Textul 1
,,Timpul, dragul nostru prinț,
E făcut așa cum e,
Călător, fugar și strâmb,
Nu ne întreba de ce.
Orice formă-ar fi să ia,
Timpul vine de la stele,
Se măsoară-n vis cu ele
Și ne dă în dar o stea.
Timpul care ne zâmbește
Nu-i la fel cu timpul care
Nu mai vrea după o vreme
Să ne care în spinare.
Timpul fulgilor de nea
E făcut din stele mici.
Timpul primei rândunici
E făcut din vreme rea.
Timpul viselor aprinse
E făcut din flori de vară
Care pot însă să doară
Când le uzi cu stele ninse.”
(Matei Vișniec, Timpul fulgilor de nea,fragment din,,Poezii pentru copii și spiriduși)
TEXTUL2
Până la începutul secolului al XX-lea, majoritatea
oamenilor considerau timpul un element universal, ce se manifestă în același
fel oriunde și pentru oricine. Albert Einstein a fost cel care a schimbat
radical perspectiva asupra timpului, explicând că acesta este relativ, nu
absolut, așa cum susținea Isaac Newton. Experiența timpului este pur subiectivă,
fiecare om percepându-l în funcție
de viteza cu
care călătorește prin
spațiu și de distanța față de un câmp gravitațional (cu cât este mai departe
un ceas de sursa de gravitație, cu atât timpul trece mai repede, așadar timpul
se scurge mai
rep ede pe Everest
decât pe malul
mării). [...]
Steve Taylor, profesor de psihologie la Universitatea din
Leeds, afirmă că, pentru un copil, 6 ore petrecute la
joacă sunt echivalentul
unei zile de 20 de
ore pentru un
adult.„Copiii trăiesc totul
pentru prima dată,
toate experiențele lor
sunt noi. Pentru
ei, timpul trece
mai greu ca
urmare a faptului că percep în mod constant informații
noi despre lume. Pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii trăiesc din ce în ce mai
puține experiențe noi, devenind mai obișnuiți cu lumea înconjurătoare, care
pare familiară. Astfel, percepem mai puține informații despre lume, iar timpul
nu se mai dilată”, explică Taylor.
Faptul că informațiile noi au efect de „dilatare” a
timpului atunci când sunt percepute de creier poate fi demonstrat prin testele
de laborator. Un exemplu simplu este afișarea în mod repetat a unei imagini pe
ecranul unui computer. Într-un experiment efectuat de David Eagleman,
voluntarii au urmărit un ecran pe care era afișată la un interval fix de timp o
imagine cu un pantof, ce rămânea pe ecran o perioadă identică de timp.
După ce imaginea
cu pantoful era
afișată repetat, voluntarii
vedeau o imagine
nouă, cu o
floare. Deși imaginea cu pantoful
(cu care creierul era deja obișnuit) și cea cu floarea (conținând o informație
nouă) rămâneau la fel de mult timp pe ecran, voluntarii aveau senzația că
imaginea conținând floarea era afișată pentru o perioadă mai lungă.
Din acest motiv, profesorul Taylor recomandă oamenilor să
facă un efort și să caute cât mai multe experiențe noi cu putință. „Dacă
trăiești o viață dominată de rutină, atunci timpul va continua să se
accelereze, însă dacă depui un efort pentru a călători în medii noi, pentru a
te expune la situații și provocări noi, chiar dacă e vorba despre ceva simplu
ca alegerea unei rute noi în drumul spre serviciu, acest element de noutate va
încetini timpul”, explică Taylor. „Mulți oameni încearcă să își prelungească
viața menținându-se în formă și urmând o dietă sănătoasă, ceea ce este foarte
bine, însă trebuie să conștientizăm că putem să ne prelungim viața prin
modificarea modului în care percepem timpul, căutând mai multe experiențe noi
și petrecând mai mult timp trăind în prezent”, a concluzionat Taylor.
(Marius Comper,, Misterele timpului și secretele percepției noastre asupra realității”)
A
1.Notează numele a doi fizicieni care au definit
timpul.
2.Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect,
valorificând informațiile din textul 2.
Steve Taylor predă la Universitatea din Leeds cursuri de:
a) anatomie.
b) educație fizică.
c) fizică.
d)
psihologie.
3.Încercuiește
litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul
2.
Putem să avem o viață mai lungă, spune profesorul Steve
Taylor, dacă:
a) avem grijă de o grădină cu flori.
b) locuim pe malul mării.
c) lucrăm mai puțin la computer.
d) trăim mai mult
în prezent.
4.Încercuiește
litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul
2.
În fragmentul extras din articolul despre timp al lui Marius
Comper se evidențiază:
a)importanța felului în care percepem timpul
b) interesul
oamenilor simpli față de știință.
c) nevoia de a
folosi timpul pentru odihnă.
d) soluții pentru
petrecerea timpului liber.
5. Notează „X” în
dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te
pe infor-mațiile din cele două texte.
Enunțul Adevărat Fals
Te x t 1
Timpul are capacitatea de a se metamorfoza.
Florile de vară sunt asociate unei perioade de speranță
și bucurie.
Te x t 2
Albert Einstein a spus că timpul este perceput subiectiv.
Se pare că timpul trece mai repede la altitudini mari
decât în zonele joase.
Testele de laborator au demonstrat că un pantof e mai
important decât o floare.
Un profesor de
psihologie a explicat că rutina dă sentimentul că timpul nu trece.
6..Numește, în
câte un enunț, două figuri de stil diferite utilizate în textul 1,
ilustrându-le cu secvențe/cuvinte potrivite.
=personificarea- „Timpul care ne zâmbește” sugerează o
atitudine răbdătoare, care se schimbă ulterior, când omul trece pragul altei
vârste; începe timpul „făcut din vreme rea”- metaforă a neputinței.
7..Prezintă, în
minimum o temă comună celor două texte date, valorificând câte un element de
conținut.
Tema
comună celor două texte este timpul,percepția timpului.
Din textul 1 reies semnificații legate de percepția
subiectivă a timpului, tema trecerii timpului sugerând melancolie și regret.
Trecerea efemeră și ireversibilă a timpului exprimă fragilitatea vieții,
dorința de a opri clipa, dar și acceptarea,adesea tristă că timpul este un ,,călător
fugar",trecător ce nu poate fi prins, evocând sentimente de nostalgie și
efemeritate a existenței. Fulgii de nea sunt o metaforă pentru momentele
prețioase, dar se topesc rapid, la fel cum trec anii sau clipele. Viața,
amintirile și chiar noi înșine sunt asemenea fulgilor, fragili și trecători,
„făcute din stele mici” care dispar. Există o tristețe că nu putem opri timpul
sau nu ne putem întoarce în trecut, generând dor de cei dragi. Timpul este
prezentat ca o entitate în mișcare, ca un,,prinț călător, fugar și strâmb",
care trece. Mesajul este o meditație poetică asupra fragilității noastre în
fața timpului, invitând la o apreciere a clipelor, deși se exprimă tristețe.
Textul 2,
nonliterar, vorbește despre timpul analizat psihologic, cu dilatări și
comprimări subiective, explorează
conceptul timpului ca element care, odinioară considerat fix, începe să fie
înțeles prin prisma fizicii și a percepției umane, deschizând o discuție
despre natura realității și cum o interpretăm în funcție de perspective
științifice și subiective. Articolul se încadrează în discuțiile științifice despre
timpul ca iluzie sau ca o dimensiune mai flexibilă decât credea știința
clasică:,,Experiența timpului este pur subiectivă, fiecare om percepându-l în
funcție de viteza
cu care călătorește
prin spațiu și de distanța față
de un câmp gravitațional.”
8. Crezi că am
putea fi copii toată viața? Justifică-ți răspunsul valorificând poezia lui
Matei Vișniec.
Cred că putem să
rămânem copii toată viața, chiar dacă ne schimbăm inevitabil,chiar dacă
trecerea timpului este de neoprit.Copilăria este undeva în interiorul
nostru,indiferent de vârstă.Este acel ceva...ascuns în noi,acea rămășiță care
nu se va pierde.Va rămâne totdeauna,chiar dacă ni se pare că la un moment al
vieții nu a fost îndeajuns.Copilăria va fi mereu în sufletul omului ,doar că
unii uită să-și aducă aminte de ea.Chiar dacă odată cu trecerea anilor ni se
pare greu,reîntoarcerea,măcar pentru o zi,la copilărie va fi ca descoperirea
unui loc ascuns în sufet.Copilăria din interiorul nostru va exista cât vom foi
pe acest pământ.În poezie,timpul este prezentat ca în poveștlle copilăriei:un,,prinț
călător, fugar și strâmb", care,, vine de la stele...făcut din stele mici...din
flori de vară.”
9. Asociază poezia
,,Timpul fulgilor de nea”de Matei Vișniec, cu un alt text literar
studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare
comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Din textele ,,Timpul
fulgilor de nea” de Matei Vișniec și ,,Revedere”de Mihai Eminescu, reies
semnificații legate de raportarea omului la timp; în poezia eminesciană apare
însă ideea că poetul reușește, spre deosebire de omul obișnuit, să învingă
timpul prin creație.
Poezia,,Timpul
fulgilor de nea” și,,Revedere”surpprind
tema trecerii timpului care exprimă sentimente de regret și melancolie.În prima
poezie sunt transmise sentimente de tristețe și o stare de de meditație,deoarece
nu putem accepta ideea că timpul trece repede și că nu ne vom mai întâlni cu anumite
vremuri.Metafora,,dragul nostru prinț”arată numele timpului,simbolizând
idealul, noblețea ,strălucirea în exstență;epitetele,,fugar, strâmb”se
referă la timpul care parcă fuge de oameni și nu poate fi prins niciodată.
Poezia,,Revedere”de Eminescu accentuează efemeritatea,caracterul
trecător al omului față de veșnicia naturii.Ideea trecerii timpului este
evidențiată de versul,,multă lume am umblat”- omul face o lungă caălătorie de
cunoaștere, căutând răspuns la marile întrebări;,,ce mi-i vremea când de
veacuri” subliniază absența influenței timpului asupra naturii,veșnicia naturii
în antiteză cu trecerea omului prin viață. Versul ,,Vreme trece, vreme vine” ilustrează
timpul ce se scurge nemilos marcând existența umană, în opoziție cu acea curgere
,,lină” a timpului cosmic.
În ambele poezii
sentimentele sunt de nostalgie,tristețe datorită trecerii timpului.
B.
1. Seria în care
în ambele cuvinte sunt corect accentuate este:
a) rândunică,
timpul.
b) rândunică,
timpul.
c) rândunică, timpul.
d) rândunică,
timpul.
2.Cuvintele
subliniate în secvența:
„ așadar
timpul se scurge mai repede pe Everest decât pe malul mării” s-au format
prin:
a) compunere (1),
derivare (2).
b) derivare (1),
compunere (2).
c) derivare (1),
derivare (2).
d) compunere (1),
compunere (2).
3..Sensul propriu
de bază al cuvântului „fulg” este utilizat în enunțul:
a) Maria este un
fulg de fată.
b) Un fulg de nea
anunță venirea iernii.
c) S-a înecat cu
un fulg din bolul cu cereale.
d) Un fulg de rață a ieșit din pernă.
4..Antonimele potrivite pentru cuvintele subliniate în
fragmentul
„Cu cât este mai departe
un ceas de sursa de gravitație, cu atât timpul trece mai repede.”
sunt:
a) acolo, lent.
b) aici, iute.
c) aproape, încet.
d) dincolo, calm.
5.Selectează, din
enunțul următor, trei adjective care sunt la grade de comparație diferite, pe
care le vei preciza:
„Deși imaginea cu
pan-toful (cu care
creierul era deja
obișnuit) și cea cu floarea (conținând o informație nouă)
rămâneau la fel de mult timp pe ecran, voluntarii aveau senzația că imaginea
conținând floarea era afișată pentru o perioadă mai lungă.”
6. Alcătuiește o
propoziție afirmativă, în care verbul „a expune” să aibă funcția sintactică de
nume predicativ (1), și un enunț interogativ, în care substantivul „prinț ” să
aibă funcția sintactică de circumstanțial de mod (2).
7.Transcrie propozițiile
subordonate din fraza
următoare, precizând felul
acestora:
„Albert
Einstein a fost cel care a schimbat radical perspectiva
asupra timpului, explicând că acesta este relativ (...).”
8. Rescrie textul,
corectând greșelile din mesajul unui coleg care își justifică întârzierea la
orele ținute online:
Doamna
profesoară am întârziat datorită alarmei, pe care n-am auzito.
Subiectul al II-lea
Imaginează-ți că ai fost la munte, la mare altitudine, și că ai avut senzația că timpul trece mai repede. Redactează o notă de jurnal despre această impresie care să cuprindă o secvență narativă, una descriptivă și una explicativă.
Data jurnalului este 8 noiembrie 2024
Dragul meu prieten fără glas,
Sunt singur în
camera mea în ziua aceasta mohorâtă de toamnă târzie și,ca să schimb puțin
atmosfera,scriu despre o întâmplare petrecută la munte,pe care mi-am amitit-o
zilele trecute.
Părea o zi perfectă
pentru drumeție, Era o dimineață răcoroasă și Parângul strălucea în toată
splendoarea sa, cu vârful în nori mici și albi,un abur de lumină se prelinge
prin coroana brazilor înalți. Am pornit ca niște bărbați adevărați,eu,tata și
bunicul, urmând traseul marcat. Pe măsură ce mergeam, inima ni se umplea de
frumusețea înălțimilor. În brazi șuiera domol vântul, stârnind
cântec de cetini. Un munte magnific și blând, ce ne lasă să ne plimbăm pe
spinarea lui. Aerul tare ne limpezea mintea,ochii erau ațintiți pe
cer spre norii care treceau chiar pe deasupra capului, era de ajuns să întind
mâna, să îi ating. Liniștea înălțimii ne înconjura cu tandrețe, peisajul era
măreț și impunător,iar mirosul de cimbrișor și brad mă înviora.
Fagi și paltini
cât lumea de bătrâni, cu trunchiuri groase își împreunau sus de tot
frunzișurile lor și alcătuiau deasupra capetelor noastre o boltă de umbră
și verdeață.Singurul glas al locurilor acestora e numai glasul
vântului, care se taie, suspinând, pare că dureros, în frunza ascuțită a
bradului,glasul acesta are un farmec nespus.
Mergeam pe o
potecă ce se strâmta așa de tare, încât de-abia puteam străbate prin
desișul întunecos al tufelor lăturalnice,unde ursul mănâncă afine
liniștit,cerbii uriași caută un izor sau cocoșii de munte
se rotesc în dans. De jur împrejur, stau muntii cu piscuri înalte, peste care
brădișul negru se întinde.Credeam că nicio pasăre nu-și îndreaptă pe aici
zborul rătăcitor,dar deodată albastrul limpede al cerului adânc se pătează de un
punct negru, trecător,iar bunicul îmi spune că e un vultur care își
cată prada în glasul ușor al vântului.Urcăm prin liniștea asta veche,
singuri, spre vârful unde odihnește Dumnezeu.Pe cărarea îngustă,sprijinită de
pereți de stâncă urcăm cu speranța că vom găsi o peșteră,un loc de odihnă.Eu
însă simțeam o teamă că poate acolo era un adăpost al sălbăticiunilor,așa că am
plecat mai departe pe poteca îngustă pe care,după cum spune bunicul,numai
căprioarele se avântă și iată-mă admirând piscurile negre ale munților păduroși.Ajung
aici să bea din pârâul cu apa limpede,poleită de razele soarelui și aduc cu ele
suflarea dulce și lină de aer cald și parfumat.Câteva flori ,crescute în
crăpăturile stâncii, se pleacă la suflarea vântului, ca și cum se tem.Cum au
ajuns fluturii mici,albaștri, ce par fulgi de azur,speriați,mi se pare un
mister,îi urmăresc cum se ridică în stoluri
zburătoare,răspândindu-se în aerul cald. Fluturi lumină, fluturi...simt că mă
umplu de alb, de lumină, de fluturi, şi parcă am păşit pe un alt tărâm condus
de o rază de soare strălucitoare.De departe se aud lătrăturile unor câini și mă
bucur,ne vom îndrepta pașii spre o stână. Clipa aceea când soarele apune în
fața noastră în munte este momentul când ne oprim, respirăm, îmbrățișăm
întreaga lume.Privesc ceasul bunicului și rămân uimit,am plecat dimineață și
acum e timpul apusului.Mă întreb când au trecut orele,minutele atât de
repede,parcă a fost ca o săritură dintr-un loc într-un minut în altul. Mă
regăsesc iubind alternanța de zi și noapte, de primăveri, veri, toamne și
ierni, delimitând timpul înainte și înapoi față de ziua prezentă, conștient zi
de zi și noapte de noapte că devin purtător de mai puține clipe.
Te las prietene
și sunt foarte curios să descopăr ce-mi rezervă timpul mai departe.............
Timpul: o lecție despre răbdare și
transformare... este profesorul suprem, cel care pune toate lucrurile în
perspectivă.... depinde de noi cum ne petrecem timpul şi cum profităm de
fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii....
