Textul 1
,,Pe cerul plin de stele nori negri se aştern
Întunecând deodată al nopţii far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Şi-n pacea nopţii negre, vuind s-aude vântul.
Mai fi-vor pentru mine vrodată nopţi cu lună?
Furtună e afară şi-n pieptul meu — furtună.
Sclipesc fulgere repezi pe ceru-ntunecat,
Cum gânduri repezi, noaptea, din suflet mi-o străbat.
Şi tunetul s-aude gemând în depărtare
Cum geme-ntr-al meu suflet eterna desperare.
Bătut de vânturi, codrul pustiu şi jalnic sună.
Furtună e afară şi-n pieptul meu — furtună.”
George Topîrceanu,,O noapte”
Textul 2
,,Și, îndată ce am ajuns la mare, s-a pornit vântul. Era
atât de puternic, încât am stat la îndoială dacă să ne aventurăm sau nu. În
fiecare zi, unul din noi devenea „căpitan”. Dar în după-amiaza aceea
„căpitanul” n-a îndrăznit să-și ia singur răspunderea, ci ne-a cerut să hotărâm
împreună, prin vot secret. Cinci dintre noi, printre care și „căpitanul”,
Livovski, au fost pentru plecare. Triumfători, cântând, am întins pânzele –
aproape nu ne-a venit să credem. Barca s-a aplecat ușor pe o parte, parcă
încovoiată sub greutatea catargului, apoi s-a smucit brusc și a pornit ca o
săgeată spre Rusia. Am tot încercat s-o îndreptăm spre sud, dar vântul era atât
de puternic și noi încă nepricepuți în mânuirea pânzelor, încât de-abia am
reușit s-o îndreptăm spre sud-est. Înainta acum în diagonală spre Caucaz. Tăia
valurile cu o repeziciune care ne amețea. Nu ne închipuiserăm până atunci că o
barcă încărcată ca a noastră poate luneca atât de vertiginos. Curând, nu s-a
mai zărit țărmul, ci numai, foarte departe, pitice și fumurii în boarea
amurgului, dealurile de lut ale Dobrogei. Apoi a început vijelia. Am văzut cum
se adună norii și au început să crească, amenințătoare, talazurile. Barca
noastră se apleca, când pe o parte, când pe cealaltă, șovăia uneori câteva
clipe, parcă neștiind în ce direcție să apuce, apoi se smucea și o pornea din
nou. Se întunecase de-a binelea când s-a dezlănțuit furtuna. Cerul a început să
pâlpâie, despicat la răstimpuri de un fulger uriaș care-l străbătea de la un
capăt la altul. Trăsnetele au început să cadă tot mai aproape de noi. Auzeam
uneori scrâșnetul lor scurt, când sfredeleau apa, parcă ar fi străpuns-o cu un
drug înroșit. Pe atunci, iubeam trăsnetele. Cu vreo doi ani înainte, o furtună
de o extraordinară violență ne surprinsese în Carpați, pe Pietrele Arse. Când
trăsnetele au început să cadă la câteva zeci de metri de noi, exaltarea mea n-a
mai cunoscut margini. M-am cățărat pe o stâncă și am început să cânt, mai mult
urlând, Cavalcada din Walkiria. Nici în noaptea aceea, pe mare, nu mi-a fost
frică de trăsnete. Am cântat și atunci Cavalcada din Walkiria. Curând a început
să plouă, „căpitanul” a intrat în cabină să consulte harta și busola și i s-a
făcut rău, căci barca era acum cutremurată de talazuri. [...] Ne zvârleam
atunci în partea opusă și izbuteam să-l aducem într-o poziție oarecum normală.
Dar ne încurca grozav cârma. Oricum am fi ținut-o, barca înainta în zigzag și,
de multe ori, se învârtea în jurul ei ca prinsă într-un vârtej. Am schimbat de
trei ori cârmaciul în mai puțin de o jumătate de oră, fără niciun rezultat. Și
atunci am renunțat, am scos cârma și am așezat-o la picioarele noastre, în
barcă, și ne-am lăsat în voia soartei. Probabil că asta ne-a scăpat. Căci barca
fusese admirabil construită și avea o chilă neobișnuit de adâncă. În voia ei, a
plutit ca o coajă de nucă.”
M.
Eliade, ,Memorii” (fragment)
1. Completează spațiile cu informații din textul 2.
Când a început ploaia, căpitanul s-a retras în cabină
pentru a consulta _________________.
Membrii echipajul nu au putut controla barca, fiindcă îi
încurca ________________
2.Sunetul tunetului se aude:
a) în apropiere.
b) ca un cântec liniștit.
c) șoptind blând.
d) în depărtare.
3.. Cârmaciul a fost schimbat de trei ori, deoarece:
a) toți voiau să încerce cârma.
b) barca era greu de controlat și se învârtea ca într-un
vârtej.
c) membrii echipajului erau speriați.
d) căpitanul nu le încredința cârma.
4. Membrii echipajului nu reușesc să țină barca dreaptă
în timpul furtunii, deoarece:
a) erau nepricepuți.
b) erau speriați.
c) „căpitanul” nu le-a dat ordine precise.
d) vântul bătea foarte tare.
5. Notează „X” în
dreptul fiecărui enunț pentru a stabili corectitudinea sau incorectitudinea
acestuia,
Textul 1
Enunțul Adevărat Fals
Norii acoperă farul de la țărmul mării.
Vocea ficțională este cuprinsă de liniște.
Vântul se aude în liniștea nopții vuind.
Enunțul Adevărat Fals
Când au ajuns la mare, vremea era liniștită și prielnică
pentru navigație.
Toți membrii echipajului au fost împotriva plecării.
Furtuna s-a dezlănțuit după miezul nopții.
6. Precizează felul rimei și măsura fiecărui vers din
următoarea strofă:
,,Pe cerul plin de stele nori negri se aştern
Întunecând deodată al nopţii far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Şi-n pacea nopţii negre, vuind s-aude vântul.”
Rima
pereche;măsura: 13-14 silabe;
7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte
date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Un element de
conținut comun celor două texte este furtuna.
În textul poetic, furtuna este prezentată ca o forță a naturii care se reflectă
în sufletul eului liric. „Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună.” Într-o astfel de atmosferă omul este
nefericit,stelele,ochii cerului,sunt acoperite de nori negri,amenințători.Tunetul
este glasul furtunii, o manifestare a mâniei divine față de tulburarea din
sufletul omului,alungând scânteia vieții,speranța.
În textul epic,
furtuna este descrisă ca un fenomen natural violent care pune în pericol
echipajul și barca, declanșând o situație limită.În noapte,furtuna dezlănțuită
pare violentă cu,, un fulger uriaș”,trăsnete,iar barca era,,cutremurată de
talazuri, oamenii se lasă,,în voia soartei”,sperând că timpul sau o întâmplare
îi vor ajuta să scape teferi.
În fața furtunii
cerești,dar și a furtunii din viață omul înțelege că prin acea încercare vrea
să ne înveţe ceva.
8. Crezi că oamenii reușesc mai ușor să depășească
momentele dificile atunci când acționează
împreună, ca o echipă?
Motivează-ți răspunsul, valorificând textul 2.
În mod individual, suntem o picătură. Împreună suntem un ocean..
Sunt nedumerit auzind că un om poate să
fie un element foarte important într-o echipă, dar un om nu poate face o
echipă.
Am aflat de la părinți că lucrul în echipă
poate fi privit prin două feluri diferite : unul-unde toată lumea efectuează
munca în mod egal și fiecare primește aceeași recompensă și altul-unde există
cel puțin o persoană care face tot posibilul să evite prea multă muncă, dar
care va fi sigur că va fi acolo să colecteze laurii muncii întregii echipe
pentru simplul fapt că a fost și el parte din ea.
Mi s-a întâmplat să văd la școală că munca în
echipă e privită de unii colegi ca prilej de relaxare, deoarece sigur va exista
altcineva care să facă munca cea mai grea.
Nu toate persoanele sunt făcute pentru a
lucra în echipă. Unii sunt mai introvertiți și vor să aibă control absolut
asupra a ceea ce fac; sunt mai meticuloși și sunt convinși că vor face o treabă
mai bună, dacă nu se va implica nimeni altcineva în treaba lor. Eu le înțeleg
atitudinea, ei au nevoie de suficient timp de concentrare și preferă ca munca
lor să nu fie influențată de alții.
Sigur eu cred așa: lucrul individual…
poate duce la izolare, însingurare, iar ei cred altfel: că lucrul în echipă
poate duce la pierderea identității personale.
Trebuie să se lucreze in
toate felurile posibile: în perechi sau într-un grup mai mic ca un colectiv.
Un exemplu interesant este o frază din ,,Memoriile” lui
Mircea Eliade care povestește despre înțelegerea deplină a echipei:,, În fiecare
zi, unul din noi devenea „căpitan”. Dar în după-amiaza aceea „căpitanul” n-a
îndrăznit să-și ia singur răspunderea, ci ne-a cerut să hotărâm împreună, prin
vot secret. Cinci dintre noi, printre care și „căpitanul”, Livovski, au fost
pentru plecare. Triumfători, cântând, am întins pânzele – aproape nu ne-a venit
să credem.”
Astfel,îi va
ajuta și în viitor, pentru că va fi nevoie să știe cum să colaboreze eficient
și în alte situații și cu alte tipuri de oameni, nu numai colegii de la școală,
pe care, cel mai probabil, nu îi vor vedea în viitor, când vor fi adulți. Munca
individuală îi ajută sa fie atenți la propriile greșeli și se pot autoevalua
mai ușor, pe când munca în echipă îi va învăța toleranța, înțelegere și răbdare
față de cei din jur. De asemenea, lucrând cu alți colegi trebuie să învățăm să
facem și compromisuri pentru binele proiectului, lăsând orgoliile pe un plan
secund.
Ideal
este să îmbinăm lucru individual cu cel în echipă.
Îmi vine în minte metafora corpului uman, așa
cum am învățat la anatomie, în care fiecare parte are funcții în sine însă sunt
interconectate cu celelalte organe și așa fac o treabă foarte bună.
Mă întreb: cum să reușești să lucrezi
și în echipă, chiar dacă preferi munca individuală și invers?
Eu cred că se poate! Ieșind din zona de confort...
depășind limitele... dezvoltând abilități.
Dar dacă apare un conflict se poate evita?
Cred că printr-o bună comunicare sinceră este minunat. Dacă însă apare, de
dorit să fie bine gestionat, astfel încât să poate fi folosit în dezvoltarea
echipei. Când echipa este nou constituită este posibil să existe conflicte mai
dese, până când se așază fiecare membru în locul potrivit, astfel încât
să funcționeze împreună ca un întreg.
Unirea este un început.
Urmează împreună progresul. Lucrul împreună este un succes. - Henry Ford.
9. Asociază textul
,,O noapte” de George Topîrceanu cu un alt text literar studiat la clasă sau
citit ca
lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin
referire la câte o secvență relevantă din fiecare text..
poezia:,, Furtuna”
de
Nicolae Iorga
,,Plângând se frânge valul de stâncile golite,
Mușcând din piatra roșă, și-adâncul tot înghite
Fărâme sângerate și țănduri de granit.
Austrul mână apa c-un șuier ascuțit,
Și veșnic alte unde cu creștetul de spume
S-azvârl spre țărm, în noapte, fugari fără de nume.
Trec nori greoi pe ceruri, cu-aripă de-ntuneric,
Zvârlind din fugă fulger. Sub focul cel feeric
Se văd pe mal departe, colibe de pescari.
Și-o pasăre pierdută, cu țipetele-i rari
Mai zvârle-o notă tristă în vuietul furtunii,
În plânsetul de valuri, în urletul genunii.”
Și în poezia,,Futuna”
există tema naturii nocturne,,în vuietul
furtunii”, sentimentul dominant este tristețea.Vuietul valului este plânsul
apei căutându-și reazăm în stâncile secătuite. Austrul,vântul negru, țipă în noaptea străjuită de ,,nori greoi”ce
aruncă spre valurile înspumate fulgerele ca,,un foc ceresc.”În,,vuietul
furtunii”,o pasăre pierdută”,rătăcită ca sufletul omului își strigă prin țipăt neputința
de a înfrunta tulburarea naturii, frica, durerea în dezlănțuirea forțelor
titanice.
Iar în poezia,,O
noapte”,omul simte furtuna și vântul
nemilos cum se reflectă în interiorul lui. Este o confruntare între forțele
naturii și frământările interioare ale eului liric.Și aici peisajul nocturn este alcătuit din nori
negri, vântul, fulgerul și tunetul,elemente
care creează o atmosferă apăsătoare și neliniștitoare.Într-o astfel de
atmosferă omul este nefericit, sentimentul dominant este neliniștea, generată
de forța distrugătoare a furtunii și de starea de disperare,de lipsa speranței.
Pasărea și omul
sunt ființe cuprinse de emoții puternice, neliniști în forța distructivă a
naturii și a vieții.
,,După furtunile sufletului, ca și după
cele ale naturii, învie flori pe care le credeam moarte." (Nicolae Iorga)
B.
1 În secvența:
,,O umbră fioroasă învăluie pământul / Şi-n pacea nopţii
negre, vuind s-aude vântul”
există:
a) patru diftongi, trei hiaturi
b) un triftong, trei diftongi, două hiaturi
c) trei diftongi, două hiaturi
d) trei diftongi, trei hiaturi.
2. Cuvintele subliniate în secvența:
,, Întunecând deodată al nopţii far etern. / O
umbră fioroasă învăluie Pământul.
s-au format prin:
a) derivare, derivare
b) conversiune, derivare
c) compunere, derivare
d) compunere, conversiune.
3. Sinonimele cuvintelor subliniate în secvența:
,,Curând, nu s-a mai zărit țărmul, ci numai, foarte
departe, pitice și fumurii în boarea amurgului, dealurile de lut
ale Dobrogei”
sunt, în ordine:
a) gri, parfum, culmi.
b) cenușii, adierea, colinele.
c) sure, bătaia, văi.
d) cenușii, șoapta, culmi.
4.Cuvintele subliniate în secvența:
,,Barca noastră se apleca, când pe o parte, când pe
cealaltă, șovăia
uneori câteva clipe, parcă neștiind în ce direcție
să apuce, apoi se smucea și o pornea din nou”.
sunt
utilizate, în ordine, cu sens:
a) sens propriu, sens propriu, sens figurat
b) sens figurat, sens propriu, sens figurat
c) sens figurat, sens figurat, sens propriu
d) sens propriu, sens figurat, sens propriu.
5. Selectează, din fragmentul următor, trei verbe aflate
la timpuri diferite ale modului indicativ, pe care le vei preciza:
,, Se întunecase de-a binelea când s-a dezlănțuit
furtuna. Cerul a început să pâlpâie,
despicat la răstimpuri de un fulger uriaș care-l
străbătea de la un capăt la altul.”
6.Alcătuiește o propoziție exclamativă în care adverbul
departe să aibă funcția sintactică de atribut
și o propoziție interogativă în care pronumele demonstrativ
aceasta să fie atribut.
7. Transcrie două propoziții din fraza următoare,
precizează felul acestora și tipul raportului sintactic
dintre primele două propoziții:
,,Și atunci am
renunțat, am scos cârma și am așezat-o la picioarele noastre, în barcă, și
ne-am lăsat în voia soartei”.
8. Notează forma corectă a cuvintelor în următorul enunț,
reprezentând gâdurile unui călător:
Dacă ai fi / ai fii într-o călătorie pe mare când cenușii
/ cenușiii nori se adună pe cer, te-ai simți / teai
simți ca un spectator al / ai căror / cărui ochi nu se
mai satură să privească spectacolul de umbre, în
timp ce ascultă vuietul adânc al unei mări învolburată /
învolburate.
SUBIECTUL
al II-lea
Scrie un text de minimum 150 de cuvinte, în care să
prezinți mesajul poeziei/o semnificație a poeziei
,,O noapte” de George Topîrceanu
Mesajul textului reprezintă o sumă a ideilor, trăirilor,
emoțiilor transmise de autor cu ajutorul descrierii, ca tipar textul
predominat.
Textul liric are ca temă natura,iar sentimentul dominant
este tristețea Vocea ficțională se simte tristă, întrucât în spațiul exterior
s-a pornit furtuna.Furtuna și vântul nemilos
se reflectă în interiorul omului Este o confruntare între forțele naturii și
frământările interioare ale eului liric.
Titlul poeziei este un substantiv cu articolul
nehotărât,,o” al cărui rol este acela de a arăta momentul unei nopți aparte al forțelor naturii
stranii.
Tema poeziei este natura dezlănțuită, aflată
în legătură cu stările sufletești ale
omului. Peisajul nocturn este alcătuit din nori negri, vântul, fulgerul și tunetul,elemente care
creează o atmosferă apăsătoare și neliniștitoare.Într-o astfel de atmosferă
omul este nefericit,stelele,ochii cerului,sunt acoperite de nori
negri,amenințători.Tunetul este glasul furtunii, o manifestare a mâniei
divine față de tulburarea din sufletul omului,alungând scânteia vieții,speranța.Personificarea
și comparația,, Şi tunetul s-aude gemând în depărtare/ Cum geme-ntr-al meu
suflet eterna desperare”accentuează tristețea eului liric, intensitatea
suferinței sufletești,aducându-i durere, regret, dorință neîmplinită.
Repetiția:,,Furtună e afară și-n pieptul meu — furtună” exprimă paralelismul dintre natura exterioară și
zbuciumul interior al omului. Sentimentul dominant este neliniștea, generată de
forța distrugătoare a furtunii și de starea de disperare,de lipsa speranței eului
liric.
Furtuna este
starea pe care omul nu vrea s-o vadă sau s-o trăiască în viața sau natura
lui,este haosul interior, lupta emoțională.
Prezenţa eului liric este marcată prin adjectivul
pronominal,,meu” ca marcă a afectivităţii discursului liric,este expresivitatea cu
nuanță de adresare directă.
Timpul verbelor este prezent exprimând intensitatea
emoțiilor, dramatism, amplificarea trăirilor de teamă și neliniște.
