,,Pe Matei P. îl pârâse pesemne cineva, căci, fără să fi
făcut nimic rău, se pomeni într-o dimineață chemat în biroul directorului.
Evident, nu se duse. Nimic bun nu ieșise vreodată
din genul ăsta de întâlniri, care se terminau de obicei ba cu mustrări, ba cu
scăderea notei la purtare, aspecte ce se cer mai degrabă evitate. Așa că
inventă pe loc o scuză și plecă de la școală cât putu de repede. Ajuns în
stradă, i se păru că e urmărit. Brusc, toată lumea îl privea mustrător, de
parcă ar fi știut că a fugit de la ore. (De fapt, nu-l urmărea nimeni, dar
așa-i când te simți cu musca pe căciulă.) Traversă în fugă printr-un loc
nepermis, ceea ce provocă un ambuteiaj a-ntâia, aducând la disperare un vatman
nervos, care profită de ocazie să-și reverse furia asupra celor din jur și,
prin telefon, asupra celor dragi, o impecabilă demonstrație a efectului
fluturelui. Dar el nu observă nimic din toate acestea, fiind prea ocupat să
împrumute o bicicletă sprijinită de un copac, pentru a ajunge în parcul de
distracții. Acolo, vru să-și ia un bilet de intrare, dar fu certat, pentru că
era roșcat, iar vânzătoarea nu era sigură dacă roșcații nu trebuiau taxați
altfel decât restul oamenilor, prilejuindu-i elevului nostru frumoase reflecții
pe tema diferenței și a celuilalt. Reuși totuși să se strecoare înăuntru cu
ajutorul unui grup de călugărițe cu pălării caraghioase cărora li se făcu milă
de el, se sui în prima barcă ce-i ieși în cale și începu să dea la vâsle până
ajunse la mal, unde, din neatenție, căzu în puțul lăsat neacoperit de niște
muncitori care stăteau pe iarbă și mâncau sendvișuri cu salam și castraveți
murați. „Ce aiurea e să cazi din lac în puț“, își zise Matei P., ceea ce ne
arată că până și când o apuci pe căi greșite poți să tragi învățăminte
sănătoase, dacă ești isteț.
E incredibil, în concluzie, câte lecții de viață ar
fi ratat și câte probleme ar fi evitat dacă ar fi rămas la școală și s-ar fi
prezentat în biroul domnului director. Și asta nu-i tot.
Uitați-vă cu atenție la poza cu mine. Vedeți pata aceea
albă din fața clădirii din spate? Este Matei P. Încă încearcă să scape de
urmăritorii lui închipuiți. Nu știe că selfie-ul pe care l-a trimis la un
concurs foto internațional a câștigat marele premiu al juriului, iar motivul
pentru care directorul îl chemase era ca să-l felicite! Ceea ce, evident, nu va
mai fi cazul după ce întâmplările de mai sus vor ajunge la urechile
directoriale, episodul acesta întărind puternicele convingeri antiautoritare ale
lui Matei P.
Morala poveștii? Vedeți voi, luându-mă cu
scrisul, am uitat cu totul de morală. Dar sunt sigur c-o să găsiți voi una. Așa
se întâmplă de obicei.”
Povestirea aparține genului epic= este o
operă literară în care autorul îşi exprimă în mod indirect gândurile, ideile şi
sentimentele, prin intermediul acţiunii, al personajelor şi al naratorului.
Scriitorul își prezintă personajul,Matei P.,un
elev care pleacă de la școală,după ce fusese chemat în biroul directorului
școlii.Credea că nu i se va întâmpla ceva de bine,probabil fusese pârât de
cineva.Nu caută să afle vreun motiv,inventează o scuză și pleacă repede.Deși nu
se crede vinovat,este derutat,are impresia că este urmărit,că e privit bănuitor
de cei pe lângă care trece și-atunci se comportă haotic,confuz,este un fel de a
se apăra,de se minți că fuga lui a fost bună;trece printr-un loc nepermis,creând
o învălmășeală de oameni și mașini și dintr-odată atmosfera se schimbă-un
vatman își revarsă furia asupra celor de față,dar,indirect și asupra familiei
sale;Matei,,împrumută”o bicicletă și ajunge în parcul de distracții,unde nu
este primit din cauza părului roșu (ce arată șiretenie,falsitate),intră totuși
prin bunăvoința unor călugărițe și cu o barcă ajunge pe un mal,locul unui alt început,unde cade
într-un puț neacoperit-- este senzația,semnalul față de comportamentul dezordonat
iresponsabil,față de decizia eronată de a se lăsa în voia impulsurilor de
moment,înțelege că toate încercările au fost nefericite,a avut parte de
neplăceri, încercând să evite întâlnirea din biroul directorului.
Scriitorul se
adresează direct cititorilor,îndemnându-i să-l privească pe Matei devenit,,o
pată albă”,o umbră,o formă în care toate culorile s-au evaporat,devenind nimic,apărându-se
de vedenii create de fantezia lui.Fuga de un pericol l-a dus spre alte
încercări din care nu are ieșire,experimentând noi cunoașteri.Dacă ar fi
ascultat chemarea directorului,ar fi aflat că este un câștigător al unui
concurs foto,în care imaginea sa era a unui om plin de culoarea vieții. Matei trebuie
să înțeleagă că adevărata natură a omului este încrederea,iar aceasta a fost o amară lecție de viață.
Morala: Când nu
îți construiești suficient de multă încredere în tine,atunci când o rătăcești,ai
sentimentul că o pierzi pe cea pe care o aveai.În realitate nu prea ai
construit-o.
Mișcarea aripilor unui fluture poate
produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei
anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. ,,Efectul fluturelui” este
folosit frecvent pentru a ilustra un comportament tipic al sistemelor haotice:
chiar și cele mai mici perturbări pot evolua și pot avea consecințe importante
într-o stare ulterioară a sistemului.
