TEXTUL1
,,Primul meu „turn de fildeș” avea peste o sută de
ani!...
Trunchiul lui era așa de gros, că trei oameni abia l-ar
fi putut îmbrățișa, frunzele lui foșneau ca niște salbe de icosari* la gâtul
fetelor prinse în horă, iar seara, când soarele se cobora peste Grădiște în
Olt, pământul de la rădăcina lui avea parcă reflexe de aur.
În via noastră de la Slatina, mai erau și alți nuci. Unii
erau tot așa de bătrâni, și pe trunchiul lor scorburos șirurile de furnici
roșii urcau și coborau neobosite ca și ascensoarele electrice ale unui
skyscraper american. Dar dintre toți nucii din via noastră, unul singur era
nucul meu!... Și nucul acesta era nucul meu, fiindcă eu eram cel din urmă
vlăstar al celor cari, pe vremea turcilor, îngropaseră la rădăcina lui o
comoară.
Tata-mare îmi
povestise (ce știa
și el de
la tatăl său)
că, într-o noapte
de august, două
flăcări lungi și
gălbui înlănțuiseră trunchiul nucului ca două brațe de schelet ce-ar fi
încercat să se ridice din groapă. Aceasta însemna că ploile și zăpezile atâtor
ani topiseră comoara făcând-o una cu pământul cleios și gălbui.
Dar superstițiile
sunt produsul realităților
nebănuite. Comoara dispărută
exista totuși acolo
unde fusese îngropată. Exista în aspectul deosebit al
nucului acesta, pe care eu îl socoteam unic pe lume, și mai ales în bucuria neexplicabilă cu care îl revedeam în
fiecare vacanță de sfârșit de an. Monedele de aur, ce mi s-ar fi cuvenit mie,
trebuia să le moștenesc sub o altă formă. Dar pe vremea aceea nu trăisem, în
întregimea lor, primele trei zile biblice. Pentru mine, Dumnezeu nu despărțise
încă apele de uscat și averea strămoșească nu-și lămurise încă forma definitivă
sub care aveam să fiu despăgubit de comoara pe care o crezusem pierdută pentru
totdeauna.
De lucrurile acestea însă abia astăzi îmi dau seama.
Pe vremea aceea,
știam numai că
în vârful nucului
mă așteaptă un
pătuiag** de scânduri
pe care tata-mare îl construise anume pentru mine,
iar în podul caselor noastre de la Slatina, un maldăr de cărți mucegăite pe
care le cetise odată o soră mai mare a mamei. Când le-am descoperit, am avut
impresia că am trecut două clase într-un an.
Tata-mare însă m-a mustrat cu blândețea lui de om
îndurerat.
— Dă-le naibii de hârțoage, că așa s-a smintit și biata
Lena!...
M-a mângâiat apoi pe amândoi obrajii și a dat ordin
servitoarelor să închidă podul cu lacăt.
Podul însă a rămas deschis toată vara și, în pătuiagul
din vârful nucului, mi-am urcat pe rând: o saltea de paie, o pernă de puf, o
scoarță oltenească, un pistol cu cremene, un iatagan turcesc și volumele:
·Poezii
populare ale românilor, adunate și întocmite de Vasile Alecsandri; ·Cântarea României, care pe vremea
aceea era de Nicolae Bălcescu; ·Sobieski și plăieșii, de
Costache Negruzzi; ·Patimile junelui Werther,
traducție din limba germană de B.V. Vermont, cu o introducere de Grigore H.
Grandea, și ·Istoria
Manonei Lesco și a cavalerului de Grio, de decanul Prevo, tradusă de St. Hr.
Bâjesku și tipărită cu a însăși cheltuială în anul 1857.”
(Ion Minulescu ,,Corigent la limba română”)
*icosar – veche monedă turcească de argint în valoare de
20 de lei vechi
**pătuiag,
pătuiac – podea
improvizată din scânduri
sau crengi, așezată
în copaci, pe
care se clădește
o claie de
nutreț pentru vite
TEXTUL2
SÂMBĂTĂ, 20 IUNIE 1942
,,Pentru cineva ca mine, a ține un jurnal e o senzație
foarte stranie. Nu numai că n-am mai scris niciodată, dar cred că mai târziu
nici eu, nici altcineva nu va fi interesat de efuziunile unei școlărițe de
treisprezece ani. Dar de fapt
nu asta contează,
am chef să
scriu și, mai
mult decât atât,
să mă destăinui
odată ca lumea și pe de-a-ntregul în privința a tot
felul de lucruri.
„Hârtia este mai răbdătoare decât oamenii.” Mi-am amintit
de vorba
asta într-una din zilele mele
ușor melancolice când,
stând plictisită cu capul sprijinit în mâini, nu mă puteam hotărî, în
apatia mea, dacă-i mai bine să ies sau să rămân acasă, și astfel, în cele din
urmă, am rămas locului, continuând să mă frământ. Da, într-adevăr, hârtia este
răbdătoare și, cum n-am intenția să dau vreodată cuiva să citească acest caiet
cartonat care poartă numele pompos de „jurnal”, afară de cazul că o să-mi fac
cândva în viață un prieten sau o prietenă care să devină Prietenul sau Prietena
mea, probabil că n-o să-i pese nimănui de el.Am ajuns acum în punctul de unde a
pornit toată ideea asta cu jurnalul: n-am nicio prietenă.
Ca să fie și mai limpede, trebuie să dau o explicație,
căci nimeni nu va înțelege cum se poate ca o fată de treisprezece ani să fie
complet singură pe lume. Și nici nu-i adevărat. Am niște părinți adorabili și o
soră de paisprezece ani, am, dacă le-adun pe toate, cel puțin treizeci de
cunoștințe sau ceea ce se cheamă prietene. Am o grămadă de admiratori care nu
mă scapă din ochi și, când nu se poate altfel, încearcă în clasă să-mi prindă
chipul măcar într-un ciob de oglindă de buzunar. Am rude, mătuși drăguțe și un
cămin agreabil. Nu, în aparență nu-mi lipsește nimic, în afară de o Prietenă.
Cu niciuna dintre cunoștințele mele nu pot face mai mult decât să mă amuz,
n-ajung niciodată să vorbesc cu ele despre altceva decât lucruri cotidiene,
n-ajungem să ne
spunem lucruri mai
intime. Aici e
buba. Poate că
această lipsă de
intimitate vine de
la mine, în orice caz, asta-i
realitatea și din păcate ea nu poate fi schimbată. De aceea am acest jurnal.
Și pentru a întări și mai mult în imaginația mea ideea
prietenei îndelung așteptate, nu vreau doar să înșir faptele în acest jurnal
așa cum fac toți ceilalți, vreau ca acest jurnal să fie prietena însăși, iar
această prietenă se va numi Kitty.
Povestea
mea! (Ce tâmpenie! Așa ceva nu se uită.”
(Anna Frank, Jurnalul Annei Frank, traducere de Gheorghe Nicolaesc
A.
1 Completează
spațiile libere cu informațiile din textul:
,, În podul casei
de la ____________________, personajul
duce mai multe
volume, printre care
____________________, de Nicolae Bălcescu.”
2 Încercuiește
litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul
1.
Adevărata comoară
descoperită de personajul
din romanul Corigent
la limba română,
de Ion Minulescu, cuprindea:
a) monede de aur.
b) o pernă
de puf.
c) o
scoarță oltenească.
d) un maldăr de cărți mucegăite.
3 Încercuiește
litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul
2
Anne avea nevoie de:
a) niște părinți
adorabili.
b) o grămadă de
admiratori.
c) o prietenă
adevărată.
d) un cămin
agreabil..
4 Încercuiește
litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul
1
În fragmentul
extras din romanul,, Corigent la limba română”, de Ion Minulescu, se
evidențiază:
a)dorința de a moșteni o comoară
b) nevoia de prietenie.
c) pasiunea pentru
lectură.
d) respectul față
de părinți.
5 Notează „X” în
dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te
pe infor-mațiile din cele două texte.
Enunțul Adevărat Fals
Te x t 1
Mulți nuci din vie aveau peste o sută de ani.
Părinții personajului-narator îngropaseră o comoară la
rădăcina unui nuc
Te x t 2
Anne crede că nimeni nu va fi interesat de efuziunile
unei fete de 13 ani.
Conversațiile Annei cu cei de vârsta ei erau profunde.
Anne Frank obișnuiește să-și dezvăluie trăirile celor
apropiați.
Jurnalul primește numele de Kitty
6 Transcrie, din secvențele următoare, două
figuri de stil diferite, pe care le vei preciza:
„două flăcări lungi
și gălbui-epitet; ,,înlănțuiseră trunchiul
nucului ca două
brațe de schelet”-comparație;
„în pătuiagul
din vârful nucului, mi-am urcat pe rând: o saltea de
paie, o pernă de puf, o scoarță oltenească, un pistol cu cremene, un iatagan
turcesc și volumele –enumerație”.
7 Prezintă o temă
comună celor două texte date, valorificând câte un element de conținut
Tema comună celor două
texte este timpul, temă nuanțată prin ideea că, odată cu trecerea timpului, prin
lectură,scriere sunt păstrate trăirile unei perioade.
Există o
legătură între cele două texte,pentru că ambele fragmente sunt
confesiuni,mărturisiri ale unor adolescenți:băiatul dornic de lectura unor
cărți vechi se izolează în vârful unui nuc singur, lectura cărților, comparate
cu o comoară care depozitează experiențe din timpuri trecute.
În textul 2 sunt
confesiunile unei fete într-un jurnal care-i devine prieten răbdător și care va
păstra peste timp gânduri, emoții. Anna și ea singură, își găsește liniștea în
lipsa unei prietene,scriind într-un jurnal-prieten.
Ambele
personajele se apropie de hârtia unei cărți sau a unui caiet.Amândoi debordează
de energie, planuri, dorințe, de o forță extraordinară și o înțelegere aproape
matură a lumii și a ființei umane.
8 Crezi că
scrierea într-un jurnal îl face pe un copil să nu se mai simtă singur?
Justifică-ți răspunsul valorificând textul
dat.
Consider că a
ține un jurnal înseamnă a te dezvălui, a te confesa, așa cum o faci în fața
unui prieten. Gândurile au nevoie să fie notate undeva pentru a deveni clare.
Ele trebuie să capete o formă cât mai concretă, iar obiceiul de a scrie zilnic
despre lucruri care ți se întâmplă, care te pasionează sau te frământă e nu
doar un exercițiu de scris, ci și de viață. Este uneori o formă de terapie
a sufletului,un jurnal,
cum este Kitty,
în cazul Annei Frank, este o destăinuire despre sine și nu trebuie
arătat nimănui, fiind o dovadă a propriilor frământări.
Anna crede că îi
este mai ușor să scrie în jurnal, dacă îl va considera o prietenă căreia i se
va destăinui,așa că, acesta a primit numele de Kitty,prietena ideală pe care nu
a avut-o niciodată.Consideră că în jurnal poate mărturisi cu sinceritate,fără a
ști nimeni de scrierea ei.
Deși este înconjurată de lume,este centrul atenției
la școală și în familie, Anna își dă seama de superficialitatea relațiilor și a
discuțiilor, care nu trec dincolo de glume și subiecte generale.Și-atunci
jurnalul îi va alunga singurătatea,va deveni prietena dorită,căreia îi va
dezvălui tot ce este intim în viața ei și-atunci nu va mai fi singură.
Practica unui
jurnal are multiple beneficii pentru copii. Peste ani, prin recitirea
însemnărilor își vor aminti cum gândeau, ce simțeau sau ce frământări aveau.
Își vor regăsi fragmente din viața interioară păstrate în paginile secrete ale
unui jurnal.
9. Asociază
fragmentul din ,,Corigent la limba română” de Ion Minulescu, cu un alt text
literar studiat la clasă sau citit
ca lectură suplimentară,
prezentând o valoare comună,
prin referire la câte o secvență
relevantă din fiecare text.
Alătur fragmentului
din romanul lui Ion Minulescu,un fragment din romanul,,Cișmigiu et comp”de
Grigore Băjenaru (capitolul V,,La tinerimea română.”)În ambele fragmente sunt
băieți-elevi,personaje dornice de a citi:unul citește în biblioteca din
casă,celălalt în vârful nucului,,într-un pătuiag de scânduri”.Tatăl băiatului
din,,Cișmigiu....”este nemulțumit de lecturile fiului său despre haiduci,dar
acesta îi enumeră,spre surprinderea tatălui său, autori români
renumiți,descoperiți în biblioteca familiei.Celălalt băiat descoperise în podul
casei bunicului o adevărată comoară:cărți vechi și,fără a ține seama de
interdicția bunicului de a nu citi,,hârțoage”,alege câteva și tot ca un
haiduc,,cu un pistol și iatagan”se ascunde în pom și mulțumit cu impresia că a
trecut,,două clase într-un an”le enumeră titlurile,sunt cărți din literatura
română și străină.
B.
1.Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sunt accentuate corect ambele cuvinte din seria:
a) august, prieten
.b) august,
prieten.
c) august,
prieten
d)august, prieten.
2.Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvintele subliniate în secvența:
„Cred că mai târziu nici eu, nici altcineva nu va
fi interesat de efuziunile unei școlărițe de treisprezece ani.” s-au
format prin:
a) compunere (1),
conversiune (2).
b) compunere (1),
derivare (2).
c) derivare (1),
derivare (2).
d) compunere (1),
compunere (2).
3 Încercuiește
litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvântul „reflexe” este corect utilizat în enunțul:
a) A notat pe
marginea cărții reflexe despre timp.
b) Medicul a
verificat reflexele sportivului
c) Prin mișcări
reflexe, picioarele se odihnesc.
d) Proverbele
sunt reflexe ale înțelepciunii.
4 Încercuiește litera corespunzătoare
răspunsului corect.
Sinonimele
potrivite pentru cuvintele
subliniate în fragmentul:
„Tata-mare însă
m-a mustrat cu blândețea
lui de om îndurerat.”
sunt:
a)a certat, bunătatea
b) a lăudat,
răutatea.
c) a pedepsit,
altruismul.
d) a susținut,
sfiala
5 Selectează,
din fragmentul următor,
trei adjective pronominale
diferite, precizându-le felul:
„Am ajuns acum în punctul de unde a pornit toată ideea
asta cu jurnalul: n-am nicio prietenă.”
6 Alcătuiește un
enunț imperativ, în care verbul „a ține” să aibă funcția sintactică de
circumstanțial de scop (1), și un enunț exclamativ, în care adverbul „astăzi”
să aibă funcția sintactică de atribut (2).
7 Transcrie
propozițiile din fraza următoare, precizând felul acestora:
„Și nucul acesta era nucul meu, fiindcă eu eram cel din
urmă vlăstar al celor cari, pe vremea turcilor, îngropaseră la rădăcina lui o
comoară.”
8 Scrie, în
spațiile libere, forma
corectă a cuvintelor
subliniate în următorul
enunț, reprezentând observația unui elev care visează să devină
scriitor.
Uni / Unii
(1) scritori /
scriitori (2) ai
aceluiaș / aceluiași
(3) cenaclu se
izolează de lume
pentru a trăi /a trăii (4) doar
pentru visul lor, chiar dacă uneori le-ar place / plăcea (5) să facă alt ceva /
altceva (6).__________ (1) ________________ (2)
ai ________________ (3)
cenaclu se izolează
de lume pentru ___________ (4)
doar pentru visul
lor, chiar dacă
uneori le-ar _____________
(5) să facă
______________ (6).
Subiectul al II-lea
Scrie un text în care să prezinți mesajul textului/o semnificație a fragmentului preluat din ,,Corigent la limba română” de Ion Minulescu.
Mesajul textului
reprezintă o sumă a ideilor, trăirilor,
emotțiilor transmise de autor cu ajutorul narațiuniii, ca tipar textul
predominat.Mesajul este exprimat de conținutul de idei al textului 1 este că lectura cărților este comparată cu o
comoară care depozitează experiențe din timpuri trecute.
Autorul descrie un copac (trunchiul său) ca pe un vechi ,,turn
de fildeș”, o metaforă ce exprimă o izolare,contemplare de lungă durată, o
ancoră în timp, sugerând o perspectivă a înțelepciunii sau a solitudinii vechi,
metafora fiind folosită pentru a ilustra o conexiune profundă cu natura sau cu
o anumită stare sufletească. Descrierea nucului este ca de poveste a unui
copac fermecat ce ascundea mistere ale trecutului.Comoara ascunsă la rădăcina
nucului îi provoca băiatului gânduri despre căutările de la începutul vieții sale.Naratorul subiectiv evocă
emoțiile intense când își amintește de o
comoară îngropată ,iar sugestive sunt secvențele când descrie trăirile sale
care exprimă misterul nedezlegat din vechile povești.
Personajul este
conturat prin intermediul trăirilor de bucurie revăzând nucul ce putea ascunde
o comoară pe care ar fi dorit-o.Se simțea neștiutor în misterele lumii.Era
dornic de a se izola în înălțimea
copacului, pentru a intra cu plăcere în lumea vechilor cărți.Trăiește vremurile
trecute înconjurat nu numai de aceste cărți dar și de obiecte din timpuri de
demult trecute.
Naratorul exprimă plăcerea
de a fi transportat prin lectură în trecutul pe care-l auzise din poveștile
bunicului.Astfel,este fascinat de cărțile mucegăite ,găsite în podul casei, și
în pătuiagul din vârful nucului pătrunde într-o lume a scrierilor
vechei,necunoscute până atunci.
Limbajul artistic
are un rol important în relevarea mesajului creând o narațiune vioaie,
cu descrieri pline de culoare, dialoguri autentice și o atmosferă melancolică,
dar captivantă, folosind adesea un stil vioi. Confesiunea autorului,trăirile
subiective aduc o nuanță de melancolie specifică amintirilor.
