--imagine dintr-un anticariat--
CARACTERIZAREA
unui PERSONAJ
-În introducere notezi: locul personajului:
principal;secundar;episodic;
-Cuprins: rolul personajului în acțiune=faci un
rezumat al fragmentului;
- Trăsături caracteristice :
-modalități de caracterizare:
-directă-este făcută de: autor,de alte
personaje sau de personajul însuși;
-indirectă-reiese din faptele lui,din
vorbe,din relațiile cu alte personaje;
-Atitudinea autorului față de personajul din text;
-Încheiere: o concluzie care va cuprinde rezumatul
cuprinsului;mesajul artistic
Concluzii - rezumatul cuprinsului
- mesajul artistic:autorul conturează un anumit tip....
Caracterizarea personajului din fragment:
”Anticarul”este
personajul principal al fragmentului din volumul,,Inocenții” de Ioana
Pârvulescu,un anonim,numele lui este legat de obiecte,obiceiuri vechi, este
prezent în amintirea autoarei ca un personaj ce trăiește în afara
timpului. Acest personaj ilustrează
chipul unui magician înțelept fascinant prin înfățișare și comportament.
În prezentarea
personajului sunt folosite mijloace de caracterizare directă şi indirectă.
Caracterizarea directă este realizată de autoare,copilul de odinioară şi de către personajele: Dina și Doru,prietenii
de joacă,care-l descoperă pe,,anticar”într-o zi caldă de vacanță,undeva într-un
magazin plin de,,comori”.
Autoarea îl caracterizează direct pe bătrânul anticar încă de la începutul fragmentului,când printr-un portret moral îi
evidenţiază calităţile,din această
descriere reiese felul prietenos al acestui om, copiilor le pare un
personaj,,de roman”,ireal.Cu atenție,dar cu un râs copilăresc este observată
fiecare trăsătură a feței prin epitete și comparații:barba mare și, râzând,îi
așează,,un cuib de pitulice”între firele albe,gura aparent serioasă,ochii
luminoși,iar sprâncenele stufoase sunt comparate cu,,streșinile casei”.Paloarea
feței ascunsă de barbă,îi accentuează misterul feței. Autoarea enumeră obiectele de scamatorie de
care copiii sunt fascinați,iar jocurile,problemele de logică erau mai
interesante decât cele de la școală.
Caracterizarea indirectă a personajului reiese
din comportamentul şi relaţia cu copiii care-și făcuseră obiceiul de a-l vizita
zilnic. Cu energie și inteligență,,singuraticul”inventa jocuri,îi premia cu
bomboane delicioase,îi distra pe copiii,distrându-se și el,deși erau
momente când se vedea oboseala anilor.
,,Anticarul” este personajul pe care-l
rememorează cu duioșie fetița de odinioară;chipul,vorbele,obiectele de care
este înconjurat sunt ale unui om,,ciudat”,dar ceea ce păstrează în amintire
sunt jocurile logice,inteligente pe care le descrie, ca și când timpul se
reîntoarce și ea participă cu entuziasm
la ele.Vocea ,,anticarului” îi răsună vie,de aceea folosește chiar cuvintele
prin care erau antrenați ei,copiii,să dezlege enigmele jocurilor, voia
bună este întreținută de plăcerea autoarei de a presăra narațiunea cu vorbele
de odinioară. Adevărata
forță a amintirilor se manifestă în narațiune,exprimarea este autentică, fraza,
bogată în verbe, devine puternic evocatoare, iar întâmplările din vacanța caldă
și oamenii prind viață. Limbajul este simplu, prin modul exprimării și prin
oralitatea stilului;nu povestește rece, indiferentă, se implică, participă sufletește,
întorcându-se la anii copilăriei printr-un tunel al timpului.
Naratorul-personaj
povestește la persoana l, oferind o perspectivă subiectivă asupra evenimentelor
narate din propria copilărie,când întâlnirea cu locurile,cu obiectele
vechi,cu jocurile inteligente și mai ales cu omul căruia i se adresa cald prin
pronumele,,tu”(prietenii îi spuneau cu respect,,dumneavoastră”)i-au permis prezentarea
unui personaj ce căuta adevărul în misterul vechiului, având structura
spirituală a omului superior dotat cu inteligență și sensibilitate deosebită.
