duminică, 12 februarie 2023

test,,Cerceluși”de Mircea Cărtărescu(fragment)+...................................

 

,, O singura data am avut sentimentul iluzoriu ca stabilesc, în fine, un cap de pod cu tinutul îndepartat: era primavara si stateam pe podetul cu balustrada de beton imitând trunchiuri împletite de copaci din Cismigiu, privind barcile care treceau pe dedesubt. Mirosul m-a luat prin surprindere si a facut iarasi ca totul sa explodeze. Înainte sa ma-ntorc si sa surprind un cârd de fete trecând pe role peste pod, am crezut ca, în fine, am avut o imagine! Mi-am reevocat-o-n memorie si am crezut ca voi fi sfâsiat de nostalgie: era o vitrina cu bomboane de ciocolata învelite-n foita de staniol, foite rosii sclipitoare, vernil si intens violete, cu modele de stelute si mici dreptunghiuri, era o femeie în fata vitrinei (purta o haina de culoare roz) si mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbra, o mare umbra cazând peste vitrina. Totul tinea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea parca în cele mai senzitive zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipa traita de mine cândva si patrunsa miraculos în realitate... Oricât m-am straduit, n-am putut gasi în memoria mea o localizare a a acelei fulgurante viziuni. Fusese poate, ma gândeam, dintr-un vis...

Mama era gigantica pe lânga mine. Aveam poate trei ani, poate nici atât. Tramvaiul cu care mergeam spre locuinta matusii se clatina pe sine. Spinarea vatmanului, în camasa asudata, parea o pânza umflata de corabie. Am coborât la Rond, pe macadamul din jurul statuii. Statuia din centrul pietei înconjurate de cladiri bizare, pline de gorgone si de atlasi de ipsos, era de-a dreptul colosala si-si lasa umbra ca de gnomon peste vitrina cofetariei. Ne-am îndreptat catre usa ei cu clopotel. în vitrina erau bomboane de ciocolata înfasurate în poleieli colorate. Mama a intrat "doar pentru o clipa", lasându-ma s-o astept afara.

Norii se sfâsiau de crestetul încoifat al statuii. Tramvaiul nostru trecuse si piata era goala, doar sina sclipea de-a lungul ei. Între fatadele straine linistea se lasase desavârsita. si mama nu mai iesea din cofetarie. Ma pierdusem de ea, aveam sa ramân mereu acolo, în piata cu statuie uriasa. Am început sa tip din rasputeri, ghemuit pe vine, când usa s-a deschis si am zarit o mâneca roz si am stiut ca e mama. Un val de iubire, cum n-aveam sa mai simt vreodata, m-a coplesit. Mama, cârliontii ei castanii, fata ei subtire, gâtul ei, bratele ei! M-am înclestat de soldurile ei râzând printre lacrimi, când am simtit aroma. Parfumul dulce, usor mentolat, pe care n-aveam sa-l mai uit niciodata. În mâna mamei era o punga de hârtie cu margini zimtate. ,,Uite ce ti-am cumparat!" în punga erau bomboane roze, discoidale, foarte usoare, din zahar expandat. ,,Le zice cercelusi", mai zise mama. Ele miroseau asa, ele umpleau piata de parfum, încât statuia abia se mai zarea ca prin ceata.
Și acolo, în vis, mintea mi-a explodat din nou si-am început sa plâng de fericire sau de nefericire pâna când prietena mea m-a trezit, mirata, si mi-a sters lacrimile.

                                                                                                             (Mircea Cărtărescu,,Cerceluși”)

,, Se întipăresc în memoria noastră afectivă și se lipesc de pielea și de personalitatea noastră mai mult decât orice haină sau accesoriu… Dar tocmai pentru că ne sunt atât de apropiate, am început să le punem la îndoială alchimia.

Probabil ai observat: câteodată, parfumul tău preferat parcă nu mai infuzează aceeași orchestră de arome ca în prima zi. Nu, nu îți joacă feste sistemul limbic și memoria olfactivă (poate cea mai puternică dintre tipurile de memorii), ci industria parfumeriei e nevoită să se adapteze noilor reglementări UE. Acestea sunt menite să ne țină la adăpost de alergii și de alte rele, însă modificarea structurii unui parfum considerat capodoperă ar putea fi comparabilă cu alterarea culorilor Mona Lisei.

Francis Kurkdjian, unul dintre cei mai aclamați parfumieri ai lumii, mi-a povestit odată în cadrul unui interviu: „Atunci când imaginez un parfum, știu cum trebuie să fie rezultatul final, așa cum un compozitor de muzică își poate imagina notele pe portativ. Drept urmare, cercetez, mă joc cu proporțiile, cu formulele, pentru ca rezultatul final să-mi reflecte viziunea și emoția”.

Parfumierii sunt atât artiști, cât și chimiști. Cu toate astea, ei nu sunt protejați de drepturile proprietății intelectuale, iar creația lor nu este recunoscută legal ca fiind una a minții, ci mai degrabă o formulă industrială, ce poate fi reprodusă și modificată. Drept urmare, multe capodopere (din punct de vedere creativ) au fost reformulate pentru a corespunde noilor reglementări UE. Spre exemplu, în parfumerie au fost interzise în 2015 ingrediente precum mușchiul de stejar care, botanic vorbind, e o încrucișare între o algă și o ciupercă. Din această substanță naturală regăsită în versiunile originale ale parfumurilor Chanel No. 5 și Miss Dior au fost interzise două molecule (pentru că între 1 și 3% din oameni pot suferi reacții alergice, precum dermatita de contact) ce ofereau note lemnoase și prelungeau aroma.

„E foarte dificil să susții că un parfum poate fi 100% natural ....Dacă cineva ne-ar cere să facem un parfum complet natural,l-am putea face.Numai că am pierde foarte multe senzații,multă emoție.”

                                                              (Lavinia Gogu,Alchimia parfumurilor între știință și natură)

=prezintă locul acțiunii din primul text—secvență

Amintirile încep pe,,podețul cu balustrada de beton imitând trunchiuri împletite de copaci din Cișmigiu”,apoi...... în piață,la Rond, pe macadamul din jurul statuii”....unde copilul de altă dată ajunge cu tramvaiul și așteaptă în fața unei cofetării.

=o temă comună celor două texte,valorificând cu câte un element de conținut

Tema comună a celor două texte este amintirea.

Prin intermediul ironiei, unui clişeu legat de feminitate,autorul își amintește „impactul“ absolut pe care un anumit parfum îl are asupra copilului de altă dată:parfumul din visul amintirii era al mamei ,,dulce, ușor mentolat”,împrumutat de la bomboanele,,roze, discoidale, foarte ușoare,din zahar expandat”,este parfumul copilăriei,al iubirii.În al doilea text,un creator de parfumuri compară crearea unui parfum care devine un joc asemănător cu așezarea notelor pe portativ de un compozitor.

=crezi că memoria olfactivă influențează anumite reacții și comportamente—text 1

Memoria olfactivă se referă la memoria mirosurilor. Mirosurile ne pot aduce multe amintiri. Când mirosim ceva pentru prima dată, îl legăm inconștient de un eveniment, o persoană, un obiect, un timp sau un loc. Când întâlnești din nou parfumul, legătura este deja formată și gata să obțină o amintire sau chiar o stare de spirit. Un miros ne poate face să ne simțim fericiți, pentru că amintesc de unele momente din copilărie,așa cum autorul fragmentului,,Cerceluși”își amintește într-un timp al visării de parfumul mamei.Retrăiește timpul copilăriei când printr-o îmbrățișare a iubirii a simțit parfumul pe care,,cercelușii”,bomboanele roze i-au împrumutat mamei  mirosul,,dulce,ușor mentolat.

Din moment ce întâlnim cele mai multe mirosuri în copilărie și mai târziu în tinerețe, acestea evocă adesea amintiri din copilărie.De aceea facem asociații între mirosuri, emoții și amintiri.Mirosurile declanșează amintiri emoționale mai vii și sunt mai capabile să inducă acel sentiment de „a fi transportat în trecut” decât imaginile.Parfumul amintirilor creează nostalgie și nu poate fi uitat,este ca o mireasmă de purificare,un simbol de lumină,

=asociază fragmentul din,,Cerceluși”cu un alt text literar,prezentând o idee comună,prin referire la câte o secvență relevantă.

Dacă în fragmentul,,Cerceluși” autorul își amintește „impactul“ absolut pe care un anumit parfum îl are asupra copilului de altă dată:parfumul din visul amintirii al mamei ,,dulce, ușor mentolat”,împrumutat de la bomboanele,,roze, discoidale, foarte ușoare,din zahar expandat”,este parfumul copilăriei,al iubirii,iar momentul îmbrățișării mamei este plin de tandrețe....în romanul,,Un

fiu”de Alejandro Palomas,personajul este tot un copil ce povestește într-o exprimare naivă,copilărească,despre mama sa. Și el pleacă cu mama, se duc la cinema sau văd filmele muzicale,preferate de mamă acasă,pregătind un adevărat ritual: floricelele, canapeaua devine locul pentru spectacol.Sunt parteneri de dans,distracție,de bucurii.Ambii băieți au pentru mamă iubire,iar ea,mama un personaj prins într-un carusel plin de sensibilitate,emoții și iubire ce împrăștie lumină și bucurie în jurul ei.

=rezumat text 1..........................e ușor de făcut!!!!!!!!!!!!!!......................................