miercuri, 13 martie 2019
compunere--În atelierul de olărit/o activitate preferată///
... am ajuns la Horezu,considerat cel mai important centru de ceramică,iar un meșter cu mâinile bătătorite mi-a privit mâinile și mi-a făcut semn să-l urmez.Am ajuns undeva pe,,coasta dealului”și cu o lopată am scos argila,pe care o voi folosi după câteva săptămâni.Noi am mărunțit alt lut și l-am tăiat în bucăți,l-am udat și eu,chiar eu l-am dus în atelier.A!dar ce-a urmat a fost teribil:l-am frământat cu picioarele,până a devenit moale...obosisem,eu,băiat de oraș...Meșterul l-a mai frământat,a obținut o pastă,pe care pus-o pe roata de modelat.Eu învârteam roata de jos ca-ntr-o horă,iar pe cea de sus argila se-nălța ca un turnuleț.Eram supraveghat cu zâmbete de meșter și de bunicul,puțin emoționat,iar eu eram uimit de diversele forme geometrice,sfere,conuri,cilindri pe care le modelam eu,neștiutorul,cu mâinile inundate de lutul alunecos.Am modelat o formă ce semăna cu o cană-farfurie și mândru am pus-o la uscat.Trebuia să revin după trei zile-cifră magică,numărul cerului-și în aceste zile am mers prin Horezu,micul orășel,și am văzut ceramica de Horezu.Simbolul dominant în pictura vaselor de ceramică este cocoșul, alături de figuri precum steaua, șarpele, copacul, peștele, soarele, spicul de grâu, pomul vieții și coada de păun, majoritatea simboluri creștine. (Denumirea actuală a localității Horezu provine de la numele de ,,ciuhurez”, pasăre asemănătoare bufniței care populează pădurile din jur.) M-am oprit și-am urmărit mâinile olarilor și fascinat observam că mâinile lor nu simțeau nici oboseală şi-n fiecare podoabă de lut puneau câte un pic din inimă şi toate păreau ca prind viață că-ntr-un dans.
Trecuseră zilele și mi-am reluat munca:am înmuiat ,,opera”într-un lichid roșu și apoi cu grijă am pus-o în cuptor.Interesant a fost felul cum am pictat cu un corn de vită cu o pană în vârf,prin care se scurgea culoarea-am desenat o crenguță de brad,flori în nuanțe de alb,verde,albastru,cafeniu.
Seara am plecat fericit,pentru că meșterul mi-a strâns mâna,mi-a dăruit o cană lucrată de el și mi-a spus:,,Meștere, să mai vii...te aștept cu drag!”,iar eu duceam ca pe un trofeu munca mea de olar;pe drum vântul îmi așternea crengi de brad înaintea-mi--simboluri ale forței pe care o primisem din puterea lutului.
.
