Textul
1
,,Parcă o mână de uriaş îmi apăsa umărul şi mi-l zguduia,
gata-gata să mi-l scoată din încheietură...
Şi-n acelaşi timp o voce severă se auzi din necunoscut:
― Hai, scoal', flăcăule, că-ntârzii!
Am tresărit, ţâşnind speriat din somn:
― Cât e ceasul?
Lângă mine şedea tata, zâmbind.
― Nu e târziu încă, dar, dacă nu veneam eu să te trezesc,
ai fi întârziat la sigur! N-a cântat deşteptătorul?
Mă-nroşii până în vârful urechilor.De cu seară pusesem să
mă trezească la timp un ceasornic deşteptător, care, nu din întâmplare,
desigur, cânta la ora hotărâtă: „Deşteaptă-te, Române!”. Ceasornicul, de o
precizie matematică, îşi făcuse datoria, însă cântase atât de dulce şi eu eram
atât de obosit din ajun, încât nu auzisem nimic.
― Aşa ai de gând să te scoli în fiecare zi?
― Nu, tată, dar am adormit foarte târziu... m-am gândit
la serbarea de ieri de la liceu, la cuvântarea lui „Barbă”...
― A cui zici?
― A lui Barbă, directorul!
Băgai de seamă că tata se stăpâneşte să nu zâmbească.
― Hm! D-abia ai dat ochii cu liceul, şi ai şi-nceput să-i
porecleşti pe profesori! Să nu te mai aud, că mă supăr, să ştii!
― Dar nu l-am poreclit eu aşa! I-am auzit pe elevii mai
mari, când ţinea directorul, ăla cu barbă mare, roşie, cuvântarea către părinţi
şi elevi, că spun:„Ia fiţi atenţi, fraţilor, să vedeţi că Barbă ţine aceeaşi
cuvântare de-acum un an!”
― Treaba lor, lasă-i pe ei să spună ce vor; dar pe tine
să nu te mai aud, că-i foc! Hai, spală-te şi-mbracă-te mai repede, că n-or să
te-aştepte pe tine!
Doamne, ce bine fusese până acum! Ieşeam din casă şi
intram în şcoală! Mă sculam târziu, pentru că nu trebuia să-mi pierd vremea cu
drumul. Şi aveam însemnătatea mea printre băieţi, că eram „băiatu' lu' don'
director”!
Dar aci, la liceu, cine o să mă mai bage în seamă printre
atâtea sute de băieţi?!
De pe acum începuse să mă apese o grijă la care nici nu
mă gândisem până atunci!
Toată vara mă meditase tata, meditaţie cu patimi, şi
le-am îndurat pe toate, numai din ambiţia de a fi licean! Dictare, cetire,
povestire şi analiză gramaticală şi aritmetică cu geometrie ― vai de măiculiţa
mea! Mâncam bătaie în fiecare zi! Dacă nu puneam o virgulă unde trebuia, era
prăpăd! Iar cu câteva zile înainte de examenul de admitere, am scris vorba
„parcă” fără apostrof*. Aceasta era, de altfel, singura greşeală pe care o
făcusem. Ei bine, pentru atâta lucru, în afară de patru palme părinteşti, tata
mi-a dat să scriu, drept pedeapsă, de 100 de ori, cuvântul „parcă”, cu
apostrof!
Cu toate astea, la examen am răspuns bine şi n-am ieşit
printre codaşi. Am cam scrântit-o eu, ce e drept, dar nu la română, ci la
aritmetică, la o regulă de asociaţie. Dar vorba e... reuşisem!
Şi astăzi trebuia să încep cursurile!
„Hm! mă gândii eu în timp ce mă spălam, tatii nu-i
convine că-l poreclesc băieţii pe directorul nostru Barbă, pentru că şi el e
director de şcoală. Dar el e de primară, nu de liceu!”...
Cum oare l-or fi poreclind băieţii pe tata? Aş fi tare
curios să aflu, dar n-am cum, lor li-e teamă să-mi spună, ca să nu-i pârăsc!
Parcă eu de-astea mă ţin!
― Mai ai de gând să stai mult?
― Nu, sunt gata numaidecît!
Fără să vreau, mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui.
Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați,
alții zâmbitori și mai toți moțăiau din cap, cu multă bunăvoință, în semn că
așa este tot ce spune Barbă! Ba unii aplaudau și după ei se luau și cei câțiva
părinți rătăciți p-acolo. Când a terminat de vorbit, s-a bucurat toată lumea,
oftând ușurată, și ne-a dat drumul acasă, după ce ne spusese că a două zi, la opt
dimineața, să fim la liceu.”
(Grigore
Băjenaru,, Cișmigiu et Comp”.)
*În perioada mai veche a limbii, unele cuvinte aveau o
formă diferită de cea de astăzi. În această situație este și cuvântul „parcă”,
ce se scria „par’că”
Textul 2
,,Nu îmi amintesc prima zi de școală, drumul, cum am
intrat la clasă, abecedarele, cântecele de bucurie, cum ne-a primit
învățătorul, cum i-am dat flori, ce ne a povățuit el și alte episoade despre
care am scris ulterior nenumărate compuneri romanțate. Îmi aduc aminte însă
clar de figura învățătorului nostru. Era tot timpul încruntată, rece,
amenințătoare și mi-a făcut un pic frică. Era un tip cu chelie, cu figură
severă, îmbrăcat cu costum, fără nici o urmă din bunăvoința blândă cu care ne
obișnuiseră educatoarele la grădiniță. Și zâmbetul parcă îi era răutăcios. Anii
care au urmat au fost, în mare parte, o confirmare a acestei inconfortabile
prime impresii.
Prima imagine clară, din prima zi de școală, este cea în
care învățătorul a scris cu creta pe tablă data, 1982. Pe urmă a scos toți
băieții în fața clasei. Apoi a pus fetele să vină, pe rând, în prima bancă, să
ne studieze și să își aleagă colegul de bancă preferat. O tehnică pe care, cu
ochii de acum, o văd cel puțin dubioasă. Mă rog, pe mine m-a ales Ioana, colega
cu care oricum îmi doream să stau în bancă, pentru că o iubeam încă din
grădiniță. Așa că la acel moment nu m-a deranjat deloc metoda de distribuire în
bănci.
La acea vreme mi se spunea adesea că sunt neastâmpărat.
Mi se cerea mereu să fiu cuminte, să stau liniștit și alte îndemnuri similare.
Sunt convins că în prima zi de școală am fost un pic și mai agitat decât de
obicei. Eram hiperactiv, surescitat, altfel nu îmi explic. Pe neașteptate,
învățătorul, care se apropiase încet de banca unde stăteam, pur și simplu mi-a
urlat în ureche: „Stai liniștit, Ardelean!“. Și inevitabilul s-a produs…[…]
Învățătorul nostru avea un întreg arsenal de metode
pedagogice care astăzi ar face probabil obiectul unor scandaluri de presă. Ne
lovea cu indicatorul de lemn la palmă atunci când făceam o prostioară, o poznă
sau ceva ce i se părea lui greșit. Și nu dădea cu milă. Nu îmi amintesc ce
anume făceam greșit. Până la urmă, ce poate greși atât de grav un copil de sub
10 ani? Mă rog. Am luat de nenumărate ori lovituri cu indicatorul la palmă sau
peste degete, pentru că eram un copil obraznic.”
(Adrian
Ardelean,,Prima zi de școală și alte tribulații”)
A.
1. Notează din textul 1 două cuvinte care fac parte din
câmpul lexical al școlii.
2.Personajul din textul 1 nu se trezește, pentru că:
a) a uitat să pună ceasul să sune;
b) nu sună ceasul;
c) nu aude când sună ceasul;
d) vrea să fie trezit de tatăl său;
3.Din prima zi de școală, autorul își aduce bine
aminte,textul 2.
a) drumul către școală
b) cântecele de bucurie
c) imaginea învățătorului
d) abecedarele
4.La examenul de admitere la liceu, personajul din textul
1 se descurcă foarte bine la:
a) cetire;
b) geometrie;
c) aritmetică;
d) analiză gramaticală;
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili
corectitudinea sau incorectitudinea acestuia, bazându-te pe informațiile din
cele două texte:
|
T Textul 1 Enunțul
|
Adevărat
|
Fals
|
|
ddacă nu era trezit de tatăl său, băiatul întârzia încă
din prima zi la școală.
|
|
Ttatăl personajului-narator este director la liceu.
|
|
Ppersonajul-narator începe cursurile la ora opt
dimineața.
|
Textul 2 Enunțul
|
Adevărat
|
Fals
|
|
Prima impresie a autorului despre învățătorul său
este greșită.
|
|
Autorul începe școala până la vârsta de zece ani.
|
|
Colega de bancă pe care o alege autorul este Ioana
6. Prezintă în
două-trei enunțuri o trăsătură a tiparului narativ și ilustrează-ți
răspunsul cu o secvență. relevantă dintr-un text.
În ambele
texte tiparul este narativ prin prezența unui narator subiectiv,vocea
textuală,care prezintă propriile întâmplări din prima zi de școală:în textul 1 naratorul-personaj este
trezit,apoi certat de tatăl său,își amintește de cuvântarea directorului liceului,de felul
cum s-a pregătit de examenul de admitere,,m-am gândit la serbarea de ieri de la liceu, la cuvântarea lui „Barbă”;cele personaje dialoghează;,iar în al doilea text,naratorul-personaj își amintește figura învățătorului:,,era tot timpul încruntată, rece, amenințătoare și mi-a făcut un pic frică.”
7. Prezintă, în
minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte,
valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Un element
de conținut comun celor două texte este școala.
În primul text,personajul-narator se pregătește să
plece la liceu,îndemnat de tatăl său și își amintește discursul
directorului,dar și felul cum se pregătise pentru examenul de admitere.
În al doilea text,personajul-narator își amintește
figura învățătorului din prima zi de școală,cum a fost așezat în
bancă,pedepsele primite.
8. Crezi că
implicarea părinților în activitățile de învățare ale copiilor poate
îmbunătăți rezultatele școlare? Justifică-ți răspunsul, în 50 – 100 de
cuvinte, valorificând textul 1.
Consider că
părinții și familia au cel mai direct și mai durabil efect asupra învățării
și dezvoltării copiilor.Ei sunt primii educatori ai copiilor lor,creându-le
un mediu familiar , care încurajează învățarea,așa cum a procedat
tatăl personajului-narator din textul 1 care l-a pregătit cu
insistență,chiar cu pedepse,pentru susținerea examenului de admitere la
liceu,iar rezultatele au fost bune.Astfel,implicarea tatălui,felul în
care-l supraveghează,cum îi corectează exprimarea,purtarea față de
profesori va avea în timp rezultate deosebite. Cred că ajutorul acordat la
teme sau discuția de acasă despre întâmplările de la școală, participarea
la întâlnirile dintre părinți și profesori și alte activități școlare vor
avea efecte pozitive și de durată asupra motivației copilului de a învăța,
asupra atenției, comportamentului și rezultatelor sale școlare.
9. Asociază cu
un alt text literar fragmentul din ,,Cișmigiu et Comp.” de Grigore
Băjenaru, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență
relevantă din fiecare text.
M-am gândit
la o asociere inedită:la prima zi de școală a lui August,personajul din
romanul,,Minunea”de Palaccio.August este un băiat cu o malformație a feței
și în primii ani învață acasă,asemenea băiatului din textul 1 care s-a
pregătit cu tatăl său pentru admiterea la liceu. Din clasa a cincea August va
merge la școală alături de alți copii.Înainte de a începe școala,merge să
cunoască sălile de clasă și pe câțiva colegi.În prima zi este emoționat,,aveam
mai degrabă
porumbei care îmi zburau prin toate măruntaiele”,este condus de părinți
care îl încurajează,ei îl văd ca un copil normal.La fel îl vede și
profesoara și o colegă,Summer,doar ceilalți îl privesc ca pe o ființă
ciudată.Băiatul din textul 1 participă la deschiderea anului școlar și
cunoaște porecla directorului.În ambele texte sunt prezenți tații băieților
încrezători în copiii lor care merg spre educație,spre învățătură.
!!!!!!!!!!!!!!!!!(poți asocia și cu,,Întâia zi de
școală”de Edmondo de Amicis)!!!!!!!!!!!!!!!!!!
sau cu capitolul:,,Prima zi de școală”din romanul,,Elevul Dima
dintr-a șaptea”
sau cu povestirea,,Prăvale-Baba”de
Ionel Teodoreanu
B.
1.Conțin
diftong toate cuvintele din seria:
a) reușea, scria.
b) abia, pacea.
c) noi, era.
d) evaluări, materia.
2.Cuvântul zâmbitor s-a format prin:
a) compunere
b) conversiune
c) derivare parasintetică
d) derivare cu sufix
3.Sensul construcției subliniate în secvența:
„D-abia ai
dat ochii cu liceul, şi ai şi-nceput să-i porecleşti pe profesori! Să
nu te mai aud, că mă supăr, să ştii!” este:
a) ai observat;
b) ai sesizat;
c) ai început;
d) ai construit
4.Cuvântul subliniat este folosit cu sens figurat în secvența:
a) „Învățătorul nostru avea un întreg arsenal
de metode pedagogice.”
b) „Lângă mine şedea tata, zâmbind”
c) „Mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui.”
d) „Pe neașteptate, învățătorul, care se apropiase
încet de banca unde stăteam.”
5. Transcrie din secvența de mai jos trei verbe
aflate la moduri diferite, pe care le vei preciza.
„― Dar nu l-am poreclit eu aşa! I-am auzit pe elevii
mai mari, când ţinea directorul, ăla cu barbă mare, roşie, cuvântarea către
părinţi şi elevi, că spun: „Ia fiţi atenţi, fraţilor, să vedeţi că Barbă
ţine aceeaşi cuvântare de-acum un an.
― Treaba lor, lasă-i pe ei să spună ce vor.”
6. Alcătuiește un enunț imperativ în care adjectivul sever
să fie la gradul superlativ relativ de superioritate (1) și un enunț asertiv
în care substantivul comun ureche să fie în cazul genitiv (2).
7. Transcrie propozițiile din fraza:
„Când a
terminat de vorbit,/ s-a bucurat toată lumea, oftând ușurată,/ și ne-a dat
drumul acasă.”
și precizează
felul lor.
7. Rescrie fragmentul de mai jos, corectând greșelile
de orice fel
Într-o culegere veche a bunicului, am găsit
exercițiul al cărei rezolvare mi-ai arătat-o ieri. Culegerea era defapt o
cărticică micuță ce avea doar exerciții și probleme grele de rezolvat.
Bunicul mi-a spus că și-a cumpărato acum mulți ani, când era el copil, cu
proprii bani.
Subiectul al II-lea
Imaginează-ți că ești în ultima zi a clasei a VIII-a.
Redactează un
text narativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare petrecută în ultima zi de
școală, inserând o secvență descriptivă, de cel puțin 30 de cuvinte, și o secvență dialogată de trei-patru
replici.
|
|
Nu-mi imaginez ultima zi de școală,pentru că ieri am
trăit-o cu tristețe alături de colegii de clasă.
Ne-am înțeles cu mult timp în urmă că această ultimă zi
va fi deosebită.Așa că am venit toți,toți la școală la ora 12,00 fix,îmbrăcați
festiv-am văzut într-un film și le-am propus tuturor,au fost de acord:fetele în
alb,băieții cu cămăși albe,nu tricouri!!!Am intrat în clasă,iar clasa a devenit
o grădină de flori.Am rămas în picioare,fiecare la locul lui și am așteptat
venirea profesorilor și am așteptat,și am așteptat,și iar am așteptat,până când
un coleg a mers la nea Portaru și,când s-a întors, a strigat triumfător:
-Toți profii sunt în grevă!!!
-Și mediile,și florile,și albumul cu pozele???
-Și mama vine cu tort-surpriză!!!
N-am plecat,am așteptat tortul,nea Portaru l-a tăiat(el nu e în grevă,e jandarm),a
ținut o cuvântare că să fim cuminți și cinstiți în viață,ne-a dirijat cu un
cuțit mânjit de cremă și frișcă și ne striga din când în când să cântăm mai
tare ,,mulți ani trăiască...cine să trăiască?”adică noi,că eram într-o fetivitate în ultima zi de gimnaziu.Am mâncat tort și am băut apă dintr-o sticlă adusă tot de nea Portaru.Florile i le-am dat lui și am plecat.Unii la o pizza la Promenada,alții la meditații-bine că am găsit o profă,este în grevă la școală,dar acasă....,alții pe unde ajung.Toți însă am fost de acord că tortul a fost bun și bine că am cântat!Ne întâlnim la EVALUARE,dacă se ține,dacă nu...
. LA REVEDERE CLASA a VIII-a!!!SUCCESE să avem și părinți buni
și sănătoși!!!
