Textul 1
De soarele tot
mai pieziș pe Prut,
Am regăsit
frunzarele mai rare
Și liniștea
poienii de demult.
Lumina verii se
lăsa spre toamnă,
Lumina după-amiezii da-n amurg.
Sta crângul
verde și pătat de aur,
Poiana se-ncheia
cu umbre lungi.
Pe țărmul
dimpotrivă unde satul
Alb prin livezi
se odihnea și el,
Sta pânza la
ghilit* pe prund întinsă,
Când nori
subțiri se-nvăpăiau pe cer.
Nu se clintea o frunză în pădure,
În sat nu se mișca un om.
Cu roata molcum strălucind la soare,
Bătea o moară apele domol.
Pe firul apei se ducea o plută,
Pe apa cerului aluneca un nor:
Era de-argint ca
sunetul tăcerii
Și-i tremura lumina peste tot.
Stam jos la rădăcina unei sălcii,
În jurul meu priveliștile vechi.
Priveam înmărmurit, cum într-o carte
Copil privisem țara din povești.
Amurgul îmi intrase în poiană.
Priveliștea, tot stând, mi s-a părut
Că-o fură-n zări un stol de rândunele
Ce tot mai mic în ceruri se pierdu.”
(Ion Pillat, Amurg pe Prut)
*a ghili – a înălbi o pânză prin muierea în apă și
întinderea repetată la soare.
Textul 2
,, Început de lună Mai. Vegetalul izbucnea cu toată puterea,
adunându-și elementul verde din văzduh și de sub pământ. Îmboldit de aer și de
alean primăvăratic, mă lua dorul de a mă plimba pe câmp. De ce nu m-aș duce
odată până la Mureș, prin partea unde se arată ca o așezare omenească? Eram
mereu ispitit să mă duc, dar amânam iarăși și iarăși. Aflasem întâmplător de la
niște cunoscuți că acolo s-ar fi stabilit încă din 1946, venind de la Cluj,
Vasile Olteanu, fost profesor și preot, cu Octavia, soția sa. [...] Folositoare
îi era palma de pământ îndeosebi datorită faptului că-i tăiată în două de-o apă
ca Mureșul, care aduce în gospodărie de toate: umezeală pentru zarzavaturi
sădite în straturi, nămol prielnic unor anume legume bulgărești, neamuri de
pești, raci și broaște, și apă subpămâneană pentru arinii și sălciile ce țin,
sub scutul coroanelor lor, așezarea. Pitorească din
cale afară devine așezarea prin brodul* arhaic ce face legătură mișcătoare
între cele două maluri ale Mureșului. [...] Pe mine trecerea unei ape cu brodul
m-a impresionat încă din copilărie. Imaginea brodului, care lucrează cu o
lopată-vâslă, călăuzindu-și temeiul de-a lungul unei sârme întinse de la un
țărm la celălalt, s-a transformat în sufletul meu, în cursul anilor, într-o
imagine plină de semnificații. Dau târcoale acestor semnificații, fără a le
putea cuprinde întocmai. În orice caz brodul este pentru mine, încă din
copilărie, un mijloc mai arhaic de a trece apa, decât podul. Și arhaicul are
darul de a-mi stimula imaginația cu altă putere decât lucrurile de civilizație
curentă. Brodul
mai este, apoi, pentru mine ca o aluzie la barca lui Caron, în care umbrele
trec de pe țărmul vieții, dincolo de împărăția morții. Cum brodnicul este de astă dată un fost
profesor de teologie, apropierea de barca și de figura lui Caron se impune și
mai mult închipuirii și simțirii mele. Brodul are pentru mine un halo** de vagi
semnificații mitologice. În anii petrecuți în străinătate aproape că am uitat
imaginea. Copleșit de elementele civilizației moderne, nu-mi mai puteam
închipui că brodul de lemn tare, cioplit cu barda, să mai fie în uz pe undeva,
nici chiar în lumea noastră țărănească.”
(Lucian Blaga, Luntrea lui Caron)
brod – luntre lată cu care se trec, de pe un mal pe
altul, oameni, vite etc.; pod plutitor.
halo-aureolă
A.
1 Completează spațiile libere cu informațiile
din textul 2.
Se crede că Vasile Olteanu s-a
stabilit pe malul Mureșului în anul ..................... , înainte de această dată
locuind la ............................................... .
2 Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 1.
În versurile „Priveam
înmărmurit, cum într-o carte/ Copil privisem țara din povești.”, două figuri de
stil sunt:
a) inversiunea și antiteza.
b) repetiția și enumerația.
c) metafora și personificarea.
d) epitetul și comparația.
3 Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 2.
,,Pitorescul așezării este dat
de:
a) așezarea omenească din
preajma Mureșului.
b) arinii și sălciile de pe
malul Mureșului.
c) brodul arhaic.
d) neamurile de pești din
Mureș.
4 Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând textul 2.
Pentru Lucian Blaga, brodul
are semnificații:
a) poetice.
b) mitologice.
c) religioase.
d) economice.
5 Notează „X” în dreptul
fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe
informațiile din cele două texte.
Enunțul
Adevărat Fals
Textul 1
Două cuvinte-cheie din textul
Amurg pe Prut sunt „lumina” și „apa”.
Tema de bază a textului liric
dat este natura.
În textul liric dat este
prezent tiparul narativ.
Textul 2
În text este menționat numele
unui lac.
Lucian Blaga era familiarizat
cu brodul încă din copilărie.
Brodul era confecționat din
fier.
6 Precizează, într-un enunț,
tipul de strofă și măsura versurilor din fragmentul următor. „Lumina verii se
lăsa spre toamnă,
Lumina după-amiezii da-n
amurg.
Sta crângul verde și pătat de
aur,
Poiana se-ncheia cu umbre
lungi.”
Strofa este un catren, iar versurile au
măsura de 11 silabe:versul 1 și 3 și de 10 silabe în versul 2 și 4.
7 Prezintă modul în care o
idee comună este reflectată în cele două texte, valorificând câte o secvență
relevantă din fiecare.
În primul text, natura este surprinsă în
note de pastel, autorul conturând frumusețea acesteia din perspectiva unui
privitor atent și meditativ. O descriere a apei Prutului, cerului și poienii în
timpul unui amurg de toamnă, când peste priveliște domnește o liniște a firii,
când în ,,crângul verde și pătat cu aur'' nu se clintea nici o frunză. Pacea
domnește într-un tablou care pare rupt din poveștile de demult, iar poetul
își exprimă emoția timpului trecut.
În al doilea text, imaginea naturii se
împletește cu trăirile și cu reflecțiile autorului pe marginea trecerii
timpului și a morții, pretextul fiind brodul de pe Mureș,, Brodul mai este,
apoi, pentru mine ca o aluzie la barca lui Caron, în care umbrele trec de pe
țărmul vieții, dincolo de împărăția morții.”
8 Ce semnificație mitologică
este atribuită brodului?
Justifică -ți răspunsul la
întrebarea dată , prin referire la o emoție sau la o idee, valorificând textul
2.
Brodul îi amintește autorului de luntrea
lui Caron; evocându-i vârsta copilăriei, brodul de peste Mureș îi generează
autorului/naratorului sentimente puternice legate de ideea morții. Imaginea
vine din propria sa fantezie:,, Brodul mai este, apoi, pentru mine ca o aluzie
la barca lui Caron, în care umbrele trec de pe țărmul vieții, dincolo de
împărăția morții.”
9 Asociază textul ,,Amurg pe
Prut” de Ion Pillat, cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca
lectură suplimentară, prezentând o temă comună, prin referire la câte o
secvență relevantă din fiecare text.
În poezia,,Amurgul pe Prut”imaginile
vizual-auditive ale amurgului creează un cadru melancolic, iar limbajul poetic
exprimă emoțiile poetului față de atmosfera trăită de poet.
Poezia înfăţişează un
tablou din natură, în care amurgul se lasă peste apele tăcute. Sufletul eului
liric este încărcat de melancolie şi reverie. Versurile creează o imagine
sonoră discretă, în care murmurul apei,,frunzarele” se aud în liniștea ,,poienii
de demult.”,Efectul vizual este creat de peisajul cu,,apa limpezită...soarele....frunzarele”în
care,,lumina verii”părăsește atmosfera
caldă a vieții,iar amurgul este o imagine a clipei suspendate în care spațiul
și timpul vor oscila deopotrivă în lumea cealaltă a toamnei triste ce va veni.Totul
este în liniște,,ca sunetul tăcerii”,iar timpul ce trece îi aduce amintiri de
demult.
Amurgul poartă în el
frumusețea nostalgică a declinului și trecutului,este imaginea ceasul melancolie și
al nostalgiei.
Momentul ales de Eminescu în
poezia,,Lacul”este seara, când umbrele întunericului și lumina lunii sporesc
misterul. Lacul apare albastru și limpede la adăpostul codrului, oferind o oază
de liniște și intimitate. Mișcarea lacului, schimbarea culorii lui, glasul cu
care murmură iubirea descrisă în versul ,,Îngânați de glas de ape” trădează emoția, bucuria pe care o simte
tânărul îndrăgostit,iar atmosfera descrisă este plină de seninătate,
desprinsă din perfecțiunea și armonia naturii.
Ambele poezii sunt o gândire profundă asupra
relației dintre om și natură, un aspect esențial al poeziei, în care eul liric
își proiectează gândurile și sentimentele asupra peisajului natural.
B.
1 Conțin diftong ambele
cuvinte din seria:
a)
„alean”, „eram”. b) „aer”, „partea”. c) „mereu”,
„îndeosebi”. d) „sălciile”, „aluzie”.
2 Există doar cuvinte
derivate în seria:
a)
„cunoscuți”, „de la”. b) „îndeosebi”, „decât”.
c) „închipui”, „undeva”. d) „folositoare”, „omenească”.
3 Sinonimele contextuale ale
cuvintelor subliniate în versurile:
„Amurgul îmi intrase în poiană./ Priveliștea,
tot stând, mi s-a părut...” sunt, în ordine:
a)
înserarea, peisajul. b) noaptea, perspectiva. c)
dimineața, vederea. d) adierea, zarea.
4 Există o relație de
polisemie între cuvintele subliniate în secvențele/enunțurile din seria:
a) „unde se arată ca o așezare omenească”;
Aceasta este o acțiune umanitară.
b) „mă lua dorul de a mă plimba pe câmp”;
În film se vedea bine câmpul de luptă.
c) „neamuri de pești, raci și broaște”;
Tata a montat la ușă o broască nouă.
d) „Brodul mai este, apoi,
pentru mine ca o aluzie la barca lui Caron”;
Trăiesc iluzia
succesului.
5 Transcrie substantivele din
următoarea secvență, precizând cazul acestora:
„Lumina verii se lăsa spre toamnă”.
6 Alcătuiește un enunț
interogativ, în care cuvântul care are funcția sintactică de atribut verbal în
enunțul:
„Îmboldit de aer și de alean primăvăratic, mă
lua dorul de a mă plimba pe câmp.”
să fie nume predicativ.
7 Transcrie propozițiile din
fraza:
„Pitorească din cale afară devine așezarea
prin brodul arhaic ce face legătură mișcătoare între cele două maluri ale
Mureșului.”,
precizând felul acestora.
8 Completează enunțul următor,
reprezentând mesajul unui elev pasionat de mitologie, cu formele corecte ale
cuvintelor indicate între paranteze.
Deși majoritatea
.................. (mit, genitiv, plural) datează din vremea .................
..................... (Antichitate, genitiv) ................................
(greco-roman, genitiv), așadar sunt .................. (vechi, superlativ
absolut de superioritate), ele ..................... (clitic pronominal
personal, dativ, persoana I, plural) vor însoți evoluția în continuare,
.............................. (a aminti, gerunziu)-ne sensurile profunde ale
lumii în care trăim.
SUBIECTUL al II-lea
Imaginează-ți că îți petreci
vacanța de primăvară într-un sat din Transilvania.
Scrie un text descriptiv în
care să prezinți acest sat și să exprimi o emoție/un sentiment pe care ți l-a
generat vizitarea lui, incluzând o secvență descriptivă și una argumentativă.
E vacanțăăăă!!!!e primăvară !!!!și
eu sunt într-un loc de poveste,unde nu m-aș fi gândit vreodată să ajung:în
mijlocul țării. O picătură de bucurie a căzut parcă din cer, şi toate
s-au împodobit în verde şi alb, în parfum de flori şi în triluri de păsări.
Îmbătat de viaţă, un fluture zboară din floare în floare. E primul fluture pe
care îl văd primăvara asta. Ne salutăm, şi fiecare pleacă pe drumul lui, să se
bucure cum ştie de primăvară.Am coborât spre satul la marginea căruia
poposisem.Imediat ce faci primul pas aici te simți ca într-un muzeu imens în
aer liber. Fiecare căsuță spune o poveste, fiecare localnic te întâmpina cu
zâmbetul pe buze, iar gâștele care aleargă pe ulițe întregesc tabloul pitoresc. Viscri, cunoscut și sub numele de Weisskirch în limba
germană, este celebru în întreaga lume pentru biserica sa fortificată, care
este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Această bijuterie arhitectonică
medievală este un punct de reper al satului și își impresionează vizitatorii cu
zidurile sale masive și turnul impunător. Din
interiorul bisericii se poate urca pe un culoar foarte îngust în unul dintre
turnurile fortificației de unde poate fi admirată panorama satului, cu dealuri
şi pajiști, precum şi acoperișurile autentice ale caselor şi
șurilor. Priveliștea din turn este este minunată,mă simt ca singurul om al
pământului.
Satul mă întâmpină cu case
tradiționale în culori pastelate și străzi pietruite, unde timpul pare să se fi
oprit în urmă cu secole. O plimbare prin aceste încântătoare străduțe îmi oferă
o incursiune în viața autentică, unde oamenii păstrează încă tradițiile și
obiceiurile lor strămoșești.Sunt curios să văd cele două fierării și cuptorul
pentru producerea de cărămidă, țiglă şi var. Cred că oamenii din Viscri sunt
recunoscuți pentru diferite îndeletniciri,unele foarte vechi,de aceea mă simt
ca într-alt timp.
Merg de-a lungul unui râușor cu maluri înverzite și văd
alte case cu fațade colorate. Pe coasta
dealului din spatele lor, grădinile lungi se termină în pădure, ca și cum
casele tocmai ar fi coborât de-acolo, lăsând urme de melci uriași.
Pădurea de pini. Apoi, pe costișe, fără nicio ordine, tufe, grădini și
ierburi crescute în libertate creează o atmosferă plină de romantism.
Aud sunete ciudate:cosașii ascuțindu-și
cu piatra lama de fier, cântecul unui cocoș.,zborul fluturilor, foșnetul unor
flori mici abia răsărite, necunoscute, și-au păstrat toate frumusețea
sălbatică neatinsă. Totul este armonios și curat. Cu cât soarele coboară mai
jos, în spatele dealurilor, cu atât țigla de pe acoperiș devine mai roșie, iar
verdele de primăvară al câmpurilor mai profund.
În iarba crudă, cu miros de trifoi înflorit şi smălţuită de păpădii
galbene ca soarele, simt cum sunt conectat la energia aceea năvălitoare, ce
trezește totul la viaţă, energia,,mamei-Pământ."
