,,O Măicuță
Sfântă, cu drag am venit, la Tine, Măicuță, într-un loc iubit.
Am venit, Măicuță,
să te mai vedem,
Să-ți spunem necazul pe care-l avem.
Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale, că noi suntem fiii
lacrimilor tale."
,,Măicuța" ... mai rar...,,Măicuța Domnului".
Niciodată Fecioara
Maria. Ar fi prea înalt și prea de parte de sufletul nostru.
Iar Ea, Stăpâna
Cerurilor, Doamna care e deasupra Heruvimilor și Serafimilor, ființa omenească
cea mai curată și mai adâncă, se lasă numită așa...se bucură nespus să fie
,,Măicuța"... și nu,,Fecioara Maria"...Ea nu e departe de noi,
oamenii... e la suprafața fiecărei
inimi, crește acolo încet, odată cu orice gând bun, cu fiecare suspin de milă,
așteptând un moment prielnic să intre înlăuntrul ei.
Desigur,,,Măicuța" e cel mai bun nume! Același cu
numele pe care pruncul îl rostește de îndată ce ajunge destul de știutor, cât
să guste din dragostea mamei pentru el.....
