Agatha Christie. Crima din Orient Express este unul dintre cele mai cunoscute romane polițiste ale scriitoarei britanice, cea care i-a dat naștere faimosului detectiv Hercule Poirot.”

( Andreea Lupșor, Orient Express și arta călătoriei, pe www.historia.ro, vizualizat la data de 10.12.2020)

A.

1 Notează numele a două prăjituri pe care le-ar putea cumpăra călătorii din Expresul Hogwarts, identificate în textul 1.

2. Motivul adevărat pentru care Rose refuză să ia dulciuri oferite de Scorpius este faptul că:

a. nu îi plac dulciurile, în general;

 b. preferă să mănânce prăjituri;

c. îl recunoaște pe Scorpius;

d. mâncase mult la micul dejun.

3. Gările românești în care oprea trenul Orient Express erau:

a. București, Budapesta;

b. București, Giurgiu;

c. București, Constantinopol;

 d. București, Varna.

4. Trenului Orient Express i se mai spunea și „trenul spionilor”, deoarece:

a. a apărut în romanul Crima din Orient Express;

b. cu el călătoreau spionii între estul și vestul Europei;

 c. este mijlocul de transport din filmul From Russia with Love;

d. Hercule Poirot, celebru detectiv, a urmărit spionii din tren.

5.Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informaţiile din cele două texte:

                       Enunțul                                               Adevărat                       Fals

Textul 1

1 Rose observă că prăjiturile Vrăjitoarei cu Căruciorul îi distrag atenția lui Albus.

Albus crede că toți vor dori să le devină prieteni.

Tatăl lui Albus și părinții lui Rose au călătorit împreună cu Expresul Hogwarts.

Textul 2

Trenul Orient Express a fost visul olandezului Georges Nagelmackers.

Prima cale ferată transcontinentală a fost inaugurată în America.

Epoca de strălucire a trenului Orient Express a fost înainte de Primul Război Mondial.

6. Precizează două trăsături specifice textului dramatic, identificate în fragmentul de mai jos, ilustrându-le cu secvențe relevante:

                                         „ACTUL I, scena 3

                                     EXPRESUL DE HOGWARTS

 ALBUS și ROSE merg printr-un vagon al trenului. Unul îngrozit, cealaltă încântată. Din direcția opusă, VRĂJITOAREA CU CĂRUCIORUL se apropie de ei, împingându-și căruciorul.

VRĂJITOAREA CU CĂRUCIORUL: Doriți ceva de pe cărucior, drăguților? Delicatese cu dovleac? Broscuțe de ciocolată? Colțunași de cazan?”

   Fragmentul se încadrează în genul dramatic prin organizarea pe acte și pe scene, fragmentul dat aparținând actului I,scena 3; modul de expunere specific operelor dramatice este dialogul,aici doar replica Vrăjitoarei; prezența indicațiilor scenice,didascaliilor, care prezintă numele personajelor,acțiunea lor,comportamentul; prezența mărcilor specifice adresării directe.

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

  În cele două texte este un element comun:călătoria cu trenul. În primul text două personaje merg prin tren în căutarea unui compartiment liber,discutând despre prieteni, și-l găsesc pe un băiat cu care dialoghează.În al doilea text este prezentat trenul Orient Expres,itinerariul parcurs de acesta,întâmplările din acest tren de-a lungul unor perioade.

8. Crezi că prietenii din copilărie îți vor fi prieteni întreaga viață? Motivează-ți răspunsul,valorificând textul 1.

   Cred că prietenii pe care ni-i facem de-a lungul vieţii ne modelează personalitatea şi dezvoltarea emoţională din copilărie şi până la bătrâneţe.Se spune că ei ne prelungesc speranţa de viaţă.

 În copilărie, prieteniile ne ajută să ne dezvoltăm aptitudinile sociale şi abilităţile de comunicare, motive pentru care părinţii ar trebui să-şi încurajeze copiii să relaţioneze cu cei din jur. Relaţiile de prietenie continuă să aibă însă beneficii şi la vârste adulte.În textul 1,Rose îi explică lui Albus că trebuie să se concentreze la cei pe care îi aleg ca prieteni,, pe cei pe care îi vrem”,chiar dacă părinții lor nu s-au înțeles vreodată.Astfel am înțeles că fiecare dintre noi are nevoie de un prieten. Cred că aceasta este o lecție foarte importantă, mai ales când oamenii sunt foarte individualiști. Dar toți avem nevoie de cineva pe care să ne bazăm.Ca și textul 1 comunicarea este cheia în orice relație, mai ales atunci când vorbim despre părinți și copii. 

Viața ne rezervă întotdeauna surprize neașteptate. Și asta este minunat!

9.Asociază fragmentul din,, Harry Potter și copilul blestemat” de Jack Thorne cu un alt text literar studiat sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare morală/ culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

  Voi asocia fragmentul din textul 1 în care doi copii,Rose și Albus,aflați într-un tren,se vor concentra la cei pe care-i vor alege ca prieteni,având exemplu părinților care s-au întâlnit într-un tren.Unul dintre copii este speriat că în acest fel își vor alege prieteni pentru o viață.Înclinată spre aventură,Rose socotește că alegerea va fi palpitantă,deoarece numele lor este cunoscut  în lume și așa își vor alege prietenii mai ușor,iar întâlnirea cu un băiat este emoționantă.

 Voi asocia acest fragment cu o întâmplare din romanul „Trenul orfanilor”de Christina Baker Kline în care două personaje Molly și Vivian se întâlnesc,după ce au mers cu trenul orfanilor în timpuri diferite de pe Coasta de Este spre Vestul mijlociu al Americii.Deși de vârste diferite, cele două descoperă că au multe în comun și astfel se încheagă o prietenie neobișnuită. Molly o va ajuta pe Vivian să își regăsească trecutul și să se regăsească pe sine. Molly este o adolescentă rebelă care trebuie să facă muncă în folosul comunității; ajunge la un moment dat în casa lui Vivian, o bătrână cu un trecut misterios și dureros. Au fost  orfane, victime ale unui sistem în care era permisă abuzarea copiilor. Au  făcut parte din orfanii din tren, au trecut prin mai multe familii și au cunoscut durerea, frica, frigul, foamea, dar au aflat și ce înseamnă prietenia,bunătatea oamenilor cu suflet.

  În ambele texte sunt povești despre noi începuturi și prietenii dintre cele mai neașteptate.

B.

1. Seria care indică numărul corect de sunete din cuvintele „cărucior” și „lux” este:

 a. șapte, trei;

b. șase, patru;

c. șapte, patru;

d. opt, trei.

2.În enunțul „Doriți ceva de pe cărucior, drăguților?”, există:

 a. un cuvânt compus, un derivat, un cuvânt obținut prin conversiune dintr-un derivat;

b. un cuvânt compus, două cuvinte derivate;

c. două cuvinte compuse, un derivat, un cuvânt obținut prin conversiune dintr-un derivat;

 d. două cuvinte compuse, două cuvinte derivate.

3. Fac parte din același câmp lexical toate cuvintele din seria:

a. „cărucior”, „compartiment”, „Orient Express”, „tren”;

b. „compartiment”, „Orient Express”, „tren”, „vagon”;

c. „compartiment”, „feroviar”, „tren”, „vagon”;

d. „cușetă”, „feroviar”, „ușă”, „vagon”.

4. Conține sinonimele potrivite pentru locuțiunea verbală și cea adverbială din secvența

„ROSE (băgând de seamă că ALBUS privește cu jind la broscuțele de ciocolată)...” seria:

a. aflând, lacom;

b. constatând, lihnit;

c. observând, pofticios;

d. știind, rușinos.

5. Rescrie enunțurile următoare, trecând verbele la timpul mai-mult-ca-perfect, fără a le modifica persoana și numărul:

 „După Primul Război Mondial, […] chiar dacă trenul circula din nou, fascinația oamenilor pentru vagoanele albastre s-a mutat în imaginar. Orient Express a apărut în filme și în cărți […]. Crima din Orient Express este unul dintre cele mai cunoscute romane polițiste […].”

6. Alcătuiește un enunț asertiv în care să existe:

-un complement indirect exprimat prin pronumele demonstrativ de apropiere acesta

-un enunț interogativ în care numele predicativ din cadrul predicatului nominal să fie exprimat prin pronumele demonstrativ de depărtare acela.

7. Transcrie propozițiile subordonate din fraza următoare, precizând felul acestora:

„Fascinat de inovațiile feroviare pe care le văzuse cu ochii săi în Statele Unite ale Americii, unde în 1869 fusese inaugurată prima cale ferată transcontinentală, Nagelmackers a dorit să facă același lucru și în Lumea Veche.”

8. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând un mesaj scris de un elev după citirea celor două texte date, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze:

Este dificil (a fi, conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular) scriitor, pentru că acesta (a crea, indicativ, prezent, persoana a III-a, singular) lumi imaginare. Când eram mai mic, (a voi, indicativ, imperfect, persoana I, singular, formă negativă) să mă fac scriitor, ci călător, (a ști, gerunziu) că lumea largă poate să ofere (viață, singular, dativ) experiențe unice. Acum mi- (a plăcea, condițional-optativ, prezent, persoana a III-a, singular) să fiu și scriitor, și călător.

 

Subiectul al II-lea

Crezi că imaginația are un rol important în schimbarea aspectelor realității în fragmentul citat din ,,Harry Potter și copilul blestemat” de Jack Thorne?

 Scrie un text argumentativ în care să susții răspunsul la întrebarea de mai sus prin două argumente, valorificând textul 1 și experiența personală/de lectură.

Pentru mine fragmentul din textul 1 nu este relevant pentru o compunere cu astfel de titlu,cine  o poate face....SUCCES!!!!!!!!!!!!!

 și-atunci am scris 

            o compunere--O întâmplare petrecută în timpul unei călătorii

Mi-am dorit mereu să merg cu trenul...oriunde,numai tren să fie.I-am spus dorința tatălui meu,iar el a zâmbit și mi-a spus în glumă că în concediu vom merge într-o călătorie,secret-nu știe mama,dar.. cu mașina.Apoi a adăugat tot zâmbind: cine mai merge astăzi cu trenul?Noi vom merge,după cum dorești,mi-a șoptit bunicul la ureche.Hai să mergem!Tata ne-a rezervat bilete dus-întors și iată-ne în gară.Peronul nu era prea aglomerat.Oameni în uniforme albastru-închis cu caschete roșii treceau printre călători-erau ceferiști,adică lucrători la calea ferată.Trenul a sosit lent,de parcă era în vizită,iar noi ne-am urcat prin ușa deschisă de un controlor amabil,ce saluta pe fiecare om.M-am simțit foarte important!Ne-am așezat pe locurile noastre,eu la geam,fiindcă eram curios să văd filmul locurilor pe unde vom trece.Și deodată am auzit un șuierat,apoi un scrâșnet de roți și trenul a pornit încet,apoi mai repede și mai repede.Da!era ca-ntr-un film:case,arbori,oameni,toți defilau rapid prin fața mea.Apoi,o întindere verde imensă și din loc în loc câte un om departe ca un pitic.Casele alergau,stâlpii păreau picioarele unor uriași,păsările-niște stele căzătoare din cerul ce se apropia și se depărta.Fascinant!

  N-am observat când, pe scaunul din fața mea,s-a așezat un domn cu părul alb,ce purta straie ciudate.E din Maramureș,mi-a șoptit bunicul,iar necunoscutul a zâmbit și cu o mână noduroasă mi-a arătat muntele ce se vedea în depărtare.Acolo au fost demult lupte crâncene și,fără să-l întrebăm ceva,a început să ne povestească întâmplări din timpul unui război despre care văzusem imagini doar în filme.Îl ascultam și-mi părea că sunt la o oră de istorie,dar altfel de istorie-adevărată,povestită de un om ce văzuse și trăise printre gloanțe,își îngropase prietenii,se târâse pe pământ,se ascunsese după stânci,își lua putere din apa vie a izvoarelor.Nu mi-am dat seama când am adormit,m-a trezit glasul bunicului care-i ura sănătate omului cu părul alb și care a dispărut ca o nălucă în verdele unor arbori.

   Călătoria cu trenul mi-a dăruit o poveste straşnică, vorbe memorabile, pe care nu le voi uita pentru poezia şi miezul şi rostul din ele. Am înțeles de ce-mi spune bunicul că oamenii adoră să povestească despre ei, să spună celorlalţi tot felul de întâmplări, vesele sau triste, aşa cum e alcătuită viaţa fiecăruia. Iar eu ador să ascult. Şi iată cum într-un tren totul poate fi aranjat pentru poveşti de spus şi de ascultat.

 

 

 

test: ,,Alec Blenche, Erus și Valea Recunoștinței” + Fundația Vodafone. Școala din viitor. Mediul de viață – pădurea

A.

Textul 1

,,Se făcu liniște în timp ce Erus, Alpi și Roua lăsară câteva momente pentru ca toate aceste învățăminte să se așeze bine în inimile lor și să nu le uite niciodată. Deodată se auzi vocea lui Sucre, care stătea nemișcat în fața unui arbore înalt.

− Hei, hei! Ia uitați-vă ce scrie aici!

Erus se uită atent în direcția lui Sucre și văzu că în fața lui era un semn pe care scria cu litere mari: „Spre Grădina Recunoștinței”. Iar pe spatele semnului se citea inscripția: „Intră numai dacă știi răspunsul”.

− Oare despre ce răspuns este vorba? întrebă Sucre, făcând câțiva pași înainte în pădure.

De undeva dinspre copacii înalți se auzi o voce gravă și pătrunzătoare:

− Lumea are destui munți frumoși, lacuri mărețe, păduri viu colorate și câmpii înflorite. Are destule stele și promisiunea unui răsărit și a unui apus în fiecare zi. Acum lumea are nevoie doar de mai mulți...

Apoi se făcu liniște. Copiii se priviră unul pe altul, neștiind ce să facă mai departe. Era clar că era un fel de ghicitoare, o provocare peste care trebuiau să treacă. Dar care era răspunsul? După câteva clipe de uluire, Sucre, care era un băiat mai simplu, dar sincer și direct, încercă un răspuns în șoaptă:

− Mai mulți câini și pisici. […]

− Nuuuu, nu acesta este răspunsul corect. Mai aveți două încercări, se auzi din nou vocea.

− Ah, îmi pare rău, spuse degrabă Sucre, nu voiam să dau răspunsul, era doar o sugestie.

− Nu-i nimic, Sucre, îl încurajă Erus. Mai avem două șanse, îi dăm noi de cap.

− Este însă clar că nu de câini și pisici are lumea nevoie acum, deși sunt niște animale adorabile, interveni și Alpi. Cred că răspunsul corect este...

Se opri un pic pentru a-și drege glasul, după care continuă foarte mulțumit de sine:

− Mai mulți pomi fructiferi?

− Nuuuu, se auzi din nou vocea. Mai aveți o singură șansă. […]

Roua scoase o mână de miez de nucă din rucsacul lui Erus și începu să mestece încet. Se întoarse apoi cu spatele spre pădure. Se uită în urmă de unde veniseră. Din acel punct se vedea și mai bine peisajul superb din Valea Recunoștinței: pășunea înverzită, plină de flori și de fluturi și poteca șerpuind elegant ca un șnur maroniu. Văzu apoi că undeva în dreapta lor se afla un lac ale cărui ape sclipeau auriu, oglindind lumina soarelui care strălucea pe cer, acoperind tot pământul cu căldura sa. Se uită apoi în jos și zări chiar la picioarele sale niște flori pe care nu le mai văzuse niciodată.

Erau atât de frumoase, încât se așeză numaidecât în genunchi, pentru a le privi mai îndeaproape. Printre flori, zburau gâze și albinuțe și fluturi, într-o lume numai de ele știută. Închise ochii și trase puternic aer în piept.

− Cred că știu răspunsul, spuse ea deodată. […] Uitați-vă, continuă prințesa, apele, florile, pădurea, cerul, promisiunea unui răsărit și a unui asfințit în fiecare zi, soarele. […] Toate acestea au nevoie de mai mulți oameni care să le aprecieze. De mai mulți oameni care să le observe. […]

− Răspuns corect, se auzi deodată vocea gravă.

Apoi, din hățișurile pădurii, își făcu apariția în fața lor un cerb alb. Copiii îl priviră cu uimire. Era atât de alb, încât ai fi zis că era îmbrăcat în zăpadă. În afară de asta, era mult mai mare decât un cerb normal, iar coarnele sale erau lungi și groase. Însă cel mai mult te atrăgeau la el ochii: exprimau o bunătate cum rar mai văzuseră vreodată.

− Bine ați venit în Pădurea Furioasă! Eu sunt Arvin și sunt aici să vă ajut. […]

− Și cum ne poți ajuta? întrebă Erus.

− Vă voi conduce prin cele trei punți, răspunse cerbul.

− Cele trei punți? Ce mai sunt și astea? întrebă Sucre.

− Sunt cele trei locuri de trecere care duc spre Grădina Recunoștinței.

− Ah, ca niște poduri, așa, spuse Alpi. Păi, asta e ușor, am trecut noi de lucruri mult mai grele.

− Și totuși, micuțule măr vorbăreț, eu o să vă însoțesc pe acest drum.

Apoi cerbul se întoarse spre pădure și scoase un muget puternic. După asta, trase aer în piept și își ridică spre cer coroana bogată de coarne.

− Prima oară va trebui să trecem prin Pădurea Furioasă, spuse apoi cerbul.”

                                                                            (Alec Blenche, Erus și Valea Recunoștinței)

(cerbul, un animal sacru – domnitorul pădurilor, care reprezintă bunătatea, puritatea, onoarea şi cinstea

Textul 2

,,Pregătire: asigurarea unei conexiuni stabile la internet și a accesului elevilor la activitatea online

Descriere

În această activitate, elevii vor explora un parc, comparându-l cu pădurea pentru a înțelege diversitatea ecosistemelor. Se vor examina diferențele dintre ecosistemele naturale și cele modificate de om, evidențiind bogăția biodiversității în mediile naturale, prin exemplul pădurii și analizând straturile acesteia și funcțiile lor. Activitatea va continua cu observarea viețuitoarelor care locuiesc în copaci și cu analiza comparației dintre pădurile de foioase și cele de conifere. Activitatea își propune să crească gradul de conștientizare a elevilor privind importanța conservării ecosistemelor naturale.

Ce este un mediu natural? La începutul activității, elevii vor descoperi ce este un parc și care sunt caracteristicile acestuia. Tot în acest moment, se prezintă asemănările și deosebirile dintre o pădure și un parc, din punctul de vedere al biodiversității.

Pădurea – Elevii vor învăța de ce ecosistemele naturale au o biodiversitate mai mare, având ca exemplu pădurea, apoi vor afla despre straturile unei păduri și rolul acestora.

                               (Fundația Vodafone. Școala din viitor. Mediul de viață – pădurea (text adaptat)

                                       https://www.scoaladinviitor.ro/activitati/mediul_de_viata_padurea)

A

1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul 1.

Personajele textului, care nu sunt oameni, se numesc:........................  și .........................................

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. Sucre crede că lumea are nevoie de:

un arbore înalt.

mai multe animale.

liniște.

promisiuni.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Scopul activității online este:

cunoașterea viețuitoarelor din mediile naturale.

asigurarea biodiversităţii.

implicarea tot mai conştientă a elevilor în conservarea ecosistemelor naturale.

promovarea ecosistemelor modificate de om.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Spre deosebire de ecosistemele naturale, cele modificate de om:

au mai multe straturi.

au o biodiversitate mai mică.

au o biodiversitate sporită.

au un singur rol.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

Enunţul	Adevărat		Fals
Erus descoperă primul indicatorul de la intrare.
Alpi greșește al doilea răspuns la ghicitoare.
Ghicitoarea este scrisă pe indicator.
Textul 2 Enunţul		Adevărat			Fals
Activitatea online are un nivel de dificultate foarte scăzut.
Elevii care au împlinit 14 ani pot participa la activitate.
În timpul activității, elevii explorează întâi parcul, apoi pădurea. 6.Transcrie, din secvența următoare, două figuri de stil diferite, pe care le vei preciza: „Din acel punct se vedea și mai bine peisajul superb din Valea Recunoștinței: pășunea înverzită, plină de flori și de fluturi și poteca șerpuind elegant ca un șnur maroniu. Văzu apoi că undeva în dreapta lor se afla un lac ale cărui ape sclipeau auriu, oglindind lumina soarelui care strălucea pe cer, acoperind tot pământul cu căldura sa.” --epitet:,, peisajul superb; pășunea înverzită” --comparație:,, poteca șerpuind elegant ca un șnur maroniu” 7. Prezintă,o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text: --Limbajul din textul 1 este literar,autorul a creat un univers imaginar,original,în care personajele își transmit emoții,sentimente,atitudini printr-un limbaj expresiv:figuri de stil,imagini artistice;limbajul din textul 2 este nonliterar conține informații despre mediul natural,într-un limbaj clar și precis,lipsit de expresivitate artistică,în care cuvintele sunt folosite în sensul lor propriu;sunt folosiți termeni științifici și tehnici:.............................................. 8.Ce simte prințesa Roua când privește peisajul din jurul ei? Justifică-ți răspunsul prin referire la o emoție, valorificând textul 1. -- Roua este încântată de priveliștea minunată pe care o vede și admiră fiecare parte a peisajului văzut, este unn tablou fascinant plin de culoare,de mișcare,unic, asemenea unui colț de rai care ar trebui admirat de oamenii dornici de frumos. 9. Asociază fragmentul din opera literară „Erus și Valea Recunoștinței” de Alec Blenche cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.   Cerbul auzit de personaje semnifică lumea curată,iar pentru a fi cunoscută se cere un proces de inițiere prin care trec numai ființele dornice de cunoaștere,de a vedea frumosul din natură,din lume.Este necesară trecerea unor punți, legături între spații,între lumi diferite.   La fel în basmul,,Harap Alb”,trecerea podului reprezintă pentru mezinul craiului trecerea către o altă etapă a vieții.Și pentru el și pentru personajele din textul 1 podul este șansa cunoașterii lumii,un act de curaj,afundarea în necunoscut. B. 1.Secvența în care se află, indiferent de ordinea lor, un diftong, un triftong și un hiat este: „În fața lui era un semn pe care scria...” „îmi pare rău, nu voiam să dau răspunsul.” „cât de apropiat se simțea de ei” „mai aveți două încercări, se auzi...” 2.Cuvintele subliniate în secvența : „Și totuși, micuțule măr vorbăreț, eu o să vă însoțesc pe acest drum” s-au format prin: derivare (1) , derivare (2). conversiune (1) , derivare (2). conversiune (1) , compunere (2). derivare (1) , conversiune (2). 3. Sensul secvenței subliniate în enunțul:  „Erus, Alpi și Roua lăsară câteva momente pentru ca toate aceste învățăminte să se așeze bine în inimile lor.” este: să stea pe loc. să încerce să intre. să încapă. să se întipărească. 4. Antonimul primului cuvânt subliniat și sinonimul celui de-al doilea cuvânt subliniat din fragmentul:  „Toate acestea au nevoie de mai mulți oameni care să le aprecieze. De mai mulți oameni care să le observe.” sunt: să desconsidere, să ignore. să evalueze, să vadă. să prețuiască, să neglijeze. să disprețuiască, să remarce. 5. Selectează, din secvența următoare, trei substantive în cazuri diferite, pe care le vei preciza: „Se vor examina diferențele dintre ecosistemele naturale și cele modificate de om, evidențiind bogăția biodiversității în mediile naturale.”  6.Alcătuiește un enunț imperativ, în care pronumele personal „tu” să fie în cazul acuzativ (1) și un enunț interogativ, în care pronumele demonstrativ „aceea” să fie în cazul dativ (2). 7. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul fiecăreia: „Se uită apoi în jos și zări chiar la picioarele sale niște flori pe care nu le mai văzuse niciodată.” 8. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând mesajul unui elev, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze:  (a ști, modul conjunctiv, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular) că, într-o zi, am observat, la marginea (pădure, cazul genitiv, numărul singular, articulat cu articol hotărât), o ursoaică (pronumele relativ care, cazul genitiv) pui erau foarte drăguți. (a dori, modul condițional-optativ, timpul perfect, persoana I, numărul singular) să stau (numeralul cardinal 12, în litere) ore să-i privesc! SUBIECTUL al II-lea Scrie rezumatul textului 1. În liniștea din jur, Erus, Alpi și Roua înțeleg învățămintele pe care nu le vor uita.Sucre îi îndeamnă să privească un semn de pe un arbore cu o inscripție care îi atenționa că pot merge spre Grădina  Recunoștinței, dacă vor ști un răspuns.O voce gravă, misterioasă le descrie frumusețea lumii și le cere să-i completeze spusele.Copiii încearcă să găsească un răspuns,iar încercările lui Sucre,ale lui Alpi nu sunt corecte.Doar Roua dă răspunsul corect,după ce privește priveliștea minunată din jurul lor.Totul are nevoie de oamenii care vor aprecia frumosul din natură.După răspunsul corect,în fața copiilor apare un cerb alb cu ochii plini de bunătate.Cerbul Arvin le spune că-i va conduce prin cele trei punți spre Grădina Recunoștinței,dar mai întâi vor trece prin Pădurea Furioasă. Aventura din Valea Generozității scoate în evidență un subiect grav și de actualitate – cel al Pământului aflat în pericol din cauza poluării și a lipsei de grijă a oamenilor față de mediul înconjurător. Cot la cot cu Erus și prietenii lui cu chip de fruct, soare, animăluțe și rouă.

test:,,La Medeleni”-fragment +,,Mărul”

 

Textul 1

― ,,Ştiţi ce? Vouă vi-i frig?

― Da, răspunseră într-un glas Monica şi Dănuţ.

 ― Vreţi să staţi la foc?

 ― La ce foc? se miră Dănuţ.

― Nu te priveşte! Vrei?

 ― Vreau.

― Veniţi după mine... Şi-ncet, să n-audă nimeni!

Cu umbletul de taină al celor care merg să se închine unor zei prigoniţi, Monica şi Dănuţ, unul după altul, urmară paşii călăuzei în papuci.

Uitaseră necazurile şi amărăciunile posomorâtei după-amieze de toamnă. Dănuţ zâmbea, fiindcă-şi plimba pijamaua şi fiindcă, împreună cu Olguţa, se îndrepta spre o ispravă nouă. Monica zâmbea fiindcă era-mpreună cu Dănuţ. Zâmbea şi Olguţa, fiindcă misteriosul foc la care îi ducea să se încălzească era, pur şi simplu, focul din bucătărie.

Venirea copiilor în bucătărie schimbase înfăţişarea plitei. În locul meditativelor oale de toate mărimile ― înghesuite acuma în fund ― izbucneau râsetele albe ale grăunţelor de păpuşoi, preschimbate în cucoşei. Pe marginea plitei, trei mere domneşti se coceau, priveghiate de babă, ca o trinitate* bosumflată de repetente, strunită de ochii profesoarei şi zeflemisită* de colegele mărunte. La gura sobei, pe trei scăunele joase, Olguţa, Monica şi Dănuţ îşi rumeneau obrajii în bătaia flăcărilor, ronţăind cucoşei fierbinţi

. ― Îî! [...] Acuşi!... se răsti baba la oala nervoasă care-şi strâmbase capacul bufnind. Tustrei bufniră de râs. [...]

Trăgând cu coada ochiului la mere, baba crăpă portiţa rolei, aruncă înăuntru o privire savantă şi repede o închise la loc. Dintr-acolo, căldura se revărsă parfumată.

 ― Miroase a turtă dulce, babo! se stropşi Olguţa râzând.

― Are cine-o mânca! oftă baba răsucind un măr.

Pe plită, merele îmbătrâneau văzând cu ochii. Feciorelnicul lor ten se-ntuneca zbârcindu-se. Suspinau înăduşit şi lăcrimau somnoros. În schimb, aroma lor creştea mai văratică, mai îmbătătoare, ca sufletul spre cer purces al mucenicelor arse pe rug.

Olguţa şedea la mijloc, drept în faţa flăcărilor care-i îmbrăcau faţa în aur şi aramă fluidă; Monica şi Dănuţ şedeau la dreapta şi la stânga ei. Pe jos, de-a lungul cuptorului, motanii şi pisicile, numai puf şi arabescuri, torceau de lene şi de cald ce le era. Mai la o parte de pisici ― prudenţă sau demnitate ― dormea Ali. Mai toate muştele aţipiseră amorţite. Totuşi, se găseau destule să-l necăjească. Urechile lui Ali ― veşnic atente ― pălmuiau şi trăgeau sfârle.*

Sub cuptor, într-un paneraş plin de fân, o cloşcă îşi dospea puişorii de aur. Un greier, cine ştie sub ce grindă ascuns ― ţinea ison subtil corului primăvăratec. Şi soba duduia de flăcări şi de vânt, ca o horă. Intrând în bucătărie, domnul Deleanu dădu cu ochii de copii stând în jurul unei măsuţe rotunde. Mâncau mere coapte, cu mâinile. Pe măsuţă, în loc de mămăligă, se răcorea o turtă dulce tăiată felii. ― Aici îmi erai, Olguţa?

― Da’ tu ce cauţi aici, papa?

― Mamă Marie, spune te rog lui Ion să puie caii la trăsură... Ei! ş-acum să vă răfuiesc eu! se încruntă domnul Deleanu frecându-şi mâinile.

― Rămâi cu noi, papa! se rugă Olguţa, urmată de Monica şi Dănuţ.

― N-am loc, Olguţa!

 ― Uite-aici, lângă mine. Când se întoarse, baba găsi patru oaspeţi grămădiţi pe trei scaune în jurul măsuţei. Îşi acoperi râsul cu mâinile.

― Mamă Marie, da’ pe mine nu mă cinsteşti cu nimica?

― D-apoi cu ce, conaşule?

― Ei!... c-o cafeluţă... Da’ nu de-a noastră, de-a dumitale.

― Lasă că are baba! se făli ea făcând cu ochiul.

― Muşcă, papa. Domnul Deleanu muşcă din mărul întins de Olguţa.

― Pii! Grozav de bun!... Aşa ceva n-am mâncat de când eram copil!

― Papa, ştii ce? Povesteşte-ne ceva de când erai tu mic.

― Hai, papa, se rugă şi Dănuţ.

 ― Şi eu te rog, moşu Iorgu.

 ― De când eram eu mic... Hei!

― Mai muşcă o dată, papa. Aşa ai să-ţi aduci aminte!

Aroma merelor coapte, parfumul cald de turtă dulce, flăcările sobei şi trei chipuri de copii care-ţi sunt dragi ― nu sunt numai îndemn, ci chiar izvor de basm şi amintiri.

 În jurul măsuţei erau patru copii. Afară, ploaia curgea cenuşie, bătând în geamuri. Peste sate, şesuri, codri, dealuri şi oraşe cădea ursuzul potop al tristeţei, mucezind frunzele, sporind glodul*, înteţind tusea, alungând zâmbetele.

Dar bucătăria rumenă de flăcări, plină de copii, pisici, pui de găină şi poveşti plutea prin ploaie şi prin toamnă, ca o nouă arcă a lui Noe.

 Şi umbra babei pe zidurile albe avea o amploare biblică.

                                                                                              (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

 *trinitate - (în religia creștină) - Treimea Sfântă;

*zeflemisită - ironizată;

*sfârle - bobârnace, lovituri peste nas;

 *glod - noroi. 

Textul 2

,,Mărul (Malus domestica) este o specie de plante din familia Rosaceae. Această specie cuprinde între 44 și 55 de soiuri cunoscute, care se prezintă ca pomi sau arbuști. Varietățile de măr cresc în zona temperată nordică din Europa, Asia și America de Nord, printre acestea existând un număr mare de hibrizi.

Cea mai răspândită formă a mărului este mărul de cultură.

Chiar dacă este un aliment, calitățile sale terapeutice sunt cunoscute încă din timpuri străvechi. Plinius cel Bătrân îl recomandă în bolile de stomac, iar ceva mai târziu, călugărița Hildegard von Bingen recomandă mărul contra migrenelor, a durerilor de ficat și de splină.

Mărul are acțiune tonică, diuretică, uricolitică, depurativă, antiseptică, intestinală, laxativă. Este indicat în astenie, surmenaj, convalescență, graviditate, anemie, reumatism, gută, litiază urică, hepatită, colibaciloză, stări febrile, ulcer gastric, gastrite, insomnie, diabet și altele.

Partea comestibilă a mărului este receptaculul (o prelungire a codiței), iar fructul în sine este ceea ce se numește în termeni populari „cotor”, parte care în cele mai multe cazuri nu este comestibilă. [...] Cojile de mere conțin acid ursolic, care, pe baza experimentelor pe șobolani, crește masa mușchilor scheletici și a țesutul adipos brun, de asemenea scade grăsimea de culoare albă, reduce obezitatea, intoleranța la glucoză și steatoza hepatică.

În lume există peste 7.500 de soiuri de mere, iar în România există aproape 60 de soiuri de mere recunoscute oficial.                                                              

                                                                             (https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83r)

...................................................................................................................................................................

 

6. Transcrie din secvența următoare două figuri de stil diferite, pe care le vei numi:

„Aroma merelor coapte, parfumul cald de turtă dulce, flăcările sobei şi trei chipuri de copii care-ţi sunt dragi ― nu sunt numai îndemn, ci chiar izvor de basm şi amintiri.”

--enumerație:,,aroma...parfumul....flăcările...chipuri.....”

--metaforă:,, izvor de basm şi amintiri”

7. Prezintă,o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

  Fragmentul din romanul,,La Medeleni ” este un text literar,redescoperă bucuriile simple ale copilăriei,creând  o lume încântătoare plină de farmec prin abundența figurilor de stil și a imaginilor artistice,dialogurile plăcute, prin vibraţia lirică intensă.

  Texul 2 este un text nonliterar,  deoarece conţine  informaţii obiective despre măr, într- un limbaj clar şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici, precum:..........................................

8. Ce simte tatăl când se așază lângă foc, alături de copii? Justifică-ți răspunsul prin referire la o emoție, valorificând textul 1

.Domnul Deleanu este surprins găsind copii în bucătărie,este o atmosferă plină de căldură și voioșie și,așezându-se pe scăunel în parfumul merelor coapte, se transfoemă miraculos î copilul de altă dată.Este emoția regăsirii timpului pierdut .

9.iată asocierea mea:

 (  ,, M-am uitat la tata, care avea și el părul ondulat pieptănat pe spate, ceea ce scotea la iveală o frunte înaltă, la fel și tatăl verilor mei, doar că al lui era drept. Așa purtaseră toți tinerii cândva. […]

  Aveam ce face, iarna, ordinea celor șapte biblioteci ale familiilor, repartizate pe etaje, dintre care numai una de știință (medicină, chimie, matematică), era tulburată mai des, fiecare își alegea ce-i plăcea. În iarna aia, curând după prima zăpadă, tata-mare ne-a citit unul dintre poemele lui favorite, ,,Dan, căpitan de plai”, dar finalurile triste ne supărau. […]

Noi citeam o carte numită ,,Avalanșa”, de An Rutgers Van der Leoff, care avea pe copertă niște schiuri înfipte cruciș în zăpadă, așa cum ni le înfigeam și noi, și doi copii alături. Și cartea asta, pe care ne-o dăduse tata, avea părți triste, […] dar măcar se termina vesel, iar copiii erau, cumva, învingătorii.

  Ca toate celelalte lucruri ale noastre, și cărțile treceau de la unul la altul. Cărțile aveau un mare avantaj față de patine: nu erau albe și negre și nu trebuia să aștepți să-ți crească piciorul ca să le citești, așa că uneori primeam destul de repede o carte citită de Dina. Părinții spuneau totuși că și mintea crește, la fel ca piciorul, dar, întrucât cărțile nu-ți jucau în mână ca picioarele în ghete, nu se vedea când îți sunt prea mari și nici când îți rămân mici. Nici nu li se toceau canturile*, ca la schiuri. Era deci mult mai bine, cu cărțile decât cu celelalte obiecte folosite de noi, rând pe rând.

  N-am văzut pe nimeni din casă citind cu atâta poftă ca tata. Cum avea un ban, cum își lua sau ne lua o carte, pe care o deschidea de parcă ar fi vrut să se mute cu totul acolo, înăuntru. Nici nu mă auzea, dacă-i vorbeam când citea. Tata avea la îndemână un Larousse* în care mă punea să caut cuvinte franțuzești, chiar înainte de a ști limba asta, mi le spunea pe litere, și așa franceza s-a amestecat încetul cu încetul între cuvintele mele. Mergeam uneori cu el la librărie să vadă ultimele noutăți. La câteva zile după ce Tanti mi-a povestit despre prima ei excursie pe zăpadă, m-am îmbolnăvit de gripă. Făcusem febră mare, care nu-mi trecea și transpiram de parcă urcasem și eu pe jos, în fustă lungă, până la cabana Postăvaru. Mama m-a „doftoricit” eficient, cum învățase, ca fiică de medic, că trebuie să facă, însă tata mi-a adus, pe post de medicament, o carte mare și groasă – cu multe desene și poezii și fragmente din cărți de copii pentru oamenii mari –, pe al cărei cotor scria, cu un scris clar, de mână,, Antologia inocenței”. Am citit din ea zilnic, toată iarna, și nu m-am mai despărțit de ea niciodată, oriunde am mai locuit.”

                                                                            (Ioana Pârvulescu, Inocenții)

Tata este un personaj din fragmentul romanului,,Inocenții”, un om cu sufletul curat, căruia nu i se poate reproșa nimic; omul care exprimă iubire,atașament,dornic de cunoaștere,este amintit cu simpatie și nostalgie.Tatăl din textul1 este un om emoționat de vederea copiilor ce mâncau mere coapte și scăunelul pe care se așază,gustul mărului îi reamintește copilăria.

   Ambii tați sunt personaje deosebite:primul tată-cititor are dorinţa de a citi și de a cumpăra cărți,trecându-și fiica  din realitate în fantezia paginilor,al doilea se transformă miraculos în copilul de odinioară, simțind gustul mărului.

SUBIECTUL AL II-LEA

   Scrie în 100-150 de cuvinte rezumatul textului 1. 

Într-o după amiază de toamnă,trei copii merg să se încălzească la focul sobei din bucătărie.Pe plită se coc grăunțe de păpușoi și trei mere.Copiii urmăresc transformarea merelor ,a găunțelor și simt aroma din vară.Copii se încălzesc la focul sobei și ronțăie boabele transformate în cocoșei.Din cuptor vine mirosul de turtă dulce.Alături de copii sunt vietăți diferite:pisici,un câine,o cloșcă cu pui.Domnul Deleanu intră în bucătărie și este surprins de vederea copiilor.Se preface supărat, dar rămâne alături de copii la rugămintea lor.Mușcă dintr-un măr și își amintește de copilărie.Încăperea se transformă într-un loc de basm.

 

 

 

 

test: Veronica D. Niculescu,, O vară cu Isidor” + big-day-2022-o-sarbatoare-pentru-pasari-si-oamen

 

Textul 1

,,Era o dimineață ca oricare alta. [...] Nu ne pregăteam de nimic special acolo, la grădina zoologică.

S-a întâmplat însă un lucru care a făcut-o de neuitat. Asta mă voi strădui să povestesc chiar acum. ,,Stăteam, ca de obicei, singur pe creanga mea și mă uitam spre pădure. [...] Îngrijitorii de serviciu erau Clonț și Piciorong, n-o să uit niciodată [...]. După ce s-au îndepărtat, m-am uitat, ca de obicei, la ușiță. Am întins aripile și am atins-o ca din întâmplare, împingând ușor cu vârfurile. Era, desigur, închisă. [...] Am mâncat cum mănânc eu, fără să păstrez nimic pentru mai târziu, după care am hotărât să profit de orele de liniște și să trag un pui de somn, cât se mai putea. Știam că n-o să mai apară nimeni vreme de câteva ore. Abia ce mă instalasem pe platformă, că s-au auzit niște pași apropiindu-se.

 Orice ar fi, nu deschid ochii, mi-am zis. Un condor* sătul e un condor mort pentru patrie vreme de câteva ore.

 Zăceam acolo neclintit, iar jos continua foșnetul. Ca niște pași pe loc.

 Probabil se uită la mine. Nu mă mișc. Nu exist. Pleacă! Dar foșnetul continua, de parcă cineva se plimba pe lângă cușcă.

  Poți să te plimbi. Aici nu e nimic de văzut. Condor adormit. Nu-ți convine, cere-ți banii înapoi pe bilet.

 Și deodată, clinchetul! Ei, da! Clinchetul m-a făcut să tresar. Clinchetul m-a făcut să mă ridic în capul oaselor și să mă uit țintă la ușiță. Jos, lângă cușcă, stând pe vine și umblând cine știe de ce la zăvor, era o fetiță. Părul lung și drept, de culoarea castanelor, îi învelea umerii și atingea cu capetele pământul. De sub pletele care o îmbrăcau ca o pelerină, se iveau brațele albe, lungi și subțiri. [...] Se uita la mine neclintită, cu ochii mari, cu gura întredeschisă, de parcă ar fi rostit o vocală neauzită. Am căutat să mă adun, să mă stăpânesc, să mă controlez, să-mi lipesc aripile de corp și să mă trag un pic mai în spate. Dar stai puțin! O știu pe fata asta, mi-am zis.

— Nu te speria... mi-a șoptit.

 Da, bineînțeles c-o știam pe copila asta! Era fata aceea blândă, cu bascheții verzi, îi avea și acum în picioare. Nu știu ce-a meșterit ea acolo și cum a făcut, dar peste câteva minute ușița era descuiată. Clic, s-a auzit. Fata se uita țintă la mine. Cu mâna stângă se sprijinea de gardul de sârmă, cu dreapta a crăpat ușița ușor, întâi foarte puțin, apoi mai mult, până a deschis-o de tot. A lipit-o de perete și s-a îndepărtat câțiva pași, mergând cu spatele, fără să-și ia o clipă privirea de la mine.

— Haide, mi-a zis.

  M-aș fi frecat la ochi. Credeam că visez. Haide, haide, dar unde?

— Hai, Isidor.

 Știa cum mă cheamă! Asta chiar m-a lăsat mut. Mă rog, eram dinainte, dar știți cum se zice... Am coborât de pe platformă. O mișcare care a stârnit ceva turbulențe, după cum mi-am dat seama. [...] Am hotărât să ies din cușcă. M-am aplecat și m-am strecurat pe ușiță. Mi-a stat respirația. Am amețit și m-am prăbușit într-o parte.

— Isidor! Trezește-te, te rog!

 Mi-am dat seama că mă făceam de tot râsul. Condor bătrân, să zac așa prăbușit într-un șanț! M-am ridicat, m-am scuturat frumușel. Carevasăzică, nu visam. Și acum?

— Zboară! mi-a șoptit. O priveam fermecat, încă un pic amețit, nu știam ce să fac. Am întins aripile. Ea s-a tras într-o parte.

— Zboară! mi-a zis iarăși. Poți să zbori, ești liber. Iar eu trebuie să plec cât mai repede.

Zboară, te rog, nu vreau să ne prindă! O s-o încurcăm amândoi. Zboară, zboară, dar cum? [...] Pur și simplu trupul meu nu se desprindea de la sol decât pentru a se prăbuși cu un bufnet. [...]

 Fata mă privea disperată, cum mă apropiam de ea săltând ca o minge dezumflată. Brusc, s-a întors cu spatele la mine și a pornit spre ieșire. Am alergat după ea. S-a oprit, înainte să dea colțul către aleea principală, s-a rotit și m-a privit. [...] Fetița și-a scos hanoracul și mi l-a aruncat pe umeri. Ea mi-a trecut ușor fiecare aripă prin câte o mânecă, apoi a închis fermoarul cu grijă, atentă să nu-mi prindă penele de pe piept. Iar când mi-a aranjat la loc o pană răzvrătită și i-am simțit degetele subțiri atingându-mă, am știut că trebuie să mă las pe mâinile ei, că e bună ca o mamă, deși nu e decât o fetiță. [...] Ne-am așezat pe bordură, feriți de câteva mașini parcate acolo, cu fața spre pădure. Am răsuflat ușurați amândoi.

— Și-acum ce ne facem, Isidor? Glasul fetei părea plin de îngrijorare. Însă, când m-am întors înspre ea, am văzut că zâmbea cu tot chipul. [...] Tot ce-am făcut a fost să leșin iarăși, răpus de-atâta fericire, cu capul în poala zânei de treisprezece ani care mă salvase. Serena.”

                                                                                     (Veronica D. Niculescu,, O vară cu Isidor”)

*condor = specie de vultur foarte mare care trăiește în Munții Americii de Sud

Textul 2

,,Big Day este despre păsări, dar și despre oameni. [...] Ca organizatori, am fost extrem de încântați că în acest an am avut la start o mulțime de fețe noi, oameni aduși împreună de un singur lucru: dragostea pentru natură și păsări. [...]

  Big Day este un concurs al celor mai pasionați iubitori de păsări și, cu toate că relaxarea și voia bună sunt printre obiectivele fiecărui participant, spiritul competițional este omniprezent. În seara dinaintea concursului, pacea și prietenia domină atmosfera din curtea stațiunii de la Agigea, iar poveștile despre păsările observate în acest an curg necontenit. [...] Însă, la 5 dimineața, a doua zi, iataganele (binoclurile, lunetele și aparatele de fotografiat) sunt scoase din teacă și nimeni nu prea mai este prieten cu nimeni. „Păsărarii” începători sau cu experiență pornesc în cursa istovitoare de 24 de ore în care fac tot ce pot pentru arealul stabilit de organizatori. Șeful glumelor, Ciprian, devine brusc vigilent, iar privirea i se ascute precum cea a unei acvile gata de atac. Judit, de la echipa 42, plină de energie și dispusă mereu să se joace cu cei mici prin curtea stațiunii, devine concentrată și intransigentă* precum un stârc cenușiu care își pândește prada. Toată încrâncenarea asta este totuși cu folos. [...] La fiecare ediție, pe lângă numărul de specii observate, toți concurenții visează la întâlnirea cu speciile rare pe care le pot vedea în migrația de toamnă. Anul acesta, [...] au avut șansa de a repera un ciuf de câmp (Asio flammeus)! [...] A doua prezență de „gală” la Big Day 2022 a fost mărăcinarul siberian (Saxicola maurus), o specie ce poate fi observată doar accidental în România. Bucuria unei astfel de descoperiri poate fi cu greu exprimată în cuvinte.”

                                  / https://www.sor.ro/big-day-2022-o-sarbatoare-pentru-pasari-si-oameni/

*intransigentă = care nu se abate de la o anumită linie adoptată, care nu acceptă compromisuri

6. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură a tiparului narativ, ilustrând-o cu o secvență din textul 1.

Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator subiectiv,un condor-personificare- ce povestește la persoana întâi, își exprimă propria experiență trăită alături de fetița ce-l salvează; vocea textuală povestește o întâmplare petrecută la grădina zoologică,când o fetiță se hotărăște să-l elibereze pe condorul Isidor,, Zboară! mi-a șoptit. O priveam fermecat, încă un pic amețit, nu știam ce să fac.” Și este eliberat.

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text

                   În cele două texte sunt prezentate păsările și oamenii ce le iubesc.

În textul 1, Serena a făcut tot posibilu,l ca să își salveze prietenu din cușca unui zoo,un condor,și să-i ofere libertatea de care nu a avut parte. Relaţia dintre fetiță şi condor e cea dintre două fiinţe care ştiu că important este visul. Serena vrea să-l ajute pe Isidor să-şi redescopere plăcerea zborului şi să-şi depăşească temerile din captivitate.În textul 2,este prezentat un eveniment,concurs,,Big Day”pentru oamenii pasionați de zburătoare, sunt observate speciile de păsări din arealul stabilit și mai ales speciile rare pe care le pot vedea în migrația de toamnă.

                    Păsările reprezintă conexiunea zilnică a omului cu natura,cu viața.  

8. Crezi că o pasăre ținută în captivitate se dezvoltă la fel ca în mediul ei natural? Justifică-ți răspunsul,valorificând textul 1.

Cred că o pasăre este liberă şi independentă doar atât cât îi permite cerul și de aceea oricine trebuie să înveţe din gestul păsărilor libertatea şi înălţarea.Dar libertatea nu înseamnă nimic pentru o pasăre care nu a-nvăţat să zboare,care sunt în captivitate,care se dezvoltă după cum omul dorește și care este considerată un trofeu doar pentru a fi privită,admirată.Viața păsării este în cuști,colivii,voleiere.

Chiar dacă omul stă zilnic cu pasărea, nu cred că pasărea poate avea încredere. Păsările simt un impuls puternic atunci când vine vremea migrației, vor fi foarte neliniștite în această perioadă. Multe păsări sunt crescute în captivitate, scoase din sălbăticie. Captarea păsărilor poate să schimbe nivelul lor de inteligență. Sunt păsări triste,chiar dacă uneori cântă și încântă prin sunetele lor.Desigur că sentimentul unic este dorul de zbor,de cuibul de pe o creangă,de insectele din scoarța copacilor,de puii pe care i-ar învăța să zboare, de plecarea spre alte orizonturi. Condorul din text pare să aibă un sistem complex de comunicare. Este o pasăre sociabilă, o creatură inteligentă, distractivă și frumoasă. Din punct de vedere psihologic, capturarea lui este o tortură, deoarece nu poate comunica cu semenii lui și nu poate să-și petreacă orele de zbor în natură. Condorul de la zoo nu poate zbura,îi e frică,pentru că viața lui a fost într-o cușcă cu zăbrele,iar o ușă îl desparte de libertate,de înaltul cerului.A uitat să zboare,se lasă îmbrăcat ca un copil,aceasta înseamnă tristețe.

  Dar locul păsărilor este sub cer,în libertate și de acolo ele aduc vești,bucurie,speranță.

9. Asociază fragmentul din „O vară cu Isidor” de Veronica D. Niculescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

Voi asocia fragmentul din textul 1 cu povestirea,,Cum e lumea”de aceeași autoare,Veronica Niculescu,când tot într-o grădină zoologică un pui de urs a fost trezit de aripile unui fluture ce zboară liber,la fel condorul aude pașii ca,,un clinchet”al unei fetițe.Pe urmele fluturelui,Bianca-ursuleț fetiță,cu guler alb,admiră splendoarea lumii noi: lacul cu rațele,șirul de copaci,valea,iarba înrourată.Isidor,condorul,este eliberat de fetiță din cușcă este uimit și simte cum,,amețit și m-am prăbușit într-o parte.”Ursulețul aleargă vioi prin lumea dorită,condorul,acum liber nu poate zbura,,Pur și simplu trupul meu nu se desprindea de la sol decât pentru a se prăbuși cu un bufnet.”

Și ursulețul și condorul sunt protejați:fetița îl ascunde în hanorac,iar Mara,personajul din povestire,îl apără cu propriul trup,cerând milă de la oamenii speriați de puiul de urs.

  Cele două personaje umane iubesc ființele necuvântătoare,pentru că știu că numai când iubesc o vietatate simt iubirea cu toată inima.  

Subiectul al II lea

Scrie o compunere în care să o caracterizezi pe Serena, personajul din textul ,,O vară cu Isidor” de Veronica D. Niculescu.

  Serena, personajul din fragmentul,,O vară cu Isidor," este o adolescentă plină de viață și empatie. Este prezentată prin caracterizare indirectă,prin faptele sale de a găsi curajul să-l elibereze pe Isidor,condorul din zoo.Este momentul când condorul o descrie pe fetița,,neclintită”,nemișcată din fața lui,îi privește ,,părul lung și drept, de culoarea castanelor”ca o pelerină,, îi învelea umerii și atingea cu capetele pământul”, îi observă ochii mari, gura întredeschisă,,de parcă ar fi rostit o vocală neauzită”,iar brațele erau albe, lungi și subțiri.Blândețea glasului fetei îi domolește frica.

 Hotărâtă să-l elibereze pe Isidor, Serena reușește să deschidă ușa cuștii. Condorul o urmează afară, dar dezvăluie că nu poate zbura. Serena manifestă curaj,inteligență și compasiune atunci când îl eliberează pe condor.Deși Isidor are probleme cu zborul,Serena găsește o soluție pentru a-l scoate din grădina zoo.

 Când a reușit să îl salveze, el a înțeles că există într-adevăr zâne și că ele uneori coboară și în viața bătrânilor condori lipsiți de speranță.Cu toate că Isidor visase de mult timp libertatea, a uitat ce înseamnă și de aceea nu a putut să zboare 

Mult lirism în acțiunea celor doi care doresc libertate. Relaţia dintre Serena şi Isidor e cea dintre două fiinţe care ştiu cât de important este visul. Serena vrea să-l ajute pe Isidor să-şi redescopere plăcerea zborului şi să-şi depăşească temerile.

Serena devine un simbol al curajului și compasiunii, dovedind că un singur individ hotărât poate schimba destinele altora. Isidor, condorul, reprezintă lupta pentru libertate și capacitatea de a depăși constrângerile impuse de societate. Isidor rămâne ca o permanentă promisiune că visurile pot deveni realitate. 

  Stilul autoarei capătă o notă definitorie prin atenția acordată detaliilor, a căror cumu­lare controlată asigură o stare de necesitate în puzzleul poveștii, și prin umorul fin, care se strecoară în țesătura textului.

(numele Serena înseamnă puritate,calm,lumină, dorință de aventuri,emoții)

test: Liviu Rebreanu--,,Cerșetorul”+ alegerea-unei-cariere-mecanisme-psihologice

 

Automobilul înghițea lacom șoseaua, care se strecura, hopuroasă, peste lanuri înverzite, pe lângă coline împrăștiate ca niște mușuroaie uriașe, printre tufișuri uitate ici-colo ca perii în barba unui spân.

Doctorul Ispas, de la spitalul Maica Domnului, se ducea într-o inspecție pe neașteptate în satul Ciolănești, unde se zicea că bântuie, ascunsă, o molimă strașnică de scarlatină.

Era un om blajin doctorul Ispas, veșnic cu zâmbetul pe buze și cu ochelarii pe nas, ras ca un englez, și un binefăcător din naștere. Oculist prețuit și miop, desfășura o muncă neobosită pentru ocrotirea celor ce-și chinuiesc viața într-un întunerec fără sfârșit. Îi plăcea să-i zică lumea „apostolul meseriei doftoricești” De aceea nu primea niciodată bani pentru consultații, izbutind chiar să cheltuiască cu apostolatul o parte bunicică din averea frumoasă ce-i rămăsese de la părinți.

Acuma se înfunda în pernele de piele, foarte îngrijorat să nu-l azvârle în vreun șanț zguduiturile mașinii. Îi stătea mereu pe limbă să poruncească șoferului îndrăgostit de iuțeală să meargă mai cu băgare de seamă, dar parcă-i era rușine să arate că i-e frică. Aerul dimineței, aspru și rece, îl izbea în față și-l înviora....

Automobilul alerga din ce în ce mai năvalnic. Satele rămâneau în urmă unele după altele…

Poate din pricina aerului proaspăt, poate din pricina zguduiturilor nemiloase, Ispas simți deodată că i-e foame. Și fiindcă se apropiase de țintă, se plecă și strigă șoferului.

— Ascultă, Petre!… Auzi?… Oprești la cârciumă, nu la primărie, auzi?… Întâi luăm ceva și pe urmă…

Șoferul, rezemat pe volan, cu gâtul întins ca un jocheu întârziat, răspunse, moțăind scurt din cap:

— Bine.

Peste câteva minute intrau în Ciolănești, și mașina se opri înaintea cârciumei, care se pitula, cu o sfială ademenitoare, tocmai în fața bisericii. Pe prispa soioasă, vreo doi țărani, cu luleaua între măsele, se holbau la mașina ce pufăia trudită.

Doctorul se descotoșmăni din tartane, își întinse picioarele amorțite și se dădu jos, scuturându-se de praf.

— Găsim pe aici ceva de mâncare, oameni buni? zise dânsul spre țăranii sculați în picioare.

— Apoi de, boierule, ca la țară, făcu un bătrân cu fața prietenoasă și cu niște plete năclăite.

În fața cârciumei se ivi hangiul, foarte plecat și încântat.

— Poftiți, conașule, poftiți!… Avem orice vă cere inima…

Doctorul Ispas porni să intre. În clipa aceea, însă, răsări ca din pământ un cerșetor orb, cu cămașa zdrențuită și murdară, desculț, încins cu o sfoară noduroasă, cu o căciulă cenușie într-o mână, iar în cealaltă cu un băț zdravăn, și se apropie mormăind jalnic și tărăgănat:

— Fie-vă milă de un biet orb… Bogdaproste… D-zeu să vă miluiască…

Ispas șovăi puțin, apoi se opri, scoase niște bani și-i aruncă în căciula cerșetorului. Intră pe urmă în cârciumă, întovărășit de bolborosirile de mulțumire ale orbului, care pipăise în grabă banii și se roșise de bucurie. 

În vreme ce mânca, doctorul se gândi mereu la cerșetorul orb. Să fie oare orb din naștere? Să-și fi pierdut vederea pe urma vreunei boli? Ce trist e să vezi cerșind un om voinic! Uite, dacă statul s-ar îngriji nițel de nenorociții ăștia, n-ai mai întâlni orbi în fiecare comună. Desigur!

Ispas mânca, și-n gând se înfuria din ce în ce mai tare pe cei ce au putința să facă bine omenirei și care nici nu se sinchisesc de omenire. Bău de dușcă un pahar de bere de la gheață și-și zise hotărât:

„Trebuie să mai văd pe sărmanul cela! De unde știi că nu e vorba de vreo năpastă trecătoare? De ce să nu-l ajutăm să se facă om dacă-i cu putință?”

Plăti, își puse pardesiul și ieși mândru că i s-a îmbiat iar prilejul să-și împlinească apostolatul.

În fața cârciumii se adunase o mulțime de țărani cari înconjurase automobilul și descoseau pe șofer. Primarul și notarul, prinzând de veste c-a sosit un boier mare, veniră grăbiți și îmbrăcați parc-ar fi mers la biserică.

— Unde-i cerșetorul? întrebă doctorul apropiindu-se de trăsură.

— Pe aici trebuie să fie, se îmbulzi un țăran dezghețat. Unde ești, mă orbule? Hai, că te cheamă boierul!…

Cerșetorul apăru în curând și întinse căciula, mormăind mai jalnic și mai disperat. Doctorul Ispas se apropie cu blândețe, dar tânguirile orbului duhneau groaznic a rachiu.

Se uită cu luare-aminte, îi căscă ochii pe rând, îi întoarse genele pe dos și-n vremea aceasta îl întreba într-una: de când nu mai vede de loc, ce simte când apasă cu degetul, pe albeață, de ce s-a apucat de cerșetorie… Iar orbul povestea, oftând des, că s-au împlinit la Paște șapte ani de când nu mai vede lumina zilei, că i-a venit din senin, s-a culcat seara teafăr și s-a trezit dimineața vai de capul lui, că n-a avut bani să se arate la doctor și că Dumnezeu l-a pedepsit să trăiască din mila satelor… Țăranii se îmbulzeau în jurul lor, aruncau câte-o vorbă și chicoteau necrezători în spatele doctorului.”

                                                             (Liviu Rebreanu--,,Cerșetorul”)

Textul 2

,,Decizia orientării tinerilor către un anumit domeniu de activitate poate debuta încă din perioada primei copilării, mai ales în cazul profesiilor cu abilități speciale precum cele artistice, sportive sau cele care necesită o supra-specializare într-o anumită arie profesională. În aceste cazuri, părinții sunt cei care identifică la copil înclinații către anumite domenii cum ar fi descoperirea talentului muzical, a unor abilități motrice specifice sportului de performanță sau preocuparea excesivă a copilului către tehnică .

În această situație, atunci când copilul alocă interes pentru anumite activități specifice este recomandat ca părinții să îl susțină în exersarea acelor abilități și în identificarea nevoilor de dezvoltare într-o anumită arie profesională. Dacă depistăm la copil talentul muzical, artistic, tehnic sau sportiv, iar acesta ne solicită suportul în vederea exersării lui, este recomandat să îl orientăm și să îl susținem în alegerea meseriei respective.

Majoritatea tinerilor în momentul orientării către o anumită profesie sunt idealiști și urmează, inițial, modele fanteziste sau modele parentale pe care le-au preluat fără a le filtra, în procesul interacțiunii cu părinții. De câte ori nu auzim la un copil sau la un adolescent “Vreau să mă fac astronaut să descopăr galaxii și civilizații necunoscute încă omenirii” sau “Vreau să mă fac medic ca mama!”? În astfel de situații alegerea carierei nu are un temei rațional și este foarte posibil ca tânărul să revină ulterior asupra deciziei luate.

Ca orice decizie, alegerea unei cariere implică două componente majore: cea afectivă și cea rațională. „Mi-ar plăcea să urmez o carieră în domeniul X, dar nu este bine plătită și va trebui să îmi aleg altceva” este fraza care pune cel mai bine în ecuație cele două variabile. Inițial tinerii fac alegeri pe baza dorințelor, idealurilor sau a pasiunilor pentru anumite aspecte ale lumii înconjurătoare, iar în acest caz, pentru a demara proiectul numit „profesie” este necesar să activeze și alte resurse precum cele de tip motivațional sau volitiv. Este important ca în procesul alegerii carierei tinerii să fie bine informați cu privire la perspectivele dezvoltării în acel domeniu de activitate. Atunci când spune „Da, asta vreau să fac în viață!” tânărul trebuie să știe care sunt implicațiile profesionale, materiale, emoționale, sociale și financiare ale acelei opțiuni.

Alegerea unei profesii se poate dovedi a fi un proces extrem de anevoios, întrucât pot interveni variabile care pot influența alegerea făcută. Este important ca alegerea unei cariere să pornească de la nevoile și asteptările tânărului cu privire la perspectivele dezvoltării sale, dar trebuie să fie abordată și din perspectiva dinamicii societății actuale. Meseria practicată trebuie să fie actuală, modernă și să răspundă nevoilor sociale curente.

                                (https://www.lapsiholog.com/alegerea-unei-cariere-mecanisme-psihologice

A

1. Completează spațiile cu informații din textul 

Când au ajuns în satul _________________ mașina s-a oprit în fața ________________

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.

Doctorul Ispas se duce în satul Ciolănești:

a)      pentru a se întâlni cu primarul.

b)      b) pentru a investiga o posibilă epidemie de scarlatină.

c)      c) pentru a participa la o întâlnire la cârciumă.

d)       d) pentru a trata personal câțiva pacienți cu scarlatină.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.

Când copilul demonstrează talent într-un anumit domeniu, părinții trebuie:

a) să îl oblige să practice acel talent.

b) să îl orienteze și să îl susțină în alegerea meseriei potrivite.

c) să îi permită să ia decizii independente fără nicio ghidare.

d) să îi limiteze timpul dedicat exersării talentului.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.

Cârciuma din sat se afla:

a) în fața bisericii.

b) în spatele bisericii.

c) la marginea satului.

d) lângă primărie.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea acestuia,

bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1  Enunțul                                                                                 adevărat                    fals Doctorul Ispas avea o avere frumoasă rămasă de la părinți.   Cerșetorul era orb de aproape șapte ani.   Doctorul Ispas era relaxat și nu părea deranjat de zguduiturile mașinii. Textul 2  Enunțul                                                                              adevărat                    fals Alegerea carierei este un proces simplu și lipsit de variabile externe.   Toți tinerii sunt idealiști când își aleg profesia.   Meseria practicată trebuie să răspundă nevoilor societății. 6.Transcrie două figuri de stil diferite din fragmentul următor, precizând felul acestora:  ,,Automobilul înghițea lacom șoseaua, care se strecură, hopuroasă, peste lanuri înverzite, pe lângă coline împrăștiate ca niște mușuroaie uriașe, printre tufișuri uitate ici-colo ca perii în barba unui spân.”.   --personificare: automobilul înghițea lacom șoseaua   --comparație: coline împrăștiate ca niște mușuroaie uriașe 7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, o diferență între limbajul utilizat în textul 1 și cel din textul 2, valorificând câte o secvență din fiecare text. În textul 1 este folosit limbajul artistic,beletrestic ,remarcăm din partea scriitorului o anume cultivare a expresiei, o grijă deosebită pentru alegerea cuvintelor şi ordonarea lor;mod de expunere:narațiune,descrierea,dialogul;figuri de stil. Caracterul limbajului nonliterar al textului 2 este dat de limbajul clar şi precis, lipsit de expresivitate artistică, în care cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu. Se folosesc mulţi termeni ştiinţifici şi tehnici:. ,,decizia orientării; domeniu de activitate; exersarea acelor abilități”;etc. 8. Ce simte doctorul Ispas după ce se întâlnește cu cerșetorul? Justifică-ți răspunsul la întrebare, prin referire la o emoție, valorificând textul 1.   În momentul apariției omului orb îmbrăcat sărăcios și auzindu-l cerșind cu  glasul ,,jalnic și tărăgănat”,doctorul Ispas îi dă câțiva bani și apoi își pune întrebări despre starea nefericită a omului,fiind cuprins de o supărare adâncă ,îndurerat,fiindcă sunt semeni de-ai lui,, care nici nu se sinchisesc” de cei năpăstuiți de soartă 9. Asociază fragmentul din Cerșetorul de Liviu Rebreanu cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.                                Iată asocierea mea:  ,,Șerban Voinea se adresă lui Magheru,rămas oarecum stingher,în sărbătorirea familială pe care o declanșase. -Domule doctor,mă înclin în fața științei dumitale... -Și eu,colega,te felicit din toată inima,se alătură medicul Preda.Dar spune-mi,rogu-te,cum ai procedat?Sunt foarte curios să aflu... -N-a fost decât o simplă experiență care a reușit și atâta tot... Șerban Voinea obiectă: -Această simplă experiență puteau s-o facă și somitățile medicale cărora m-am adresat.De ce n-au făcut-o?Să nu le fi trecut prin devlă? -Tot ce se poate!Eu la ce m-am gândit?Aflasem că domnișoara Zăvideanu,din cauza puternicei emoții,produsă de decesul mamei...a făcut paraplegia. -În mod inexplicabil pentru mine,întrerupse Preda. -Nu tocmai inexplicabil,pentru că este dotată cu o sensibilitate excesivă,aș zice bolnăvicioasă.O fată normală n-ar fi pățit nimic.Mă temeam șă nu aibă vreo leziune cerebrală,dar n-a avut.În tot cazul,influxul nervos a încetat de a-și mai exercita acțiunea asupra contracției musculare,țesutul muscular rămânând însă indemn.Ori,când m-am apropiat adineauri pe furiș de ea și am strigat-o,i-am provocat o emoție tot atât de violentă ca și prima,încât s-a restabilit circulația normală a influxului nervos în membrele paralizate.Asta-i tot! -N-am înțeles prea mare lucru,zise Voinea,dar ești formidabil,doctore!”                                                     (Mihail Drumeș, Cazul Magheru) În fragmentul din povestirea,,Cazul Magheru”o întâmplare neobișnuită creează nedumerirea unor oameni care asistă la rezolvarea unui caz medical într-un mod ciudat-fără medicamente,printr-o metodă originală,simplă,ca o joacă.Cei din jur sunt curioși să afle procedeul prin care Magheru reușise să schimbe starea unei fete care trecuse printr-un șoc emoțional cauzat de moartea mamei sale.   Explicația medicului Magheru este simplă,deși folosește termeni medicali: din cauza unei sensibilități deosebite,fata suferise paralizia membrelor inferioare și superioare.Explicația medicului este o lecție de medicină.  Asemănător medicului Magheru și doctorul Ispas este omul cu compasiune față de semenii săi,dornic de a vindeca rănile care-i fac pe oameni neajutorați,atenți la durerile celor din jur și caută să îndrepte starea omului orb. Ei sunt ,,apostolii”,cei trimiși, mesagerii adevărului,au o convingere puternică în ceea ce fac și luptă pentru ceea ce consideră drept, dornici să ajute. B. 1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Au același număr de litere și sunete cuvintele din seria: a) cârciumă, înghițea, jocheu. b) ochelarii, bunicică, genele. c) sociale, cerșetorul, specifice. d) alegere, excesivă, decizie.   4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Există o relație de omonimie între cuvintele din seria: a) iar orbul povestea oftând des / întunericul dens îl copleșea; b) mașina se opri înaintea cârciumei /automobilul alerga din ce în ce mai năvalnic c) aerul dimineții aspru și rece, îl izbea în față / doctorul nu era un om aspru d) n-ar mai întâlni orbi în fiecare comună / figura lui îmi este comună. 3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Sensul contextual al expresiilor subliniate în secvența: ,,îi stătea mereu pe limbă să poruncească șoferului îndrăgostit de iuțeală să meargă mai cu băgare de seamă” este: a) îi venea să spună, cu grijă b) nu-și amintea clar, cu atenție c) era gata să spună, cu interes d) avea un lapsus, precaut. 2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: Există doar cuvinte derivate în seria: a) înghițea, tufișuri, neobosită. b) prietenoasă, zguduiturilor, iuțeala. c) orbului, jalnic, oftând. d) bucurie, fiecare, precum. 5. Selectează, din fragmentul următor, trei substantive comune aflate la cazuri diferite, pe care le vei preciza:  ,, Peste câteva minute intrau în Ciolănești, și mașina se opri înaintea cârciumei, care se pitula, cu o sfială ademenitoare, tocmai în fața bisericii. Pe prispa soioasă, vreo doi țărani, cu luleaua între măsele, se holbau la mașina ce pufăia trudită.” 6. Alcătuiește o propoziție negativă în care substantivul doctor să aibă funcția sintactică de atribut în cazul acuzativ(1) și o propoziție exclamativă în care adjectivul blajin să fie atribut în cazul dativ. (2) 7. Completează enunțul ,, Doctorul se gândește la cerșetorul orb” cu o propoziție, astfel încât în fraza obținută să existe un raport de coordonare concluzivă. 8. Rescrie enunțul următor, corectând greșelile de orice natură: Nu alege o carieră doar pentru bani sau pentru că alții cred că ar fi cea mai optimă opțiune! Încearcă să îți cunoști pasiunile care le ai! Tot ce contează este să fi deschis și să-ți urmezi inima. Consultă-te cu părinții a căror păreri sunt inportante! O alegere greșită poate să aibe urmări neplăcute pentru tine.   II Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să-l caracterizezi pe doctorul Ispas, personajul din textul lui Liviu Rebreanu. În redactarea caracterizării, vei avea în vedere: − precizarea a două date de identificare a personajului (nume, vârstă, ocupație, origine, portret fizic etc.); − numirea a două trăsături morale ale personajului; − ilustrarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată; − corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.  În prezentarea personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă. Caracterizarea directă a doctorului Ispas,oculist, este realizată de autor în drumul doctorului spre un loc unde exista,, o molimă strașnică de scarlatină.”Este descris ca un om,,blajin”,blând,omenos,zâmbitor,generos,numit de cei din jur„apostolul meseriei doftoricești.”I se potrivește numele,este,,cel trimis",un misionar, propagator înflăcărat al unei dorinței de a fi de folos celor necăjiți de soartă,este omul cu devotament, credință, curaj.Deși se teme de viteza automobilului,se simte vioi,însuflețit de misiunea sa.Poposește la cârciuma din sat,pentru a mânca ceva și îi apare în față un cerșetor orb într-o stare sărăcăcioasă,zdrențăros,, mormăind jalnic și tărăgănat.”    Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul față omul nefericit,chinuit.Doctorul,mărinimos,îi dă câțiva bănuți,dar vederea orbului nu-l părăsește și caută răspunsuri la întrebările din minte despre boala orbului,despre nepăsarea semenilor față de durerile oamenilor.Se hotărăște să vadă ochii orbului,gândind că-l poate ajuta.Îl examinează ca pe un adevărat pacient,îl întreabă despre cum se simte,ascultând cu atenție răspunsurile lui,fără a lua în seamă atitudinea neîncrezătoare a celor din jur.    Prin acest personaj,autorul a prezentat un om între oameni cu credință, curaj, responsabilitate, propovăduire a adevărului cu darul de a sluji,de a se înălța în dorința de ajutor pentru semenii îndurerați.     Stilul narativ al lui Rebreanu este sobru, direct și emoționant, iar povestea la persoana a 3a se dezvoltă lent, treptat și tensionat, prin preferinţa pentru exprimarea exactă, căutând mereu ,,cuvântul ce exprimă adevărul’’. Maniera obiectivă de exprimare presupune crearea de tipuri umane cu viaţă sufletească proprie:doctorul Ispas şi Cerșetorul orb. (În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte și Ispas, după numele martorului ascuns, Ispas, un cioban, ascuns pe după pietre, a urmărit evenimentul, tăcut şi uimit, şi mai apoi a povestit alor săi cele întâmplate.)

Adevărat

Fals