,, Cântați cu bucurie acelui Ce-a scăpat
pe om și omenirea de moarte sufletească.
E Paștele! Viața! Hristos a înviat!
Iubire între oameni și pace să domnească!....
E Paștele! Viața! Hristos a înviat!
Iubire între oameni și pace să domnească!....
Sunt cuvintele pe
care le rostesc în fiecare miez de noapte,privind lumina din palmele-mi
tremurânde.,,Veniți să luați LUMINĂ”este îndemnul pe care-l aștept,privind
veștmintele albe ale preoților,iar cântecul,,Hristos a înviat cu moartea pe
moarte călcând”îl cânt cu glasul înecat de durere și de bucurie; de durere
pentru chinurile,umilința îndurată de EL,care a alinat suflete,a mângâiat
dureri,a adus speranță,a schimbat destine,a iubit atât de mult,încât i-a adunat
pe cei rătăciți și le-a dăruit împărăția vieții veșnice,a dus povara unei
cruci,știind că-i va fi lemnul supliciului,și-a privit mama îndurerată și i-a
iertat pe toți—buni sau răi--; de bucurie că m-a învățat rugăciunea către ,,Tatăl
nostru din ceruri”,că ÎL simt aproape când cad,când plâng,când tristețea mă
apasă,ÎL aud prin glasul mamei,cântându-mi,alintându-mă,prin mâna care-mi
șterge o lacrimă sau mi se așează protectoare pe umăr,ÎI văd privirea prin
fiecare senin al cerului și mai ales CRED în EL...eu știu că ,,ADEVĂRAT A
ÎNVIAT!!!!!!!