Textul 1
,,Povestea mea începe într-o zi rece de primăvară. Vântul
sufla tare şi un soare cu dinţi se rostogolea pe cer. Câteva maşini se strâmbau
nervoase la trecători. Într-o astfel de zi gri, Alma, o fetiţă de opt ani, se
întorcea de la şcoală: cu uniforma pătată, cu ciorapii deşiraţi şi pictaţi, de
sus până jos, de o dâră de noroi, pentru că se luase la trântă cu colegii în
pauză. O mai ciufulise şi vântul, făcându-i părul să semene cu o coadă de
mătură.
Pentru fetiţele cu codiţe şi uniforme curate din clasa ei,
chiar şi pentru băieţi, Alma era o... ciudată, sau, mai bine zis, o fetiţă cu
personalitate! Băieţii o admirau pentru calităţile ei „băieţeşti”, dar n-o
includeau în cercul lor, iar fetele o ţineau la distanţă.
La şcoală Alma era singura care avea grijă de Trichi,
peştişorul din acvariul clasei [...]. Peştişorul o saluta bucuros ori de câte
ori o vedea, şi chiar executa în cinstea ei o piruetă: Alma o piruetă,
peştişorul Trichi o piruetă. Dar nimeni nu ştia cu ce se ocupa Alma după ce
pleca de la şcoală. Nici măcar învăţătoarea.
Ei bine, porumbeii
şi vrăbiuţele care sporovăiau vesele pe garduri o cunoşteau: Alma uda pomii şi
florile atunci când era secetă şi se îngrijea de animăluţele bolnave sau firave
de cartier.
Alma călătorea deseori departe cu gândul... peste mări şi
ţări, inventa poveşti cu piraţi şi lumi minunate. Uneori, împreună cu Jucăriile
ei, căuta comori ascunse prin grădinile vecinilor. Alma era şi inventatoare:
inventase Undiţa de pescuit vise, Dominoul prichindeilor, Teatrul pentru păpuşi
din cârpe şi prosoape, Oraşul de plută, cu trenuri şi oameni din dopuri de
plută, o Flaşnetă muzicală pentru a dormi bine, ori Creionul care te ajută la
teme atunci când eşti obosit şi nu ai chef de ele... Şi chiar funcţionau! Nu mă
întrebaţi cum. Din păcate, de multe ori, Alma se juca singură, pentru că nu
prea avea prieteni. Şi, pe deasupra, o măcina dorul de părinţi, care erau
departe. Doar Bunica avea grijă de ea.
Totuşi Alma avea un singur prieten bun, pe Vlad, băiatul
cu păr roşcat şi ochelari cu rame mari, care cânta la violoncel. Locuiau în
acelaşi cartier, aşa că cei doi se vedeau destul de des. Se simţeau bine
împreună şi, mai ales în vacanţele de vară, lumea era a lor. Vara trecută, de
pildă, îşi construiseră o căsuţă de lemn, cu o scară de sfoară pe care puteau
coborî în viteză atunci când erau asaltaţi de piraţi. Vopsiseră căsuţa cu
vopsea ecologică, iar pe acoperiş construiseră un dormitor numai pentru
vrăbiuţe. Cât de mult s-au bucurat vrăbiuţele de dormitorul lor! Şi mai ales
când găseau acolo firimituri de chec, seminţe de floarea-soarelui sau alte
bunătăţi lăsate de copii. [...]
De câteva săptămâni însă, singurul ei prieten adevărat,
Vlad, nu mai avea timp de joacă, din cauza temelor şi, mai nou, din cauza
lecţiilor de violoncel care îi ocupau tot timpul liber. Prin urmare, Alma era
nevoită să-şi petreacă după-amiezile singură... În ziua în care începe povestea
mea, Alma se gândise să treacă pe la Vlad pentru a-l convinge să iasă la joacă.
- Hei, Vlad! îi strigă ea de jos. Vii afară? Dar răspunsul
mult dorit nu se auzi. În locul lui, doar violoncelul mormăi câteva sunete
grave. Chipul vesel al lui Vlad nu mai apăru la fereastră.
În cele din urmă, Alma auzi doar o voce plictisită:
- Nu pot...
studiez Bach.
- Bach? Cine-i ăsta? se interesă fata.
- Un mare
compozitor de muzică barocă.
- Ooo... barrr-ocă! se miră Alma. Ce cuvânt complicat...
Da’ nu te-ai săturat de-atâta muzică din asta, barrr-ocă? Mâna lui Vlad flutură
plictisită la fereastră, dându-i de înţeles că nu are nici chef şi nici timp de
conversaţie.”
(Andreea Tănăsescu, Minunata călătorie a Almei şi a motanului Ivan în Ţările-de-Sus)
Textul 2
,,Ce poate fi mai frumos decât să fii copil, să visezi cu
ochii deschiși lumi pe care adulții nu lențeleg și nu și le pot închipui, să le
simți textura, mirosul, foșnetul, gustul, nuanțele, să le măsori folosind
unități de măsură numai de tine știute? În ochii unui copil, timpul nu se
măsoară în ani, anotimpuri, luni, săptămâni, zile, ore, minute sau secunde, ci
în emoții, în intensitatea acestora. Miresmele copilăriei nu reprezintă altceva
decât emoțiile trăite [...]. Copilăria mea a fost înconjurată de miresme care
de care mai ademenitoare: cea a portocalelor de Crăciun, cea a bibliotecii în
care tata adăuga cu un entuziasm molipsitor, în fiecare lună, cărțile nou
apărute în librării, cea a păpușilor textile cusute de mama, cea a serilor de
iarnă, în care bunica depăna fire de toate culorile, tricota sau croșeta, iar
eu, fascinată, o ascultam șoptindu-mi povești, cea a pernei sub care se odihnea
o crenguță de busuioc, deasupra căreia tot bunica mă învățase să fac cruce,
după ce rosteam ,,Îngerașul” și aripi largi, ocrotitoare, mă înveleau, cea a
blăniței cățelușei negre, alături de care mă furișam prin iarba până la brâu,
ca să culeg steluțe și flori de cicoare și, urmărind mișcarea și formele
norilor, construiam personaje și întâmplări, cea a turtelor pe care le făceam
din pământ și din frunze și pe care le ornam migălos cu pietricele și semințe
de mei, cea a colțului lunii, pe care îmi imaginam că îl ronțăi ca pe o acadea
de zahăr ars, cea a dudelor din pomul de la marginea cimitirului [...] Și câte
și mai câte alte miresme…
Dar, mai mult decât orice mireasmă pe care ar fi putut să
o poarte, copilăria mea a purtat mireasma mâinilor bunicii materne, Leonora, a
mâinilor care m-au legănat, m-au mângâiat, mi-au împletit părul, mi-au
îmblânzit lacrimile, m-au îmbrățișat când am venit pe lume și au continuat să o
facă, până când greutatea țărânii le-a țintuit. Dacă m-aș putea întoarce în timp,
pentru a alege o singură mireasmă a copilăriei, categoric, pe aceasta aș lua-o
cu mine.”
(Flavia Adam, Copilăria miroase a mâinile bunicii, în România literară nr. 1/2024)
A.
1. Completează spaţiile punctate cu informaţiile din
textul 1.
Peştişorul din acvariul clasei se numeşte
.............................................. şi prietenul Almei cântă la
....................................... .
2. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informaţiile din textul 1.
Ziua de primăvară este:
a. călduroasă. b.
însorită. c. rece. d. ploioasă.
3. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informaţiile din textul 2
Pentru un copil,
timpul se măsoară în:
a. minute. b. secunde. c. ani. d. emoţii.
4. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informaţiile din textul 2.
Colţul lunii este asociat cu:
a. o acadea de
zahăr ars. b. imaginea unor pietricele. c. steluţele. d. o crenguţă de busuioc.
5. Notează „X” în
dreptul fiecărui enunţ pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te
pe informaţiile din cele două texte.
Textul 1
Enunţul
Adevărat Fals
Piesa interpretară de Vlad este compusă de Bach.
Alma inventează Flaşneta
muzicală pentru a dormi bine.
Vlad are timp de conversaţie cu Alma.
Textul 2
Enunţul
Adevărat
Fals
Păpuşile textile sunt cumpărate de tată.
Crenguţa de busuioc se află deasupra pernei.
Bunica maternă se numeşte Leonora.
6. Precizează, în minimum două enunţuri, o trăsătură a tiparului
textual descriptiv, identificată în textul 1, ilustrând-o cu o secvenţă
relevantă.
Tiparul textual
este descriptiv, prezintă prin descriere un peisaj rece de
primăvară,neprietenos. Descrierea vizuală este realizată prin epitete
simple-grupuri de substantive și adjective:,,o zi rece...zi gri.” Tabloul descris
surprinde prin sentimentul de tristețe apăsătoare.
7. Prezintă un element de conţinut comun celor două texte
date, valorificând câte o secvenţă relevantă din fiecare text.
Un element comun
celor două texte sunt jocurile inventate de Alma și trăirile din copilăria
autoarei.
În textul 1,Alma,,
inventa poveşti cu piraţi şi lumi minunate”,dovedind ingeniozitate.Astfel sunt
enumerate cu naivitate obiectele inventate:,,Undiţa de pescuit vise, Dominoul
prichindeilor, Teatrul pentru păpuşi din cârpe şi prosoape, Oraşul de plută, cu
trenuri şi oameni din dopuri de plută, o Flaşnetă muzicală pentru a dormi bine,
ori Creionul care te ajută la teme atunci când eşti obosit şi nu ai chef de ele.”
În al doilea text,autoarea
rememorează cu plăcere,, miresme care de care mai ademenitoare: cea a
portocalelor de Crăciun, cea a bibliotecii în care tata adăuga cu un entuziasm
molipsitor, în fiecare lună, cărțile nou apărute în librării, cea a păpușilor
textile cusute de mama.”Și ea își trăia copilăria imaginându-și construind,,
personaje și întâmplări, cea a turtelor pe care le făceam din pământ și din
frunze și pe care le ornam migălos cu pietricele și semințe de mei, cea a
colțului lunii, pe care îmi imaginam că îl ronțăi ca pe o acadea de zahăr ars,
cea a dudelor din pomul de la marginea cimitirului.”Imaginația poate aduce în
realitate jocuri și obiecte care pot transforma viața unui copil în bucuria de
a exista și de a se transforma.
8. Ce simte Alma în raport cu Vlad? Justifică-ţi
răspunsul la întrebarea dată, prin referire la un sentiment, valorificând
textul 1.
Alma îl simte pe
Vlad ca un prieten cu care poate construi o lume aparte.Amândoi se joacă
alături de vrăbiuțe în căsuța de lemn făcută de ei.Simte că Vlad este,, singurul
ei prieten adevărat”și dorește să-l convingă,, să iasă la joacă”,deși acesta
avea lecții de violoncel.
9. Asociază fragmentul din ,,Minunata călătorie a Almei
şi a motanului Ivan în Ţările-de-Sus” de Andreea Tănăsescu cu un alt text
literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o
secvenţă relevantă din fiecare text.
,,Era o vreme
când credeam că puterile supranaturale există și că trebuie doar să pornești în
căutarea lor.Îmi intrase în cap că piatra de sticlă roșie pe care o are Dana de
la o broșă a mamei ei e fermecată.Îmi intră asta în cap și pace.Și-o fur.Dorm
cu ea sub pernă.Mă uit la ea în soare ascunsă după coafura bogată a unei
tufe...Îmi pun dorințe mici,ținând-o strâns în pumn și ele chiar se
împlinesc.Mă chinuie doar gândul că am furat-o...
Eram convinsă pe la șase ani,că am
puteri.Când mama întârzia pe undeva,ajungea să-i rostesc numele de trei ori ,ca
să-și facă apariția.Sau spuneam în gând:până număr la șaizeci,să vină tata!Și
n-apucam să termin și el chiar apărea (da asta numai câteodată!).Sau pe
stradă,unori,mă jucam de-a vrăjitoarea.Fixam câte un copil și-mi auzeam
gândul:,,să cadă!”și el cădea.Sau mă uitam în ceafa unei femei și îi
porunceam:,,întoarce-te!”.Și ea chiar se întorcea.Țineam degetele încrucișate
la spate.Ocheam o victimă,un bărbat cu o plasă în mână:,,să-ți cadă plasa
acum....acum!”El se uita la mine hipnotizat și lăsa să-i alunece plasa,de parcă
ar fi fost făcut din mămăligă”.....
(Simona Popescu, Exuvii)
Lumea copilăriei cu jocurile felurite reprezintă un model de
cunoaștere și nu o inocență pierdută și astfel autoarea-personaj descoperă magia
primitivă a simțurilor cu chemarea ei hipnotică. Personajul este o fată
încrezătoare în puterile sale,,supranaturale”,nu și le poate explica,iar
talentul său se manifestă în numeroase forme.Se distrează enumerându-le: este
fascinată de o piatră roșie despre care crede că are puteri magice-chiar dacă
este furată-și căreia soarele îi sporește farmecul și toate dorințele i se
îndeplinesc;numără în gând,chemându-i cu drag pe părinți și aceștia sosesc,de
parcă ar fi auzit chemarea.Jocul ,,de-a vrăjitoarea”este cel mai
interesant:crede că prin puterea gândului poate dirija acțiunile oamenilor din
jur:un copil neatent cade,o femeie se întoarce,pentru a o vedea sau unui om
neatent îi scapă sacoșa.Toate aceste întâmplări banale le pune pe seama magiei,a
supranaturalului cu care credea că este înzestrată.
La fel este
Alma,personajul din textul 1 care se distrează și ea inventând,, poveşti cu piraţi
şi lumi minunate”,căutând,,comori ascunse prin grădinile vecinilor”sau născocind
obiecte cu nume ciudate:
,, Undiţa de pescuit vise, Dominoul prichindeilor,
Teatrul pentru păpuşi din cârpe şi prosoape, Oraşul de plută, cu trenuri şi
oameni din dopuri de plută, o Flaşnetă muzicală pentru a dormi bine, ori
Creionul care te ajută la teme atunci când eşti obosit şi nu ai chef de ele.”
Ambele personaje
sunt creatoare de imagini naive ale unei copilării pline de zile unice cu lumina
care există în sufletul oamenilor.
B.
1.Conţin hiat ambele cuvinte din seria:
a. „luase”,
„noroi”.
b. „includeau”, „ţineau”.
c. „cartier”,
„vrăbiuţe”.
d. „violoncel”, „ocupau”.
2.Cuvintele subliniate în fragmentul
„Într-o astfel (1) de zi gri, Alma, o fetiţă
(2) de opt ani”
s-au format
prin:
a. derivare (1), derivare (2).
b. compunere (1), compunere (2).
c. compunere (1), derivare (2).
d. derivare (1), compunere (2).
3.Secvenţa subliniată în fragmentul:
„Din păcate, de multe ori, Alma se juca singură”
are sensul:
a. uneori. b.
rareori. c. cândva. d. adesea.
4.În secvenţa:
„cu uniforma pătată, cu ciorapii deşiraţi şi pictaţi, de
sus până jos, de o dâră de noroi, pentru că se luase la trântă cu colegii în pauză.”
există:
a. un adjectiv propriu-zis şi două adjective
participiale.
b. două adjective propriu-zise şi un adjectiv
participial.
c. trei adjective participiale.
d. trei adjective propriu-zise.
5. Transcrie primele trei verbe la moduri personale din
fragmentul următor, precizând timpul fiecăruia dintre ele:
„Alma era şi inventatoare: inventase Undiţa de pescuit
vise, [...] ori Creionul care te ajută la teme atunci când eşti obosit şi nu ai
chef de ele...”.
6. Alcătuieşte un enunţ asertiv, în care substantivul
„şcoală” să fie în cazul genitiv (1) şi un enunţ imperativ, în care adjectivul
„bun” să aibă funcţia sintactică de nume predicativ.
7. Transcrie primele două propoziţii subordonate din
fraza următoare, precizând felul acestora:
„În ziua în care
începe povestea mea, Alma se gândise să treacă pe la Vlad pentru a-l convinge
să iasă la joacă.”
8. Scrie forma corectă a cuvintelor subliniate în
următoarele enunţuri, reprezentând mesajul Almei pentru Vlad.
Dragă Vladule / Vlad (1), vin-o / vino (2)
şi tu un pic afară, fiincă / fiindcă (3) nu ne-am jucat de mult timp şi
poate ai obosit de atâtea exerciţi / exerciţii (4) la violoncel. Nu
crezi că ar fi / ar fii (5) timpul pentru o pauză, să vezi cu proprii
/ propriii (6) ochi primăvara?
SUBIECTUL al II-lea
Scrie o compunere în care să o caracterizezi pe Alma, personajul din textul Andreei Tănăsescu.
Alma este o
fetiță curajoasă de 8 ani,specială în felul ei, o visătoare creativă care își
folosește imaginația pentru a inventa diverse lucruri. Naratoarea o
caracterizează direct în primele rânduri ale textului când, într-o zi gri de
primăvară rece cu vânt și,,un soare cu dinți”, se întorcea de la
școală.Descrierea ei este șocantă,neplăcută,, cu uniforma pătată, cu ciorapii
deşiraţi şi pictaţi, de sus până jos, de o dâră de noroi, pentru că se luase la
trântă cu colegii în pauză.”Ciufulită de vânt,apare așa cum o văd colegii,,o
ciudată.”Chiar dacă băieții îi admiră personalitatea n-o apropie,iar fetele o
evită.Este o ființă iubitoare pentru vietățile din jur,, avea grijă de Trichi,
peştişorul din acvariul clasei”,care o saluta și, fericiți,amândoi făceau piruete,apoi
era cunoscută de porumbei și vrăbiuțe,îngrijea animăluțele din cartier.Departe
de părinți era doar împreună cu bunica și totuși pentru a nu se simți singură călătorea,,cu
gândul”sau inventa povești.
Prin
caracterizare indirectă este arătat caracterul creativ al fetiței. Cu ajutorul
imaginației sale, a inventat lucruri precum Teatrul cu păpuși din cârpe și
prosoape, Orașul de plută sau Creionul care te ajută la teme atunci când ești
obosit și nu ai chef de ele ‒ și multe altele.”Era prietenă cu Vlad,,băiatul cu
păr roşcat şi ochelari cu rame mari, care cânta la violoncel”cu care-și făurise
o lume aparte într-o căsuță de lemn.Le erau aproape vrăbiuțele,iar ei coborau
pe o scară de sfoară imaginându-și atacați de pirați.Erau suflete pereche
dornice de aventură.Nefericirea ei apare în ziua când Vlad se conceentrează pe
temele de la școală și lecțiile de violoncel.Alma se simte singură și încearcă
să-și convingă prietenul să revină la joacă.Dialogul cu Vlad este trist pentru
Alma.Vlad nu vine,îi explică fetei cu o voce plictisită că studiază Bach,un,, compozitor
de muzică barocă”,iar Alma care nu înțelege cuvântul,,barocă” insistă în a-l
chema printr-o întrebare copilărească.Gestul plictisit al lui Vlad este de
refuz de a veni în joaca lor,este un fel de rămas-bun.
Rolul Almei este
unul esențial în povestire: să se bucure din plin de anii copilăriei prin
joacă,prin născociri naive,prin prietenie. Asemenea Alicei din celebra poveste
de Lewis Carroll, Alma este plină de imaginație, curioasă de a se afla dincolo de
aparențe,de lumea reală. Are o personalitate în formare, însă dintre toate
trăsăturile sale definitorii, două sunt foarte importante în înțelegerea
personajului:nu se supune normelor convenționale, ieșind din tiparul unei
caracterizări fixe, inflexibile. Însăși povestea iese din tiparul celor
„cuminți”, monotone. Cea de-a doua trăsătură definitorie a fetei este prietenia
față de un alt copil,dorind astfel să alunge singurătatea.
Numele Alma este de origine latina, deriva de
la cuvântul latin,,almus" și înseamnă prietenos, amabil, suflet hrănitor,
drăguț.
