Valorile cuvântului „și” în limba română:
I. a) „și”- adverb
de mod,accentuează cuvântul pe care-l precedă:
La ședință
au venit şi profesorii (inclusiv,chiar profesorii).
Se pare că şi
mâine va ploua.
!!!când vrei
să insiști pe un anumit cuvânt folosești: chiar
şi sau până şi:
b) Chiar şi:
Chiar
şi (până şi) copiii ştiu că asta este o mare greşeală,adulții habar n-au.
!!! Când este urmat de un grad comparativ, arată intensitatea:
Am să-ţi aduc alte albume şi mai frumoase.
!!! Când este intercalat între auxiliar şi verb are sensul „deja”:
Ai şi venit, aşa de repede? ( ai venit
deja?)
c). Şi mai şi
!!! adjectivul
sau adverbul comparat nu mai este exprimat, exprimă o intensificare a unei
aprecieri făcute anterior:
Sora ei era frumoasă, dar ea era şi mai şi (
era mult mai frumoasă), nu se utilizează în limba îngrijită(pe care astăzi o
folsesc puțini oameni).
a). cea mai frecventă conjuncţie coordonatoare,folosită între două cuvinte sau două propoziţii aflate
pe aceeaşi poziţie sintactică:
Dimineaţa era caldă şi luminoasă.(nume
predicative)
Crinii şi trandafirii începeau să se
ofilească.(subiecte)
Au mâncat 1/ şi au plecat la serviciu
foarte devreme 2/.(propoziții principale)
!!! la numeralele peste 20 face legătura între zeci şi unităţi: douăzeci şi şapte, patruzeci şi doi.
!!! în structura locuţiunilor adverbiale: aşa şi aşa, când şi când, unde şi unde.
!!! și cu=conjuncție cu sens de și:
Sora şi cu fratele meu mă protejează.( sora
şi fratele meu)
b). în vorbirea familiară
stabileşte o coordonare adversativă:
Aş pleca 1/şi-mi pare rău 2/să te părăsesc
aşa repede3/. (dar îmi pare rău)
c) Şi ceva.
!!!! când
vorbitorul nu ştie sau nu vrea să folosească un număr rotund, foloseşte
un număr inferior, adăugând şi ceva(numeralul
are valoare aproximativă)
Sora mea are douăzeci şi ceva de ani.
Albumul a costat trei sute şi ceva de lei.
d). Şi jumătate
Urmând după
un substantiv sau după un adjectiv substantivizat, marchează ideea de
superlativ:
Ai fost un prost şi jumătate 1/că ai crezut
spusele lui.2/(foarte prost).
Fratele tău este un om şi jumătate (un om
extraordinar).
e) Şi totuşi
Şi se asociază adesea cu totuşi în construcţiile concesive:
A luat tot felul de pastile şi totuşi nu se
simte bine.(totuși)
!!! în dialog nu este urmat de nimic,se lasă loc
unei bănuieli:
I-am povestit tot 1/ce s-a întâmplat,2/ nu știu
3/de ce nu crede,4/ şi totuşi….5/
f). (Ei) şi?
În dialog şi poate apărea singur, când
vorbitorul cere interlocutorului mai multe amănunte despre problema discutată,
aşteaptă urmarea relatării:
-
Am vorbit cu el, dar,parcă, avea ceva pe suflet..
-
(Ei) şi? (ce s-a întâmplat, ce-a mai urmat?)
!!! (ei)
şi se poate utiliza când
vorbitorul ignoră,disprețuiește ce îi
spune interlocutorul.
-
Am vorbit cu el1/ şi părea nemulțumit de tot 2/ce aflase .
-
Ei şi?! ( și ce dacă ,puțin îmi pasă)
III. „și” interjecție
- șiii....! acum ce mai spui?!?!
