test : poezia ,,Numai poetul”de Mihai Eminescu și,,A te naşte artist”.....de Alexandru Halupa

Textul 1

,, Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde,
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.

Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului :
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.”

                                          (,,Numai poetul”de Mihai Eminescu)

Textul 2

 ,,A te naşte artist este ca şi cum ai încerca să îmblânzeşti un blestem. Nu cred că există societate care să-şi fi acceptat vreodată artiştii. Întotdeauna cei care s-au manifestat altfel decât majoritatea au fost alungaţi din Cetate. De aceea gloria postumă rămâne o sintagmă pe cât de tristă pe atât de adevărată.   Atunci care ar fi rolul artistului în societate? Sau artistul mai are vreo utilitate? Mai găseşte el înţelegere? Întrebări cu răspunsuri foarte dificile dacă nu chiar imposibile mai ales în aceste vremuri când pseudovedetele şi nonvalorile sunt promovate cu o nebună îndârjire. Şi, totuşi, fără aceşti bieţi lampagii ne-am întoarce cu paşi repezi spre Evul Mediu... Cine doreşte cu adevărat să reuşească trebuie să facă ucenicie pe viaţă aşa cum spunea Arghezi. Mă gândesc la, Perpessicius, care aproape a orbit scriind despre opera lui Eminescu, la Luchian care, atacat de paralizie, continuă să picteze, la Beethoven care, complet surd compunea, superba Simfonie a-IX-a şi exemplele sunt nenumărate.    Societatea ar trebui să înţeleagă faptul că artistul este o poartă spre alte lumi că sfâşierea lui existenţială este pusă în slujba binelui şi a frumosului. Ne vin în minte versurile lui Ştefan Augustin Doinaş: Pentru zile şi nopţi care-mbată şi dor/ pentru-un vis hărăzit s-o consume/ locuiesc într-o inimă arsă de dor/ care bate puternic în lume.

  Cred că ceea ce defineşte cel mai bine un popor este apartenenţa la cultură la artă. Pe pereţii unor lagăre de concentrare naziste s-au găsit scrijelite... versuri! Fapt ce demonstrează că şi în cele mai cumplite momente omul a continuat să spere, să creeze. Un popor care nu este însetat de cultură uşor – uşor se va stinge. Poate grija zilei de mâine nu lasă loc şi unei griji pentru cultură...

  Vedem uimiţi rezultatele elevilor de la examenul de limbă în bacalaureat, vedem uimiţi cum literatura română este... ucisă, cum aceşti tineri au alte... priorităţi decât de a citi din operele lui Bacovia, Blaga sau Nichita Stănescu. De Crăciun am primit să mă colinde trei copii de clasa a VIII-a. Înainte de aceasta i-am întrebat cum se numesc şcolile la care învaţă. Mihail Sebastian, Anghel Saligny şi Mihu Dragomir. Am forţat nota şi i-am întrebat dacă ştiu măcar un singur lucru despre aceste personalităţi. M-au privit uluiţi şi, parcă supăraţi că am tupeul... să-i întreb aşa ceva, şi bineînţeles că nu am primit niciun răspuns. Măcar ştiau cum se numesc şcolile la care – să zicem – că învaţă.

  Poate niciodată nu este prea târziu să credem că valorile, arta şi cultura îşi vor găsi locul meritat în inimile tuturor. Că va veni timpul ca artiştii chiar să poată trăi din operele lor. În ultima perioadă a vieţii Eminescu trăia din chetele strânse de prieteni. Astăzi chipul lui a ajuns pe cea mai valoroasă bancnotă, pe cea de 500 de lei. Printr-o ironie greu de imaginat astfel a ajuns Eminescu... pe bani.”

                                                                        (de Alexandru HALUPA publicat în revista Litera 13 nr. 2)

 A.

1. Formulează două idei poetice, așa cum se desprind din textul 1

2. Din punct de vedere stilistic, în textul 1 se regăsesc:

a. două comparații și inversiune

b. trei comparații și trei inversiuni

c. două comparații și două inversiuni

d. trei comparații și o inversiune

3. În textul 1 imaginea poetului este:

a. demitizată

b. idealizată

c. unicizată

d. denigrată

4. Două dintre temele textului 1 sunt:

a. timpul și lumea

b. marea și timpul

c. timpul și condiția artistului

d. condiția artistului și marea

5.                              Enunțul:                                                         corect                     incorect

Textul 1 stabilește o asemănare între poet și păsări.

Artistul, prin creație, poate depăși granițele timpului.

Întotdeauna, artiștii au fost recunoscuți de societatea contemporană ca valori și au fost apreciați. Printre personalitățile care s-au sacrificat pentru a crea se numără: Beethoven, Ș. Augustin Doinaș, Perspessicius, Șt. Luchian.

Cultura unui popor este o posibilitate de salvare a acestuia.

Textul poetic propus se construiește pe baza unei antiteze.

6. Menționează în câte un enunț, tiparul textual din fiecare dintre fragmentele de mai jos:

 a),, Întotdeauna cei care s­-au manifestat altfel decât majoritatea au fost alungaţi din Cetate. De aceea gloria postumă rămâne o sintagmă pe cât de tristă pe atât de adevărată.”

   Tiparul textual este argumentativ exprimă punctul de vedere al autorului,o constatare,o opinie  despre oamenii ce au alte idei decât majoritatea și în timp aceștia vor fi uitați.Este un limbaj elevat cu neologisme,dovedind înțelegere pentru oamenii remarcabili.

  b),, Înainte de aceasta i­-am întrebat cum se numesc şcolile la care învaţă. Mihail Sebastian, Anghel Saligny şi Mihu Dragomir. Am forțat nota şi i­-am întrebat dacă ştiu măcar un singur lucru despre aceste personalităţi. M­-au privit uluiţi şi, parcă supăraţi că am tupeul... să-­i întreb aşa ceva, şi bineînţeles că nu am primit niciun răspuns. Măcar ştiau cum se numesc şcolile la care – să zicem – că învaţă.”

   Tiparul textual este narativ prin prezența unui narator subiectiv,vocea textuală, astfel acesta își exprimă uimirea despre ignoranța unor elevi care nu pot răspunde unor întrebări simple,noțiuni de cultură generală,sunt deranjați de insistența întrebărilor,refuză să răspundă,au o atitudine de indiferență,sunt mediocrii.În final,naratorul este dezamăgit.

7. Precizează, în cel puțin 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili, la nivelul conținutului, între textul poetic ,,Numai poetul” de M. Eminescu și articolul lui Alexandru Halupa.

  Consider că o legătură care se poate stabili între cele două texte este reprezentată de tema acestora, și anume: condiția poetului sau a artistului. Dacă textul poetic propus evidențiază modul în care poeții, artiștii se aseamănă cu păsările, care prin zborul lor sfidează imensitatea mării și a timpului, în al doilea text se vorbește despre modul cum societatea de-a lungul timpului a primit artiștii și operele acestora, fără recunoașterea meritată, așa cum reiese din secvența: A te naşte artist este ca şi cum ai încerca să îmblânzeşti un blestem. Nu cred că există societate care să-şi fi acceptat vreodată artiştii.

8. Crezi că artistul are un rol deosebit în societate? Motivează-ți răspunsul într-un text de 50-90 de cuvinte, care să susțină punctul tău de vedere, valorificând unul dintre textele propuse

Din punctul meu de vedere, artistul, fie el poet, pictor, compozitor, sculptor, indiferent de timp sau de loc, va reprezenta sensibilitatea, puritatea, fiind acea rază de lumina care îi va lăsă omului obișnuit posibilitatea de a descoperi frumosul în lucrurile mărunte din jurul lui, relevantă în acest sens fiind scvența: „Societatea ar trebui să înţeleagă faptul că artistul este o poartă spre alte lumi că sfâşierea lui existenţială este pusă în slujba binelui şi a frumosului.” Artistul devine astfel creatorul unei alte lumi, o lume sensibilă, o lume a speranței, a visului, o lume care va exista permanent alături de cea concreta, tocmai pentru a-i da strălucirea pe care fără lumina artei o poate pierde.

                       un alt răspuns:

Cred că artistul are un rol deosebit într-o societate, menirea acestuia fiind de a transfigura realitatea în operele sale, de a evidenția frumosul din oameni și din lucruri, păstrând viu astfel spiritul unui neam. Este și părerea autorului celui de-al doilea text, exprimată în secvența: „Cred că ceea ce defineşte cel mai bine un popor este apartenenţa la cultură la artă.” Astfel, artistul modelează personalitatea și sensibilitatea individului, conferindu-i posibilitatea de a descoperi frumusetea din tot ceea ce ne înconjoară.

9. Asociază textul,, Numai poetul” M. Eminescu cu un alt text literar studiat sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-90 de cuvinte, o asemănare și o deosebire dintre acestea.

Textul poetic „Numai poetul”, de M. Eminescu poate fi asociat cu romanul „Luchian – ochii, sufletul, mâna”, de Veronica Niculescu(găsiți pe blog despre această carte), ambele aducând în prim-plan artistul, putând fi asociat cu acesta, deoarece dacă în poezia eminesciană se prezintă un portret general al artistului/poetului, în textul semnat de Veronica Niculescu este ilustrat sacrificiul artistului pentru creație, ceea ce îl deosebește de oamenii obișnuiți. Prin urmare, elementul comun al celor două opere este ideea centrală sau tema textelor, condiția creatorului/artistului (poet/pictor), condiție care presupune unicitatea rezultată din talent, dar și din capacitatea de sacrifiu. De asemenea, ideea că opera îl înnobilează pe artist și îl ajută să depășească granițele timpului este reliefată în ambele texte în secvențe ca: „Numai poetul/Ca păsări ce zboară”, respectiv prin acțiunile întreprinse de pictor, insistența de a picta în ciuda durerilor și a suferinței. Un element care deosebește cele două texte este tipul de artă, fiind vorba despre poet în textul eminescian, dat despre pictor în opera aleasă de mine.

B.

1. Precizează numărul de sunete și de litere pentru cuvintele: „lunci“ și „Arghezi“

2. Fac parte din același câmp lexical toate cuvintele din seria:

a. zile, timp, nopți, necontenit

b. societate, oameni, popor, tineri

c. artist, glorie, poet, versuri

d. a compune, a picta, a scrie, poet

3. Rescrie enunțul:

 „Societatea ar trebui să înţeleagă faptul că artistul este o poartă spre alte lumi că sfâşierea lui existenţială este pusă în slujba binelui şi a frumosului“

                       înlocuind termenii subliniați cu câte un sinonim contextual.

4. Transcrie din fragmentul următor trei adjective diferite:

 „Întrebări cu răspunsuri foarte dificile dacă nu chiar imposibile mai ales în aceste vremuri când pseudovedetele şi nonvalorile sunt promovate cu o nebună îndârjire.“

5. Alcătuiește un enunț asertiv în care să existe o propoziție principală și două propoziții subordonate, aflate în relație de coordonare disjunctivă.

6. Alcătuiește un enunț asertiv în care cuvântul poet să fie nume predicativ în cazul genitiv și un enunț interogativ în care cuvântul ce să aibă valoarea morfologică de adjectiv pronominal interogativ.

7. Rescrie următorul enunț corectând greșelile, indiferent de natura acestora:

„Î-i răsfoii jurnalul, dar mă sfii să i-o spun, lui înseși părând-u-i-se nepotrivit și nefind de accord cu asta.“

SUBIECTUL al II-­lea

Imaginează-ți că în școala ta a avut loc o întâlnire cu un artist (poet, prozator, pictor, sculptor, muzician etc).

Redactează o pagină de jurnal, de cel puțin 150 de cuvinte, în care să descrii emoțiile/experiențele, sentimentele trăite cu acest prilej. În cadrul textului vei respecta convențiile jurnalului, vei prezenta o secvență descriptivă și una explicativă.

                Dragul meu jurnal,

Astăzi vreau să scriu despre o întâlnire neobișuită: 

 .....o zi  de primăvară mofturoasă....Plouă încet cu stropi mici cristalini și-n nări îmi pătrunde mirosul  florilor de iasomie,de castani,de tei. Ajung în sala de lectură a școlii noastre,unde are loc întâlnirea cu scriitorul Mircea Cărtărescu.E lume multă,profesori,colegi din diferite clase,părinți  și timid mă strecor pe lângă un perete și aștept.Iată-l intrând...zâmbitor,cu pletele prin care-și plimbă mâna.Rămâne în picioare și ochii lui calzi ne cuprind pe fiecare în parte,de parcă ne-ar cunoaște.Fără să fie rugat,începe să vorbească despre el,spunând că îi e mai bine aici,aca­să,deși a călătorit mult în lume, fiindcă are mulți prieteni,fiindcă aici îi e casa. Îl văd ca un om obișnuit,simplu, direct,prietenos.Mărturisește că atunci  când deschide caietul în care scrie, se transformă cu totul, devine altcineva.Mă uimește ce aud:el spune că scrie, ca și cum ar scrie după dictare, ca și cum totul ar fi fost deja ceva scris pe pagina aceea, iar el nu trebuie decât să răzuiască un strat alb care acoperă cuvintele. Apoi explică cum ,,nu șterge nimic, nu schimbă niciodată ordinea paragrafelor, nu scoate și nu introduce nimic.”Mi-l închipui în fața foii de hârtie,ca un om singur pe pământ,iar foaia cea albă din fața lui ar fi  Antarctica. Din spusele lui înțeleg că scrisul este singurătate,o  singurătate asumată.Vorbește despre scrierile lui: povestiri, cărți pentru copii,romane,cărți academice și,cu glas cald,ușor spune cum ,,s-a adunat” încet pentru o altă carte demnă de ființa lui: „Solenoid”, cartea pe care o numește ,,cea mai puternică și mai matură și de care sunt foarte mândru.” Se apropie de mine și-mi spune că noi,românii,trebuie să ne obișnuim cu gândul că patria noastra este Europa și că avem îndreptățirea să locuim oriunde între granițele ei, ca la noi acasă.Îmi întinde mâna și-mi urează succes în viață,la examene?!?!Câțiva colegi,apoi profesori îl roagă să semneze pe cărțile aduse....zâmbește și întreabă dacă le-a plăcut ce-au citit în ele.Apoi pleacă,culegând o petală albă ce cădea încet,încet....

Plec și eu și simt emoție,fericire...am întâlnit un om deosebit, vorbele lui mă însoțesc și le repet:

,,Trecutul e ca o fântână, nu ca un turn. Trebuie să cobori în el, nu să urci din adâncul lui.”

 ....asta e povestea,acum te las,dragul meu jurnal-prieten...pe curând!