,,Castanii drepți,cu frunze înstelate,
Înalță parfumate piramide
De flori în fildeș palid cizelate,
Simetrice,egale,și rigide.
O adiere în câmpia somnoroasă
Mi-aduce glas de viespi,molatic
În pumnii strânși,ca-ntr-o scoică
Încerc să prind un strop de vânt
primăvăratic....
Un cântec s-a-nfiripat în mine-
Un cântec simplu,și naiv,și viu,
Și monoton ca glasul de albine
Ascult nedumerită și nu știu
Când laolaltă-am început să cânt,
Cu ierburile moi și foșnitoare,
Cu-florile-aplecate pe cărare
Și cu frunzișul despletit de vânt.”
Textul liric este un text literar în care autorul
exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci
numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
„Între flori” este un text liric, pentru că are toate
caracteristicile acestui tip de text.
În primul
rând, este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autoarei în
mod direct într-o atmosferă de
primăvară.Încă adormită câmpia este cutreierată de ,,glas de viespi”,aducând
parcă vestea schimbării.Poeta admiră ,,castanii drepți”-copacii ce simbolizează
îngerul ocrotitor al pământului,căutând infinitul și transformând stelele
cerului în frunze,iar florile parfumate devin piramide ale perfecţiunii
florale,șlefuite de o mână nevăzută. Peisajul
este încântător şi eul liric este fermecat,transformându-și mâna,,într-o
scoică”,ghiocul ce poate păstra suflul,,primăvăratic”asemenea perlei ascunsă.Repetiția
cuvântului,,cântec” devine expresie a sentimentului înălţător,este suflul
fiinţei care răspunde naturii.Își aseamănă cântecul cu
murmurul albinelor ce poartă mesajul divin,își alătură cântecul
naturii:ierburilor,florilor,frunzișurilor într-o simfonie a renașterii Omul se simte în armonie cu grandorea naturii.
În al doilea rând, textul este
liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa prin formele
pronumelui personal la persoana I:,,mi,mine”,dar și a verbelor :,,încerc,să
prind,ascult,nu știu,am început,să cânt”,cuvinte ce marchează perspectiva
subiectivă ce se reflectă în conturarea atmosferei luminoase a reînvierii
naturii.
În
al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit,care
creează imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţiile. Imaginea vizual-olfactivă
a castanilor înfloriți,auditivă a zumzetelor de primăvară,a concertului vegetal.
Epitetele care descriu florile de castan: „palid
cizelate,simetrice,egale,rigide”,cântecul sufletului:,,simplu,naiv,viu”,
transmit un sentiment de încântare în faţa unui decor luminos; doar
personificările: ,,câmpia somnoroasă”și,,glasul molatic”reamintesc de un timp
trecut. Comparaţia „cântecul monoton ca glasul de albine” sugerează sunetele
obișnuite ale naturii,care îl încântă pe eul liric și umanizează lumea. Metafora
florilor de castan „parfumate piramide” exprimă simbolul renașterii, misterul
naturii transmițând un sentiment de admiraţie. Eul liric simte armonia,muzicalitatea
,atmosfera interioară în fantezia creatoare a poetei.
Limbajul artistic se arată şi prin
forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură egală de 11silabe,
rimă împerecheată şi ritm iambic.
În concluzie, poezia„Între
flori” este un text liric, deoarece, prin
vocea eului liric, autoarea comunică în mod direct emoţiile trăite într-un
moment viu de reînviere , folosind un limbaj expresiv prin care reuşeşte să impresioneze
prin finețea observației.
