,,Cum e lumea”de Veronica Niculescu

 

  Titlul povestirii,,Cum e lumea”poate fi o întrebare,poate fi o exclamație dezamăgitoare a unei ființe care,probabil, și-a zis că în loc să aibă o viață perfectă într-un loc zăbrelit,mai bine șă-și ia libertatea să o transforme într-o aventură și să meargă înainte,să cunoască o altă lume visată.Narațiunea se desfășoară linear,cu excepția unor întreruperi,este o narațiune obiectivă,persoana a treia,naratorul este o voce anonimă,urmărește personajele,acțiunile lor.

   Acțiunea povestirii începe într-o dimineață liniștită de început de toamnă,într-o grădină zoologică,unde un pui de urs a fost trezit de aripile unui fluture poposit pe un ciulin.Liniștea din jur îl nemulțumește,nu-i place roata de cauciuc,doar apariția îngrijitoarei,care dă de mâncare celorlalte animale și-i oferă,vorbindu-i prietenoasă,o pară gustoasă,îi aduce un moment fericit.Nu înțelege vorbele prietenoase ale îngrijitoarei care îi spune despre lipsa grijilor,fiindcă este doar un pui și-i povestește despre viața urșilor dinaintea ei.Dar rămâne singură, căutând fluturele ce zboară liber,,departe”-este lumea despre care crede că există dincolo de cușcă,de unde vin sunete,mirosuri,ființe.Acel,,departe”,loc,,de dincolo”,visat,la mare distanță,loc îndepărtat,locul sunetelor tainice,al mirosurilor,al unei alte lumi diferită de,,lumea de aici”,strâmtă,în cușcă-este lumea fluturelui,a zborului. Fluturele este un simbol al sufletului dornic de schimbare, de speranţă de   viață, unor noi începuturi.

   Naratoarea urmărește fuga ursulețului pe urmele fluturelui.Bianca-ursuleț fetiță,cu guler alb,admiră splendoarea lumii noi: lacul cu rațele,șirul de copaci,valea ca o palmă,iarba înrourată.Fericită,aleargă nestingherită,iar.repetarea adverbului,,acum”accentuează momentul trăit în prezent,al acțiunilor desfășurate rapid cu dorința de a cunoaște lumea,văzând aspecte noi ale vieții.Sunt urmărite locurile ca imaginile derulate rapid într-un film: din alee a intrat în parc,s-a ascuns într-un tufiș,face tumbe,se mai odihnește,ajunge la locul de joacă al copiilor,apoi sub un pod de unde vede orașul.

    Este întrerupt firul narativ,pentru că este prezentată convorbirea dintre o mamă îngrijorată-din Deva-și fiica ei,Mara Dumitrescu-din Sibiu.Mama îi relatează fiicei știrea că în pe străzile orașului fetei se plimbă un urs,îndemnând-o să fie prudentă. Mara pleacă totuși,trebuie să ajungă la locul de muncă,biblioteca,apoi la serviciul de pașapoarte.Este nemulțumită,spunându-și că mama o socotește tot o fetiță și încă îi poartă de grijă. Mara este asemenea ursulețului,dornică de a cunoaște lumea,de a călători și ea,,gonește”pe străzi și ea a fost surprinsă de străzile orașului și ea își dorește să vadă lumea.

  Privirea naratoarei se îndreaptă din nou spre ursuleț,nedumerit că oamenii trăiesc de bună voie în,,cuști”,locul în care ea se simțea captivă.Întâlnește oameni,iar vestea că un urs se plimbă prin oraș este ascultată cu teamă.

  Din nou autoarea o urmărește pe Mara și strigătele îngrozite ale oamenilor ce o atenționează să se ferească de ursul apărut în oraș,sunt mulți oameni chemați,pentru a îndepărta ursul,luminat,mângâiat de soare,adăpostit într-un ghiveci de lemn.În dorința de a se salva,în mintea ursulețului se derulează cu repeziciune drumul înapoi,pe care-l memorase-era drumul fluturelui,al cunoașterii unei lumi noi.Dorea să fugă,să ajungă lângă ființa de care se simțea ocrotit-mama.Și-n momentul  tensionat,Mara,ființa delicată,îl apără cu propriul trup,cerând milă pentru puiul de urs,iar gândul ei ca și al Biancăi se îndreaptă către mama,de parcă ar cere ajutor.Ambele ființe rămân asemenea unui,,pui”în ochii mamei.Gestul fetei impresionează mulțimea care,cu regret,înțelege că puiul nu era o primejdie.Prin fața puiului zboară petalele roșii,scuturate de armele celor care s-au temut de pui—sunt asemenea fluturelui care l-a chemat spre o lume liberă.

    Alte personaje sunt:îngrijitoarea care se poartă cu milă față de animalele ținute captive în cuști,pentru a fi admirate de vizitatori,știind că multe generații de urși au sfârșit captivi în cuști.

Mulțimea din oraș este agitată, îngrozită de apariția puiului,strigătele exprimă frica față de animalul apărut ,cer uciderea puiului,îi poruncesc Marei să fie atentă.Se produce o schimbare ,atunci când Mara,ființă firavă,îl apără pe puiul de urs cu propria ființă—este un exemplu de ocrotirea celor nevinovați,este o lecție de ajutor pentru ființele ce nu se pot apăra,iar mulțimea devine nesigură,ușor încrezătoare,apoi liniștită,înțelegând lecția de compasiune.

    Timpul verbal dominant în relatarea întâmplărilor este prezentul care imprimă un ritm vioi narațiunii,dă impresia că acțiunea se desfășoară sub ochii cititorului.

   ,,Cum e lumea”-întrebarea,exclamarea,constatarea,nedumerirea,regretul--este dorința de cunoaștere a necunoscutului,este curiozitatea de a întâlni locuri,ființe,este nerăbdarea de a privi,de a întâlni aventura,este neliniștea în fața primejdiei,este dezamăgirea că libertatea dorită poate aduce nefericire.

 cuvintele autoarei din:

8 septembrie 2019

„Cum e lumea” - Un ursuleț de manual

La început de an școlar, după o vară tăcută, vin și eu cu o veste.
A apărut manualul de Limba și literatura română pentru clasa a VII-a, de la Editura Art, câștigător al licitației din acest an, unde o povestire semnată de mine este textul de bază pentru prima secțiune.
„Cum e lumea” este un text inedit, scris anume pentru manual toamna trecută, la invitația autorilor - care au lucrat vreme de exact un an pentru alcătuirea acestei cărți. Lor le mulțumesc, emoționată și impresionată de rezultat, și sper ca pentru copii întâlnirea cu ursulețul Bianca să fie una plăcută. Am scris cu gândul la cititorii micuți cărora le-a plăcut O vară cu Isidor....în caietul elevului se află o continuare a poveștii.