Floarea
soarelui este o rază pierdută pe campie,trimisă de soarele îndrăgostit
de flori.El,soarele,a vrut să aibă o grădină în care crăiesele de lumină să
devină flori. Fața zambitoare și modestă a florii soarelui îmi înseninează
sufletul de ori de cate ori o zăresc
ițindu-se dintr-un colț de grădină sau de pe marginea unei uliți , chiar acolo
unde mă aștept cel mai puțin să o
găsesc.Cu atat mai mult mă copleșește , în astfel de momente , revărsarea ei de
căldură , energie și putere. A fost oare nimfa apelor Clyte îndrăgostită de zeul
Apollo...a fost coroana strălucitoare a soarelui atarnată într-una de coarnele lunii,cand
dansa cu stelele...căzută pe pămant a așteptat să fie găsită de
oameni...a fost fata căsătorită cu Soarele,care a călcat porunca de nu-l vedea
pe lumină și a devenit floare... sau prințesa lui Ștefan – Vodă, frumoasă dar
mută,care aștepta sărutarea Soarelui,pentru a-și căpăta graiul. Luna,geloasă la
gandul că fata lui Vodă i-ar putea fura soțul, a transformat-o într-o floare
galbenă și de-atunci, floarea soarelui nu face decat să-i cerșească sărutarea
izbăvitoare.
Am privit-o
crescand înaltă, înaltă...căutand răsăritul soarelui cu un ochi mare, rotund, galben cu gene mari,
verzi....apoi mii și mii de ochi... pădurile
de floarea soarelui uitandu-se din răsărit și pană în apus în ochiul galben,
rotund al soarelui.
Adie ușor vantul... lanurile ca o apă întinsă fac valuri-valuri... îşi întoarc pălăriile regale cu dor, este un,,gest", o dovadă a loialităţii şi iubirii pe care i-o poartă din vremuri de legendă!
Adie ușor vantul... lanurile ca o apă întinsă fac valuri-valuri... îşi întoarc pălăriile regale cu dor, este un,,gest", o dovadă a loialităţii şi iubirii pe care i-o poartă din vremuri de legendă!
Galbenul îmi umple sufletul de optimism şi speranţă, simbol
al adorației , loialității în dragoste , al căldurii sufletești, petalele
blonde aurii sunt pline de zambete deschise soarelui. Era ca în filmul cu„Lizuca”.
Am întrebat și eu care e drumul spre fericire,s-au întors toate spre Soare. Am
zambit razelor sale, care creau fașii de curcubeu pe cerul senin.
Mergeți într-un camp de floarea soarelui, picioarele vă
vor ajuta, simțiți rădăcinile înfipte în pămant sau mangaiați-i căpșorul care
pare nedelicat și înțelegeți-i fragilitatea,dorința de a fi iubită de SOARE!!!!....apoi
priviți tabloul pictorului van Gogh: florile de flăcări care strălucesc
puternic, nu doar desenează culorile luminoase portocaliu și galben ale
picturii, dar crează imagini puternice ale soarelui însuși ce arde și
strălucește în interiorul fiecărei flori,petalele țașnesc spre
exterior,exprimand emoție.
„Floarea
soarelui îmi aparține, într-un fel”scria van Gogh.
Floarea avea o semnificație deosebită pentru el: galbenul
simboliza prietenia și speranță.... floarea în sine exprima gratitudinea.
