Crezi că poți învinge orice obstacol dacă există o dorință puternică? Motivează-ți răspunsul, în 50 – 90 de cuvinte, valorificând fragmentul din ,,Scrieri”de C.D.Zeletin

 

   Da,cred,așa cum cred că fiecare dintre noi trebuie să cunoască cuvântul perseverență,adică insiști și câștigi,învingi orice obstacol.Sigur că e greu,ajungi în fața unui obstacol și crezi că nu-l poți trece.

În fragmentul,,Scrieri”o copilă,Lionora,înfruntă crivățul,omătul,parcurgând doi kilometri,pentru a ajunge la școală,unde era prima la învățătură.Perseverența ei însemna nu numai încăpățânare,venea din dorința,starea sufletească cu care întâmpina cu hotărâre și curaj vitregiile iernii.În fața potopului de ninsoare,un obstacol al naturii,copila își trăia dorința de a reuși să ajungă acolo unde era învățătură,înțelepciune,cunoaștere,unde era privită de ochii învățătoarei cu speranță.

  Cred că perseverența este o formă de încăpățânare benefică, pentru că ținta ei este acel ceva care va aduce noul în viața copilei. Este forța care o va  proiecta în viitorul care va produce schimbarea: printre rânduri scriitorul mărturisește devenirea ei:,,un admirabil medic oftalmolog”,a văzut dincolo de orice obstacol.A fost ajutată de un,,cartof”cald-simbol al luptei pentru supraviețuire, semn de speranţă în realizarea unor dorinţe.Mama ca un vraci i-a dat căldură,iar ea a înțeles că singurul viitor care poate produce schimbare în viața ei este lupta cu  potopul de zăpadă,obstacolul în calea cunoașterii,cel în care te întâlnești cu tine însuți. Este o întâlnire rară și prețioasă.

Când îți acorzi suficientă valoare, îți atingi mai ușor dorințele; pentru că a avea încredere în sine, în forțele proprii te face să-ți mobilizezi resursele de care ai nevoie, să depășești obstacolele și să mergi în direcția dorită.

   Textul este scris într-o limbă bogată,cu un ușor parfum arhaizant,o splendidă amintire ,surprinde acel aer comun care vine în bună măsură de la faptul că aduce un sâmbure autobiografic sau, mai corect spus, un miez trăit. 

----dacă nu știați......puteți citi despre acest ,,colos”al culturii românești.....

 

C.D. Zeletin (pseudonim al lui Constantin Dimoftache; urmează Școala primară în satul natal, având-o învățătoare pe mama sa, Maria și bucurându-se de instruire muzicală din partea tătălui său, Nicolae.-  13 aprilie 1935 – 18 februarie 2020)

 

Poet, prozator, istoriograf, traducător din poezia italiană şi franceză, dar şi un strălucit om de ştiinţă, medic şi profesor universitar de biofizică la Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ Bucureşti; membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1967, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale şi preşedinte fondator al Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi (2012). Dincolo de opera sa ştiinţifică, a publicat peste 40 de volume de literatură. Ca poet, este autorul florilegiilor Călătorie spre transparență (1977) și Andaluzia (1986). C. D. Zeletin este primul traducător în românește al uneia dintre cele mai dificile opere lirice ale literaturii universale, poate cea mai dificilă, Poezii de Michelangelo Buonarroti. Pentru traducerea integrală a Florilor Răului de Charles Baudelaire, C. D. Zeletin a primit, în 1991, premiul Uniunii Scriitorilor din România. Anvergura intelectuală și talentul artistic i-au fost prețuite superlativ de spirite elevate ale culturii românești, ca Tudor Vianu, Perpessicius, Al. Philippide, A. E. Baconsky ori Ștefan Aug. Doinaș. Președinția României i-a conferit, la 1 Decembrie 2000, Ordinul Național „Serviciul Credincios“ în grad de Ofițer, iar la 23 martie 2011, Ordinul „Meritul Cultural“ în grad de Cavaler, Literatură, „în semn de înaltă apreciere pentru meritele remarcabile avute la promovarea culturii în țară și în lume.“