miercuri, 15 aprilie 2026

Armonia primăverii

 

Acela este primul loc luminat de razele soarelui, în fiecare zi, indiferent de anotimp. Acolo, pe o creangă care ie­se un pic în afara coroanei şi se termină într-un unghi ascuţit, acolo vin şi se aşază fel de fel de păsări, iar între ele, apare una mai mare, cu pene cenuşii albăstrii şi cu aripi dungate în alb şi negru. Ea vine când iarna pleacă şi frigul zilei nu mai este aşa de mare, dar când îngheţul de noapte este încă stăpân. Am văzut-o şi anul trecut, şi acum doi ani, şi a venit şi acum.

I-am zis Pasărea Primăverii, pen­tru că după ce vremea se încăl­zeşte şi ramurile mărului se umplu de frunze şi de flori, ea dispare, ca şi cum şi-ar fi încheiat misiunea. N-am auzit-o niciodată cântând, şe­derea ei pe creangă fiind însoţită doar de sunetele şi mişcările pri­mă­verii. Pocnete moi, de crengi ce se dezmorţesc, murmur firav, ape de ploaie care curg din streşini prea pline Dar dacă ai răbdare şi aştepţi o vreme fără să faci nimic, să stai doar cu ochii închişi şi să asculţi, atunci poţi să auzi înfiripindu-se, undeva, aproape, un foşnet fin. Vine din aer? Vine de sub pământ, dintre pomi sau din spatele tufelor goale de frunze? Cine face aşa? Al cui e freamătul acesta care se face simţit doar atunci când se apropie primăvara? Ca şi cum ar fi uruitul dezmorţit al pământului care se trezeşte din somn.

Caisul de lângă gard are deja muguri gata-gata să izbucnească în frunze şi flori.Are vârfurile crengilor acope­rite de broboane mici, rozalii, semn că florile sunt deja pe cale de-a se deschide. Fire de iarbă subţiri şi firave joacă în lumină. Deasupra pământului, în jurul lui, se ve­deau, ca nişte artere uriaşe, rădăcinile as­cunse sub iarbă. Chiar lângă tulpină stătea la soare o şopârlă verde, albăstrie. O clipă a durat cât am reuşit să mă uit în ochii ei. Numai o clipă, dar am putut citi în ei în­treagă, toată bucuria pri­mă­verii.Modestă şi nebă­gată în seamă tot anul, iarba cea banală şi obiş­nuită, aceea pe care o călcăm în picioare, toc­mai ea, este purtă­torul de stindard al primăverii. Cu o bucurie nestăvilită pune stăpânire pe tot pă­mân­tul.
Totul este crud, proaspăt, înviorător.