Când eram mic,mic,ascultam cuvinte citite de
părinți,bunici când aveau timp,pentru a deschide o carte sau când,pentru a mă
adormi mai repede,îmi citeau -odată tata mi-a citit o rubrică sportivă și am
adormit imediat,cred că nu înțelesesem nimic.Apoi am mers la școală și am
înțeles că odată ce am învățat să citesc, am fost pentru totdeauna liber.„Nu ai
voie să…”-cuvinte pe care le-am uitat, dar „A fost odată ca niciodată”...
dăinuie și astăzi în mintea mea.Dacă în camera mea e întuneric,văd cartea
căutată ca pe o stea, un foc viu și nu mă simt singur.
Am primit cartea,,Micul
prinț”în dar și de atunci o deschid mereu când vreau să gândesc altfel,cred că
am găsit lectura potrivită,parcă undeva în lume se deschide o ușă, care lasă să
intre mai multă lumină și nu mă simt singur,în jurul meu roiesc
peisaje,personaje.Nu e suficient doar să citesc o carte,e nevoie s-o înţeleg
ce-mi transmit fiecare autor care a scris o carte sau o poveste, pentru că a
avut ceva de spus,iar eu îmi spun că trebuie sa înțeleg acel ceva.
Când citesc este
ca și cum se aprinde un foc; fiecare silabă pronunțată este o scânteie,cuvintele
pătrund în sufletu-mi și devin o parte din gândurile mele. Am găsit în biblioteca,unde
merg cu colegii,cărți care nu se potrivesc cu vocea mea interioară și-atunci le
închid.
Lectura este o
călătorie interioară îndelungată,pentru că o carte bună nu are niciodată
sfârşit.
Am constatat că uneori îmi plac mai mult cărţile decât oamenii.Cele
adevărate- nu vor să mă convingă de nimic, nu vor să aibă dreptate,personajele
lor mă fascinează,pe unele le îndrăgesc,sunt surprins de evoluția lor,pe altele
...nu.Personajele din cărţi sunt ca oamenii,asemenea nouă şi reflectă într-un
anumit mod adevărata faţă a societăţii în care trăim.De câte ori citesc,îmi
place să fac comparaţii între personajele din carte şi oamenii pe care îi
cunosc.Şi,spre surprinderea mea câteva chiar se aseamănă.
Observ că, citind,
îmi îmbunătăţesc vocabularul,dau înţelesuri noi cuvintelor şi îmi este mai uşor să-l aleg pe cel potrivit din marea de cuvinte,pot să transform o propoziţie
care nu e frumoasă în una care să-i emoţioneze pe cei care mă ascultă.
Sunt oameni
care nu citesc,se mulțumesc cu căutările pe internet;înseamnă că nu și-au găsit
cartea potrivită,că nu au găsit plăcerea de a întoarce paginile,de a simți foșnetul
hârtiei,de a reține cuvinte,expresii. Ce mă interesează este să învăț din
cărți,acestea să mă schimbe.
Este o chestiune de respect față de
carte: o cumpăr, ca să o păstrez de bibelou în biblioteca mea sau ca să o
folosesc la maxim?