TEXTUL
1
,,Băiatul
stă în picioare în faţa cuştii lupului, nemişcat. Lupul umblă încoace şi
încolo. Se plimbă-n lung şi-n lat, nu stă locului o clipă. „Ce mă enervează…ˮ
Aşa îşi spune lupul în sinea lui. De două ore băiatul stă în picioare în faţa
grilajului, neclintit, ca un copac îngheţat şi se uită la lup cum merge.
„Ce-o fi vrând de la mine?ˮ, se întreabă lupul. Băiatul
îi stârneşte curiozitatea. Nu îl nelinşteşte (lupului nu îi e frică de nimic),
îl face curios.
Ceilalţi copii aleargă, sar, strigă, plâng, scot limba la
lup şi se ascund după fusta mamei, apoi se strâmbă în faţa cuştii gorilei şi
rag în nasul leului, care biciuieşte aerul cu coada. Băiatul ăsta nu. El stă în
picioare, neclintit, tăcut. Doar ochii i se mişcă. Urmăresc plimbarea lupului
de-a lungul grilajului, du-te-vino. „N-a văzut în viaţa lui un lup sau ce?ˮ
Lupul nu-l vede pe băiat decât la dus. Are un singur ochi. Pe celălalt l-a
pierdut. […] La dus (dacă-l putem numi dus), lupul vede toată Grădina
Zoologică, cuştile, copiii care se scălămbăie, iar în mijlocul lor, băiatul
ăsta, cât se poate de nemişcat. La întors (dacă-l putem numi întors), lupul
vede înăuntrul cuştii. Cuşca lui goală, căci lupoaica a murit săptămâna
trecută. Cuşca lui tristă, cu un bolovan cenuşiu în dreapta, unul în stânga, lângă
un copac mort. Apoi lupul se întoarce şi iată-l din nou pe băiat, cu respiraţia
lui regulată, care face aburi albi în aerul rece. „O să se plictisească
înaintea mea. Eu am mai multă răbdare decât el. Eu sunt lupul.ˮ
A doua zi de dimineaţă şi în următoarea zi, şi în zilele
de după, băiatul e tot acolo. Nemişcat. „Chiar atât de tare îl interesez?ˮ Se
supără că-şi pune atâtea întrebări. Jurase să nu-l mai intereseze oamenii
niciodată. Şi de doi ani încoace se ţine de promisiune: nici măcar un singur
gând pentru oameni, nicio privire, nimic. Nici pentru copiii care se
maimuţăresc zilnic în faţa cuştii lui, nici pentru angajatul care-i aruncă
dimineaţa, de departe, carnea, nici pentru artiştii care vin duminica să-l
deseneze, nici pentru mămicile neghioabe care-l arată chirăind celor mici:
„ ̶ Uite, ăsta e
lupul. Dacă nu eşti cuminte, te dau la lup să te pape!ˮ
Nimica, nimicuţa.
„ ̶ Cel mai bun dintre oameni nu face nici cât o ceapă
degerată!ˮ, aşa zicea
Flacără Neagră, mama lupului.
„ ̶ De ce, mamă?”,
întreba puiul de lup.
„ ̶ Vei afla şi
tu, la momentul potrivit, din păcate...”, ofta lupoaica.
Şi avea să afle...
„Şi totuşi, cine e? Ce vrea de la mine? Chiar nu face
nimic toată ziua? N-are şcoală? N-are prieteni? N-are părinţi? Sau ce?ˮ Vrei să
te uiţi la mine? Foarte bine! Şi eu o să mă uit la tine! Mai vedem noi…ˮ Dar
ceva îl stânjeneşte pe lup. Un amănunt stupid. Nu are decât un singur ochi, în
timp ce băiatul are doi. Aşa că lupul nu ştie în care ochi să-l privească.
Ezită. Singurul său ochi ţopăie: dreapta - stânga, stânga - dreapta. Ochii
băiatului nu se clintesc. Nici măcar o geană nu i se mai mişcă acum. Lupul se
simte îngrozitor de stingher. Pentru nimic în lume nu ar întoarce capul. Nici
vorbă să înceapă iarăşi să mărşăluiască. Prin urmare, ochiul i se zăpăceşte tot
mai tare. Şi, curând, prin cicatricea ochiului mort se iveşte o lacrimă. Nu e
supărare,e neputinţă şi furie. Atunci băiatul face ceva ciudat. Ceva care-l
linişteşte pe lup, care-i dă încredere. Băiatul închide un ochi.”
(Daniel Pennac, Ochi de lup, traducere de Simona Negrea)
TEXTUL
2
,, În tradiția populară, sărbătoarea Sfântului Andrei (30
noiembrie) sau Sântandreiul marca începutul iernii. De aceea ea mai poartă și
numele de „Andrei-de-iarnă”, „cap-de-iarnă”. [...] sau „Ziua Lupului” (Andrei
și Petru, Sfinții Apostoli din Biblie, devin, în folclorul românesc, sfinți
patroni ai lupilor), în această noapte dezlănțuindu-se forțe malefice
reprezentate de strigoi și lupi. Noaptea Sfântului Andrei stă sub semnul
magiei. Animalele (lupii, în special) capătă puteri neobişnuite (deși se spune
că lupul nu își poate mișca gâtul, se crede că de Sfântul Andrei își poate
vedea coada), ritualurile de dragoste au sorţi* de izbândă […], iar strigoii,
vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume. […]
Multe și mărunte sunt obiceiurile românilor legate de Sf.
Andrei. Ca în cazul altor sărbători importante din an, credința populară asociază
respectarea prescripțiilor sărbătorii creștine cu sănătatea (într-o astfel de
zi nu se lucrează pentru a fi ferit de boli, pentru a fi păzit, împreună cu
animalele din ogradă, de gura nesățioasă a fiarelor), cu prosperitatea (dacă
vrei să nu suferi vreo pagubă în casa şi gospodăria ta, nu trebuie să împrumuți
nimănui nimic în această zi), cu destinul personal (dacă vrei să te
măriți/însori, să te vindeci de o boală sau să ți se împlinească altă dorință,
bine e să posteşti măcar jumătate din această sfântă zi), cu prezicerea vremii
(dacă în noaptea de Sf. Andrei luna este plină, iar cerul e senin, iarna din
acel an va fi umedă, dacă însă cerul va fi întunecat, deşi cu lună plină, dacă
ninge sau plouă înseamnă că va ninge copios, iar nămeții de zăpadă vor fi cât
uriaşii din alte vremi).
Noaptea de Sf. Andrei este știută și sub numele de
Noaptea strigoilor. Țăranul român credea că strigoii sau strigoaicele sunt fie
duhuri ale morților, fie oameni vii al căror suflet, în noaptea Sfântului
Andrei, bântuie satele, pricinuindu-le oamenilor şi vietăților din ogradă
felurite pagube. Despre ei se credea, printre altele, că sug sângele
nefericitelor victime.
Cât de mare le era teama de strigoi reiese din
numeroasele mijloace de apărare, al căror numitor comun este usturoiul. În
noaptea Sfântului Andrei, țăranii de altădată fie consumau în mod ritual
usturoi, fie îşi ungeau trupul cu el. Intrările în casă – uşa, ferestrele,
hornul sobei – erau şi ele unse. Nu erau neglijate nici animalele din bătătură
(vaca, oaia, capra). […]
În unele locuri din nordul României, în ajunul zilei de
Sfântul Andrei, înainte de culcare, fetele pun sub pernă 41 de fire de grâu
pentru ca îngerul păzitor să le arate, în vis, pe cel menit să le fie soț. În
alte părți, fetele merg la fântână cu o lumânare pe care o coboară aprinsă până
la nivelul apei, sperând că își vor vedea ursitul* în imaginea care se formează
la suprafața acesteia. Sau fac din făină, apă și sare, în cantități egale, o
turtă – „turta de Indrei ” pe care
o mănâncă așteptând să le apară în vis ursitul care să le
stingă setea cu o cană de apă. […]
În seara zilei de Sfântul Andrei, în multe locuri din
România, toți membrii unei familii, dar mai ales fetele nemăritate și feciorii,
seamănă boabe de grâu într-o strachină cu pământ. Omul al cărui grâu va crește
frumos, va fi sănătos în tot anul care vine și va avea noroc. În alte zone
geografice, în loc de grâu se folosesc ramuri cu muguri. La fel, dacă ramura va
avea frunze și va înflori, omul respectiv va fi plin de noroc și sănătate
întregul an. […]
(Carmen Mihalache, Ciprian Voicilă,,Sfântul Andrei în credinţele şi obiceiurile românilor”; https://www.icr.ro
A
1. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a indica
dacă este „adevărat” sau „fals”,
bazându-te pe informațiile din Textul 2
enunțul adevărat fals
|
În noaptea Sfântului Andrei lupii pot vorbi cu oamenii. |
|
În ziua de Sfântul Andrei nu se împrumută nimic nimănui, pentru a fi ferit de pagube pe parcursul anului. |
|
Noaptea Sfântului Andrei se mai numeşte şi Noaptea lupilor. |
|
În ajunul zilei de Sfântul Andrei fetele fac o turtă specială. |
2. Ce fac ţăranii, în noaptea Sfântului Andrei, pentru a
se apăra de strigoi?
a) consumă şi oferă usturoi vecinilor.
b) consumă şi se ung cu usturoi;
c) fac sperietori din usturoi;
d) plantează mult usturoi în grădini;
3. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a indica
dacă este „adevărat” sau „fals”, bazându-te pe informațiile din Textul 1
enunțul adevărat fals
|
Lupul stă nemişcat în cuşcă. |
|
Băiatul stârneşte curiozitatea lupului. |
|
Artiştii vin sâmbăta la Grădina Zoologică pentru a face desene cu lupul. |
|
Mama lupului considera că oamenii nu sunt de încredere.
|
4. În Grădina Zoologică, unii copii:
a) dau de mâncare animalelor din cuşti;
b) fac cu mâna lupului.
c) fac fotografii cu leii şi cu tigrii;
d) se strâmbă în faţa cuştii gorilei;
5. Precizează, într-un enunț, un motiv pentru care
ţăranii consideră că e bine să ţină post, măcar o jumătate din ziua Sfântului
Andrei.
Ţăranii consideră
că e bine să postească măcar o jumătate din ziua Sfântului Andrei, pentru că
aceasta îi va ajuta să se căsătorească/să se vindece de boli/să li se
îndeplinească alte dorinţe.
6..Precizează o trăsătură morală a băiatului identificată
în textul 1 și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență.
Povestea în care lumea se construiește este în jurul a
două personaje –un băiat și un lup,o
lume atât de diferită.Băiatul stă nemișcat ore și zile,insistă privindu-l pe
lupul neliniștit și-l urmărește cu o curiozitate deosebită,de parcă ar vrea să-i
afle un secret.Este o caracterizare indirectă a acțiunii la care participă
băiatul ce urmărește lupul din gradina zoo.,este îndemnat de curiozitate,de
compasiune,
7. Prezintă un element de conținut comun celor două
texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
În primul
text,într-o grădină zoologică,un băiat privește multe zile neliniștea unui lup
care are un singur ochi,cei doi interacționează prin priviri,dorind să se
cunoască:,, Atunci băiatul face ceva ciudat. Ceva care-l linişteşte pe lup,
care-i dă încredere. Băiatul închide un ochi.”În al doilea text,lupul este
animalul magic în credințele populare,iar la începutul iernii lupii:,, capătă
puteri neobişnuite (deși se spune că lupul nu își poate mișca gâtul, se crede
că de Sfântul Andrei își poate vedea coada).
În ambele texte este prezentat lpul,animalul magic văzut
de om.
8.Motivează faptul că empatia (pe scurt, înţelegerea,
acceptarea emoţiilor, a trăirilor celorlalţi) este o valoare universală. În
formularea răspunsului tău, vei porni de la enunţurile:
„Atunci băiatul
face ceva ciudat. Ceva care-l linişteşte pe lup, care-i dă încredere. Băiatul
închide un ochi.”
Empatia este
capacitatea de a înțelege emoțional ceea ce simt ceilalți oameni, de a simți
lucrurile din punctul lor de vedere și de a te imagina în situația lor.Băiatul împărtășește și chiar resimte neliniștea îndurerată a
lupului captiv și se arată apropiat de lup,încercând să gsimtă viața amândoi la
fel.
9.Menţionează tiparul texual folosit în următoarele două
fragmente:
a. „ ̶ Cel mai bun dintre oameni nu face nici cât o ceapă
degerată!ˮ, aşa zicea Flacără Neagră, mama lupului.
„ ̶ De ce, mamă?”, întreba puiul de lup.
Tiparul
textual dialogat prin:
-schimbul de replici și interacțiunea între vele două
animale;
-pentru fiecare replică se folosește linie de dialog;
replicile sunt conectate între ele;
-sunt folosite interogații,exclamații,vocative;
-verbe declarative:,,zicea,întreba”;
- există întrebări și răspunsuri;
b. „A doua zi de dimineaţă şi în următoarea zi, şi în zilele
de după, băiatul e tot acolo. Nemişcat.”
Tiparul
textual narativ prin:
- naratorul
obiectiv=narațiunea este la pers.a 3a.
-întâmplarea este localizată în timp:,,a doua zi;zilele”;și
spațiu:,,acolo”...
-un personaj care ia parte la acțiune:băiatul;
10.Asociază fragmentul din ,, Ochi de lup”cu un
alt text literar,prezentând o valoare culturală comună, prin referire la câte o
secvență relevantă din fiecare text.
Cunoașterea este
reciprocă, prin intermediul ochilor. Întâlnirea copilului cu lupul are loc la o
grădină zoologică. Deși lupul și-a propus demult să nu mai bage în seamă
oamenii, copilul acesta insistent, lup și îl vedem stând trist și abătut în
cușca sa de la grădina zoologică, acolo unde a fost aruncat spre divertismentul
oamenilor, cu prețul libertății și sănătății lui. Deodată lângă cușca lui apare
un băiat care îl privește fix și refuză să plece de acolo zile întregi.
Lupul, care a cunoscut doar latura întunecată a
oamenilor, este indignat că nici acolo nu este lăsat în pace și hotărăște cu
greu să îl înfrunte pe băiat, așa că îl privește în ochi. Dar cum? Lupul are un
singur ochi și nu îl poate privi pe băiat în ambii simultan.
Cei doi, se lasă ghidați de proprii ochi, astfel încât
calea cunoașterii devine poartă spre univers, spre lumea cea mare. Băiețelul,
aflat în afara cuștii, găsește calea de a „comunica“ cu lupul. Orele de privit
intens se schimbă în momentul în care alege empatia ca mijloc de a ajunge la
interlocutorul său tăcut: copilul îl privește ținând un ochi închis. ...
Ca un Kipling al vremurilor noastre,autorul,Daniel Pennam,oferă
o poveste magică, misterioasă, de neuitat.
Sara Penny
Packer,,Pax” –.Între Pax și Peter este o prietenie adevărată,pentru Pax,Peter
este,,băiatul lui.”
Dragostea evidentă,fidelitatea față de băiat se
adâncește după despărțirea lor.Pax este singur la o margine de drum și-l
așteaptă cu răbdare.Era așa de atașat de băiat,încât ar fi vrut să stea alături
de el,pentru a-i simți respirația.Nu numai că-l iubea pe băiat, dar se simțea
responsabil pentru el, ,,trebuia să-l protejeze.și suferea când nu-şi putea
îndeplini rolul.”Voia să-i găsească mirosul,dar ploaia ștersese orice
urmă,tresărea la fiecare sunet.Știa că oamenii aveau memorie bună și de aceea
nu se mișca de acolo,sperând că băiatul va veni înapoi în acest
loc și se vor regăsi.Pax dovedește prin aceste manifestări că poate
fi mai înţelegător şi mai iubitor decât mulți oameni,un prieten
adevărat,purtând o iubire dezinsteresată.
B.
1.Seria care conține numai cuvinte cu hiat din următoarea
postare „În tradiția populară, sărbătoarea Sfântului Andrei (30 noiembrie) sau
Sântandreiul marca începutul iernii.” este:
a) tradiţia, sărbătoarea;
b) tradiţia, noiembrie;
c) Sântandreiul, iernii;
d) Sfântului, Andrei.
2. Sensul din text al cuvântului subliniat din
fragmentul:,, Urmăresc plimbarea lupului de-a lungul grilajului”este:
a) supraveghez,spionaez pândesc, studiez, controlez,
examinez;
3. Alcătuiește un enunț cu omonimul al cuvântului,,ochi.”
4. Cuvintele din enunțul următor au funcție sintactică de:,,
„Apoi lupul se întoarce şi iată-l din nou pe băiat, cu respiraţia lui regulată.”
5. Alcătuiește un enunț interogativ în care substantivul
„lupul“ să aibă funcția sintactică de atribut substantival genitival și un enunț
asertiv în care pronumele relativ „care“ să aibă functța sintactică de subiect.
6. Transcrie propozițiile din fraza următoare,
precizând felul acestora și raportuturile dintre ele:
,, Ceilalţi copii aleargă, sar, strigă, plâng, scot limba
la lup şi se ascund după fusta mamei, apoi se strâmbă în faţa cuştii gorilei şi
rag în nasul leului, care biciuieşte aerul cu coada.”
7.Rescrie enunțul de mai jos, corectând greșelile de
orice fel.
Cicatricele
lupul îi provoacă tristeţele băiatului.
8. Alege varianta corectă:
a) Am
nevoie de două monede/monezi de 50 de bani.
b) Acești stâlpi
trebuie să fie fixi/ficși.
c) Mi-a plăcut
acțiunea cărții citite/citită în clasă.
d) I-am
trimis tema colegei celei noi/cea nouă.
9. Sunt corect despărţite în silabe toate cuvintele din
seria:
a) ec-ra-ne, năs-truş-nici.
b) e-cra-ne, năs-truş-nici.
c) e-cra-ne, nă-struş-nici.
d) ec-ra-ne, nă-struş-nici.
Subiectul II
Imaginează-ți că, de curând, ți s-a împlinit dorința de a avea un animal de companie. Scrie o notă de jurnal în care să prezinți experiența împrietenirii tale cu acest animal, incluzând o secvență descriptivă și o secvență narativă.
data......................................................
Dragul meu jurnal,
Poate nu te-aș fi deschis astăzi,dar trebuie să scriu despre o întâmplare fericită,despre care vreau să rămână în paginile tale,iar eu s-o recitesc cu plăcere peste ani.
Iată ce mi s-a întâmplat:
La sfârșitul săptămânii am plecat cu toții
din casă la munte,deși mama nu era de acord,fiindcă era aglomerație pe
drum...am convins-o smiorcăindu-mă copilărește și a cedat.Am stat în casa unor
prieteni chiar la poalele muntelui.Era cam frig,dar eu mă prefăceam că-mi este
bine. Peisajul era de vis,ninsese puțin și totul părea brumat,iar picăturile de
gheață păreau în soarele timid mărgele de sticlă colorată.Pădurea din
apropiere îmi picura în suflet liniștea reconfortantă de care avem cu toții
atâta nevoie. Spre seară, atenția mi-a fost atrasă de un grup de câini, care
se deplasau pașnici în rând ca soldații, în căutare de hrană. Se vedea că erau
obișnuiți cu prezența oamenilor și nu făceau nimănui niciun rău. Între ei am
zărit un cățeluș, era singurul pui printre câinii maturi. Mi-a plăcut de la
prima vedere.M-am apropiat cu grijă de,,haită”,am fost privit cu mirare de
ceilalți și,serios,le-am cerut să mă lase să-l mângâi pe cel mic.Unul,probabil,șeful,a
înclinat capul,era de acord,iar eu am pus mâna pe botișorul lui delicat,
pe blănița lui moale. Mi-a acceptat ușor prietenia și,ciudat, m-a
urmat.Celalți nu s-au clintit,priveau curioși.Am alergat și am strâns tot ce-am
găsit resturi de mâncare și le-am oferit.Au venit cu teamă,dar au mâncat
tot.Apoi au plecat și puiul mi l-au lăsat.Aveau încredere în mine! În mintea
mea s-a născut pentru prima oară gândul de a lua cățelul, salvându-l astfel de
viața grea de hoinar. Gândul că vremea rea care urma putea să-i fie fatală mă
neliniștea.A venit în urma mea până la ușă.L-am prezentat familiei mele și
i-am dat să mănânce. Îi era foame și nu făcea mofturi. Era fericit, simțind
ocrotirea noastră. Unde nevăzute, încărcate de dragoste, circulau între mine
și această ființă plină de gingășie. Toată seara a petrecut-o cu noi,apoi a
rămas lângă mașină,afară.Aveam însă impresia că se temea de ceva. Dimineața era
tot acolo,nu mă părăsise. Bucuria mi-a fost fără margini. Câștigasem un
prieten credincios. A mâncat din nou alături de noi. Avea acum mai multă
încredere în mine. În timp ce duceam bagajele spre mașină, i-am rugat pe
părinții mei să mă lase să iau cățelul acasă.Spre uimirea mea au fost de acord.
Am urcat în mașină cu el în brațe și am pornit la drum. Era neliniștit,
totuși. Bucuria prieteniei cu mine se împletea cu tristețea depărtării de
prietenii lui, de locurile cunoscute. Era, fără îndoială, teama de necunoscut.
Îl mângâiam și vorbeam cu el permanent, asigurându-l că va fi bine. Răspundeam,
acum, de viața lui. Tata m-a întrebat așa într-o doară cum se simte Rony...îi
dăduse un nume!!!Am râs cu toții.Ajunși acasă, l-am lăsat liber, în curte.Și
iată cum destinul i s-a schimbat radical,dintr-un câine hoinar a devenit un
câine al familiei, iubit, răsfățat, îngrijit.Cu el alături nu mă simt
singur.Acum stă lângă mine și-mi urmărește stiloul.Cred că este fericit,dă din
coadă continuu.
Tu ești păstrătorul tainelor mele,el este prietenul
meu credincios...acum plecăm la plimbare...
Pe curând,prietene,dragul meu jurnal....
