TEXTUL 1
SCENA a IX-a
NADIA, BOBY, MANUEL
,,NADIA: Așadar, plecăm.
MANUEL: Cine?
NADIA: Cum cine? Noi.
MANUEL: Care noi?
BOBY: Noi trei: eu, dumneata, dumneaei.
MANUEL: Nici nu mă gândesc.
NADIA: Vrei să spui ... vrei să spui că ne lași aici?
MANUEL: Nu. Nu vreau să spun nimic.
BOBY: Ne lași aici?
NADIA: Nu ne iei cu dumneata?
MANUEL: Nici nu vă iau, nici nu vă las. Nu vă cunosc.
BOBY (gata să se prezinte): Dați-mi voie: numele meu este
...
MANUEL: Nici nu țin să vă cunosc.
NADIA: Nici eu nu țin. Dar asta n-are nicio importanță.
Nu suntem aici într-un salon. Suntem într-un
birou de voiaj. Cunoști pe cine vrei și pe cine nu vrei.
MANUEL: Ei bine, eu nu vreau!
NADIA: Nici eu nu vreau! Și totuși voi pleca cu dumneata.
MANUEL: Crezi?
NADIA: Sunt sigură.
MANUEL: Aș vrea să știu cum.
NADIA: O să vezi.
BOBY: Da, da. O să vezi.
MANUEL (începe să fie sâcâit): Ascultă, domnișoară. Ești
tânără. Sunteți amândoi tineri. Dar nu
sunteți copii. Credeți că vă puteți agăța de întâiul
venit și să nu-i mai dați pace? Dar, pentru Dumnezeu, eu vreau să călătoresc
singur.
BOBY: Da’ de ce?
MANUEL: Fiindcă am de lucru. Am mult de lucru. Hârtii de
citit, de rezolvat. Nu pot să-mi pierd vremea șase zile cu dumneavoastră până
în Europa.
NADIA: Șase zile? Cine-ți vorbește de șase zile? În două
ore vom fi dincolo de frontieră, pe primul
aeroport.
MANUEL: Și de acolo mai departe?
NADIA: Ești liber. Fiecare își vede de drum.
MANUEL: Promiți?
NADIA: Jur. Nici n-aș putea să suport mai mult de două
ore.
MANUEL (după o clipă de gândire): Fie. Atunci ... plecăm
împreună, luăm același avion.
BOBY: Vezi? Nu ți-am spus eu?
MANUEL: Vom împărți cheltuielile de voiaj în trei.
BOBY: Cum?
MANUEL (larg): Sau, pentru că oricum luam avionul, acopăr
eu două treimi. Restul vă privește. E
bine? (Tăcere destul de lungă.)
BOBY (dezumflat): E ... e foarte bine.
NADIA: Ești generos.
BOBY: Cât vine ... exact ... pentru fiecare din noi?
MANUEL: Nu e greu de socotit.
NADIA: Nu e greu, dar nu te mai osteni.
MANUEL: De ce?
NADIA: Fiindcă ești prea generos și nu pot să primesc.
MANUEL (protestând): Dar bine, domnișoară ...
NADIA: Nu, nu. Dumneata îmi salvezi viața și eu mă simt
datoare să dau în schimb tot ce am, toți
banii, toată averea. (întinzându-i poșeta.) Uite-i. Sunt
aici. Deschide-i și numără-i.
MANUEL: Dar ... Nu e nevoie ... dar ...
NADIA: Nu vrei să numeri? Atunci să-ți spun eu. Sunt
șaptesprezece dolari și șaizeci și cinci de
centime. Ba nu: și treizeci de centime. Treizeci și cinci
am cheltuit azi dimineață. E tot ce am.
BOBY: Eu ... eu am ceva mai mult.
NADIA: Cât?
BOBY: Cam vreo douășunu – douășdoi ... (Manuel se uită
când la unul când la altul, pe urmă își
scoate din buzunar tabachera și își aprinde liniștit o
țigară.)
NADIA: Nu-i de ajuns? Nu-i așa că nu-i de ajuns? Dumneata
ești bancher. Dumneata știi să socotești
repede. Te costă mai mult. E o afacere proastă și afaceri
proaste dumneata nu faci. Dar ce vrei?
Noi îți dăm tot ce avem, tot ... Ba nu. Să nu mint. Mai
am ceva. Uitasem. (Își desprinde de la gât un lanț subțire cu un medalion.)
Medalionul! E de aur, săracul. De aur adevărat. Credeam că n-o să mă
despart niciodată de el. Ți-l dau, da, ți-l dau ... dar
mă lași să scot fotografia ... are o fotografie.
MANUEL (sobru, încet, fără emoție): Pune medalionul la
loc, domnișoară ...
NADIA (după un moment): Ne iei?
MANUEL: Dumneata ce zici?
NADIA: Nu știu. Mă uit la dumneata și nu știu.
BOBY: Eu zic că ne ia.”
(Mihail Sebastian, Insula)
Textul
2
TEXTUL 2
,,Plecarea e aproape și, ca întotdeauna, am un gol în stomac la gândul că trecem oceanul. Parte din mine ar vrea să rămân aici – să bat poienile cu ierburi și flori sălbatice care miros amar, cu vântul și ceața toamnei care tocmai a venit, cu frig, cu ploaia măruntă ‒, iar o alta visează peste mare. Undeva bine pitite în rucsacul imens stau un jurnal, aparatele foto, determinatoare, antimalaricele și o scrisoare care ne pune sub patronajul Muzeului de Istorie Naturală din București. Scopul nostru este să documentăm biodiversitatea și cultura locului chiar și prin mijloacele unor amatori, să ajungem pe coasta guianeză și apoi să urcăm în amontele fluviului Maroni până în Antecume Pata. Aceasta e călătoria a trei prieteni care s- au hotărât să plece în Amazonia Franceză. Nu are să fie un sejur turistic, ci un drum lung, cu dormit sub cerul liber în hamac, cu rații de mâncare și bagaje descurajator de mari cărate în spate. Dacă jungla a fosto dorință veche, destinația Guianei s-a conturat aflând de călătoria velierului Fleur de Lampaul din Franța până la gurile Maronului și descoperind Antecume Pata, din autobiografia lui André Cognat, un francez din Lyon naufragiat în 1961 pe fluviu, salvat și adoptat de un trib de amerindieni wayana. Astfel, o carte prăfuită cu coperte desenate naiv a însemnat pentru noi începutul unei mari călătorii.”
(Gabriel Șerban, Urme pe zăpadă și nisip)
1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul
1.
Nadia îi dă lui Manuel toți banii pe care îi are și
__________________ , deoarece
acesta este __________________ și știe să facă afaceri
convenabile.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din
textul 1.
Manuel dorește să călătorească singur, deoarece:
a) nu îi cunoaște pe Nadia și Boby;
b) nu este generos;
c) are de făcut hârtii;
d) are mult de lucru.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din
textul 1.
Toți banii pe care îi are Nadia sunt:
a) treizeci de centime;
b) șaptesprezece dolari și șaizeci și cinci de centime;
c) șaptesprezece dolari și treizeci de centime;
d) treizeci și cinci de centime.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din
textul 2.
Destinația finală a celor trei călători este:
a) Muzeul de Istorie Naturală din București;
b) Antecume Pata;
c) Fluviul Maroni;
d) Coasta guianeză.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca
dacă acesta este adevărat sau
fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.
Textul 1
Enunțul Adevărat Fals
Cele trei personaje se află într-un birou de voiaj.
Boby și Nadia sunt considerați copii de către Manuel.
Boby nu acceptă medalionul de aur al Nadiei.
Textul 2
Enunțul Adevărat
Fals
Călătoria celor trei prieteni este un sejur turistic.
Plecarea în Amazonia Franceză este așteptată cu emoții
contradictorii.
André Cognat este un francez din Lyon naufragiat în 1961
la gurile Maronului
6. Precizează, în două-trei enunțuri, tiparul textual identificat în secvența
de mai jos și
două trăsături ale acestuia:
„NADIA: Așadar, plecăm.
MANUEL: Cine?
NADIA: Cum cine? Noi.
MANUEL: Care noi?
BOBY: Noi trei: eu, dumneata, dumneaei.
MANUEL: Nici nu mă gândesc.”
Tiparul textual dialogat este modul de expunere fundamental în opera dramatică, constând într-o succesiune de replici prin care personajele comunică direct, acționează și își exprimă gândurile sau sentimentele. Această structură este destinată reprezentării scenice și oglindește un conflict puternic. Dialogul dramatic este direct, acțiunea fiind prezentată prin ceea ce spun cele trei personaje. Limbajul utilizat tinde să imite vorbirea curentă, incluzând interogații din partea lui Manuel.Este un schimb rapid de replici:Boby și Nadia doresc să plece,iar Manuel se opune.
7. Prezintă un element de conținut comun celor două
texte, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.
Un element comun
celor două texte este călătoria.În primul text,cele trei personaje sunt într-un
birou de voiaj și doresc să călătorească,să plece din locul în care se
găsesc.Boby are curajul de a propune plecarea,dar Manuel este surprins
,nehotărât. Auzindu-l,nu dorește să fie împreună cu cei doi,motivând că vrea să
călătorească singur.Totuși se învoiește că vor pleca împreună și vor,, împărți
cheltuielile de voiaj în trei.”Boby este surprins,dar Nadia, receptivă şi
energică,arată că va plăti cu toți banii pe care-i are,adăugând și
medalionul.În final,Manuel refuză bijuteria,iar Boby înțelege că toți trei vor
pleca. Datorită unor vitrege
circumstanţe personajele se găsesc într- o situaţie limită.
În textul 2,însă călătorul
simte plecarea ca,,un gol în stomac”,n-o dorește.Este nehotărât ,dar are
pregătite toate obiectele pentru călătorie,știind scopul voiajului și locul
unde va ajunge. Sunt,, trei prieteni care s- au hotărât să plece”cunoscând
itinerariul și dorința de aventură.
În ambele texte
sunt trei oameni cu dor de a evada spre noi locuri.
8. Crezi că o călătorie de cunoaștere este trăită cu
stări contradictorii? Motivează-ți răspunsul,
valorificând textul 2.
O călătorie de
cunoaștere, care poate fi prin explorarea unor locuri noi, sau prin dezvoltare
personală,este, într-adevăr, trăită printr-o mulțime de stări contradictorii,
adesea descrisă ca o experiență de neliniște și plăcere, presărată cu momente de
îndoială și revelație.
Desigur,cred că
pot apărea contradicții care definesc o astfel de călătorie:
Dorința de a descoperi și de a explora –curiozitatea- există
adesea împreună cu frica de necunoscut, de a părăsi zona de confort sau de a
eșua în procesul de învățare.În textul 2,călătorul își recunoaște trăirile
contradictorii,opuse,, Parte din mine ar vrea să rămân aici – să bat poienile
cu ierburi și flori sălbatice care miros amar, cu vântul și ceața toamnei care
tocmai a venit, cu frig, cu ploaia măruntă ‒, iar o alta visează peste mare.”
Cunoașterea profundă cere efort, perseverență și, uneori,
confruntarea cu aspecte neplăcute, provocând neplăceri:, . Nu are să fie un
sejur turistic, ci un drum lung, cu dormit sub cerul liber în hamac, cu rații
de mâncare și bagaje descurajator de mari cărate în spate.”, Pe de altă parte,
momentul revelației sau al regăsirii sensului aduce o bucurie intensă, un extaz,plăcere
deosebită.
În căutarea adevărului, călătorul poate oscila între a fi
sigur pe direcția aleasă și a fi copleșit de îndoieli, înțelegând că multe
cunoștințe sunt doar neadevărate sau parțiale.
A învăța ceva nou înseamnă adesea să uiți sau să
demontezi vechi modele de gândire, ceea ce poate crea o stare temporară de
confuzie sau regres, înainte de a atinge un nivel superior de înțelegere.
Drumul cunoașterii este adesea solitar,sau împreună cu
alți prieteni,dar în același timp, el conectează individul cu umanitatea
comună, oferind o nouă perspectivă asupra locului său în lume.
În concluzie,
aceste stări contradictorii nu sunt obstacole, ci parte integrantă a procesului
de transformare, confirmând că o călătorie de cunoaștere autentică este profund
umană și complexă.
9. Asociază fragmentul din opera „Insula” de Mihail
Sebastian cu un alt text literar studiat
la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o
valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
Pot asocia
fragmentul,textul 1,cu momentul în care, în echipajul lui Anton Lupan,,Toate
pânzele sus”de Radu Tudoran este pregătit pentru plecarea în călătoria pe mare,
apare Mihu,un băietan singur pe lume ,care îndrăznește să se apropie de
căpitan.
,, – Ia spune,
Mihule, nu te sfii!
– Dar ia-mă, domnule, şi am să fac tot ce mi-oţi porunci!
Zău, nene Gherasime, am să mă silesc zi şi noapte, mă jur să nu-ţi ies
niciodată din cuvânt!
– La urma urmei, zise Anton Lupan, şovăind mai mult
din pricina lui Gherasim, n-ar strica să-l luăm. Pe orice corabie e nevoie de un mus.”
Mihu este privit
cu neîncredere de cei din echipaj,care nu înțeleg rostul unui băiat pe
vapor,dar băiatul ,știindu-se fără apărare,îl roagă pe Lupan să-l ia alături de
ceilalți marinari.Căpitanul,deși nu-l cunoaște, este de acord,, n-ar strica
să-l luăm”,dovedind astfel înțelegere pentru băiat. Mihu este isteț, dornic de
aventură și va deveni loial echipajului.
Deosebit de Anton
Lupan este personajul Manuel din textul 1,care nu este de acord să fie
însoțit;,,nici nu mă gândesc”este replica lui spusă cu glas stăpânit și
hotărât,pentru că cei doi,Boby și Nadia, sunt niște necunoscuți pentru
el.Nepăsător afirmă că nu dorește să-i cunoască.
În final,Manuel
cedează, fără a-și trăda sentimentele pe care și le ascunde în fumul
țigării,iar Boby înțelege că toți trei vor pleca.
În ambele texte
sunt personaje care doresc o schimbare în viața lor și vor fi susținuți de
oameni care ascund înțelegere și generozitate.
B.
1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Conține diftong fiecare cuvânt din seria:
a) eu, trei; b) dumneata, oceanul; c) nevoie, treizeci;
d) naufragiat, fiecare.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Cuvintele subliniate în secvența :
„Nu are să fie un sejur turistic, ci un drum lung, cu dormit
(1) sub cerul liber în hamac, cu rații de mâncare și bagaje descurajator de
mari cărate (2) în spate.”
s-au
format, în ordine, prin:
a) derivare (1), compunere (2); c) compunere (1),
derivare (2);
b) conversiune (1), conversiune (2); d) conversiune (1),
compunere (2).
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Există relație de omonimie în enunțurile din seria:
a) „salvat și adoptat de un trib de amerindieni
wayana”; S-a adaptat repede condițiilor de trai.;
b) „NADIA: Cum cine? Noi.”; „Noi îți dăm
tot ce avem, tot ...”;
c) „iar o alta visează peste mare.”; Mare ne-a
fost uimirea!;
d) „E o afacere proastă și afaceri proaste
dumneata nu faci.”; Piața de desfacere este foarte ofertantă.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect.
Sensul secvenței subliniate în enunțul
„Fiindcă am de lucru. Am mult de lucru. Hârtii de citit,
de rezolvat. Nu pot să-mi pierd vremea șase zile cu dumneavoastră până
în Europa.”
este:
a) să accept; b) să zăbovesc; c) să refuz; d) să
contrazic.
5. Selectează, din secvența de mai jos, trei pronume
diferite, precizând felul acestora:
„BOBY: Noi trei: eu, dumneata, dumneaei.
MANUEL: Nici nu mă gândesc.
NADIA: Vrei să spui ... vrei să spui că ne lași aici?
MANUEL: Nu. Nu vreau să spun nimic.”
6. Alcătuiește un enunț asertiv, în care forma verbală
nepersonală „de socotit” să fie
nume predicativ și o propoziție negativă, în care
pronumele personal, la persoana I, numărul
plural să aibă funcția sintactică de complement
prepozițional.
7. Transcrie două propoziții subordonate diferite din
fraza următoare, precizând felul
acestora:
„Parte din mine ar
vrea să rămân aici – să bat poienile cu ierburi și flori sălbatice
care miros amar, cu vântul și ceața toamnei care tocmai a
venit, cu frig, cu ploaia măruntă –,
iar o alta visează peste mare.”
8. Scrie, pe spațiile libere, forma corectă a cuvintelor
subliniate în următorul enunț, preluat
dintr-o notă de călătorie.
După cinci zile de la începutul călătoriei
solitare/solitară (1), mărturisesc că mi-ar fii/
fi plăcut (2) să am alături dragele/dragile (3) persoane
din viața mea, deoarece o simplă
experiență s-a dovedit a fi o adevărată odiseie/odisee
(4). Am ajuns în ținuturi despre care
înaintașii noștri nu aflaseră/nu aflase (5), dar pe care
ghizii celebrii/celebri (6) ni le-au prezentat
cu multe detalii interesante.
După cinci zile de la începutul călătoriei
____________________ (1), mărturisesc că
mi-_____________ (2) să am alături ____________________
(3) persoane din viața mea,
deoarece o simplă experiență s-a dovedit a fi o adevărată
____________________ (4). Am
ajuns în ținuturi despre care înaintașii noștri
____________________ (5), dar pe care ghizii
____________________ (6) ni le-au prezentat cu multe
detalii interesante.
SUBIECTUL al II-lea
Scrie o compunere în care să-l caracterizezi pe Manuel, personajul din textul lui Mihail Sebastian.
Fragmentul din
opera dramatică,,Insula” prezintă trei personaje care împart neajunsurile
într-o situație limită.Manuel,Nadia și Boby sunt legați prin forța
împrejurărilor cu dorința de a evada din locul în care sunt prinși.
Din replicile
scurte,rapide între cele trei personaje se desprinde Manuel.Este matur,calm,grav,aparent
nehotărât,nedumerit în fața deciziei Nadiei de a pleca toți împreună.
Caracterizarea indirectă reiese din
comportamentul,atitudinea față de cei doi.Nu este de acord să fie însoțit;,,nici
nu mă gândesc”este replica lui spusă cu glas stăpânit și hotărât,pentru că cei
doi sunt niște necunoscuți pentru el.Nepăsător afirmă că nu dorește să-i
cunoască.Cuvintele Nadiei,,și totuși voi pleca cu dumneata”îl derutează,dar
redevine omul aspru decis să-i înfrunte pe cei doi.Însă cedează în fața promisiunii că se vor despărți
la aterizarea avionului.Manuel este un om de afaceri și nu pierde ocazia de a
demonstra acest lucru propunând
împărțirea cheltuielilor,,în trei.”Boby,naiv, este uimit, dar Nadia, receptivă
şi energică,arată că va plăti cu toți banii pe care-i are,adăugând și
medalionul.Este momentul când îi arată cum este văzut de ea:profesionist,rigid:
,, Dumneata ești bancher. Dumneata știi să socotești repede. Te costă mai mult.
E o afacere proastă și afaceri proaste dumneata nu faci.”-caracterizare directă.
În final,Manuel refuză bijuteria și cedează ,fără a-și trăda sentimentele pe
care și le ascunde în fumul țigării,iar Boby înțelege că toți trei vor pleca.
Manuel este omul
de lume,sobru,ce impune respect,este hotărât în deciziile sale.Deși poartă
masca omului de neatins,fără sentimente,interiorul său este al individului
generos,cald ce nu rămâne indiferent la nefericirea celor doi tineri.
Interesante sun
indicațiile scenice prin care personajul
este caracterizat indirect, explicând gesturile,mimica,tonul lui Manuel.
(Manuel(Emanuel din ebraică) amintește o prezență ocrotitoare
divină în viața celor din jur!!!!!!)
