gen liric--poezia,,Acuma cantecul s-a sfarșit”de Magda Isanos

Acuma cântecul s-a sfârşit.
Nu ştiu de-i bine ori rău.
Din frunze-am cântat.
Dumnezeu, lânga mine stând, mi-a şoptit.

De fapt nu era Dumnezeu, era pom.
Şi câteodată-avea glas de om.
„Sărbătoreşte, mi-a spus el, aceste
câmpii dezmierdate şi creste…”

Şi ca o pasăre neînvăţată
m-am apucat sa cânt. Eram mirată
şi bucuroasă, şi nici n-am simţit
cum trece anotimpul fericit!

Zburaţi, cântece, zburaţi departe,
scuturaţi-mă de pământ şi moarte,

şi preamăriţi natura-n care încă
e linişte şi-nţelepciune-adâncă.”

     Să ne amintim:

Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul transmite în mod direct sentimente și gânduri prin intermediul imaginilor artistice și al figurilor de stil.

                          Trăsăturile definitorii ale genului liric:

     O primă trăsătură o constituie prezența eului liric prin verbe, pronume personale ( eu, mie, îmi, mi, mă, m, noi, nouă, ne, ni) și adjective pronominale posesive ( meu, mea, mei, mele, nostru, noastră, noștri, noastre) la persoana I, numărul singular și sau plural.

      O altă trăsătură o reprezintă adresarea directă prin verbe, pronume personale ( tu, ție, îți, ți, voi, vă, v), adjective pronume personale ( tău, ta, tăi, tale, vostru, voastră, voștri, voastre) la persoana a II-a, numărul singular și sau plural.

      Prezența imaginilor artistice și a figurilor de stil, care oferă expresivitate textului. Imagini artistice ( vizuale, auditive, statice, dinamice ( motrice), cromatice) realizate, transfigurate prin figuri de stil : ( metaforă, epitet, hiperbolă, personificare, enumerație, inversiune, repetiție, comparație)este o trăsătură importantă.

       Descrierea tip tablou sau tip portret cu caracter subiectiv este modul de expunere predominant.

Textul liric  este un text literar în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.

   Poezia„Acum cantecul s-a sfarșit” este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale poetei în mod direct într-un timp,,acuma” cand  cantecul- expresie a sentimentului înălţător ce redă misterul și farmecul vieții, ce se integrează în marele cant al lumii,,se sfarșește”este înfrant de trecerea,,anotimpului fericit”,al luminii,al verdelui. Cantecul din frunze este al pomului vieţii-simbol al nemuririi-legătura între pămant şi bolta cerească,este arborele lumii,prezența Divinului pe pămant.Îndemnul de a sărbători viața prin cantec pe nesfarșitul terestru-campia bucuriei- pe culmile tinereții veșnice este auzit de poetă care devine ,,pasăre cantătoare”,sufletul liber,mesagerul cerului.Finalul este un îndemn, zborul spre înalt,spre paradis; imperativul repetat,,zburați” exprimă  dorinţa  libertăţii în căutarea armoniei,dorința de a se lepăda de pămantul din care omul a fost modelat,de ofilire,de speranță că moartea în natură are puterea de a regenera,de a  dezvălui o lumină viitoare.În fața grandorii naturii, omul este îndemnat să binecuvanteze Universul care-i oferă pace,seninătate,cumpătare.

            În al doilea rând, textul este liric, deoarece există un eu liric,care îşi face simţită prezenţa în prin verbele la persoana I „nu știu,am cantat,eram”,prin pronumele,,mi,mă”. De asemenea, există  eul liric şi în verbele la modul imperativ din ultima strofă,care exprimă o atitudine și o trăire subiectivă alături de substantivul în cazul vocativ,,cantece”.

            În al treilea rând, caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poeta îşi exprimă emoţiile.Impresionează imaginea -auditivă a șoaptei divine ce îndeamnă omul să transforme viața într-o sărbătoare. Epitetele „mirată,bucuroasă,fericit” transmit un sentiment de fericire a ființei protejată de divinitate în natura binefăcătoare.Transformarea lui Dumnezeu în copacul vieții-pomul- ne învață iubirea și prețuirea a tot ce ne-nconjoară.Eul liric simte existenţa unui creator divin în acestă grandoare cosmică. Expresivitatea şi muzicalitatea sunt redate şi prin repetarea titlului în primul vers.

            Limbajul artistic se arată prin forma muzicală a textului, care este organizat în versuri cu măsură inegală , rimă împerecheată şi ritm trohaic. Muzicalitatea versurilor se naşte din măiestria poetei de a adapta ritmul exprimării ideilor cu ritmul sufletesc.

            În concluzie, poezia „Acuma cantecul s-a sfarșit” este liric, deoarece, prin vocea  unui eu liric, domină liniştea, pacea, armonia, poeta folosește un limbaj expresiv prin care reuşeşte să impresioneze.