luni, 22 decembrie 2025

e vremea colindelor.............

 

Colinde le spune cânte­celor stră­vechi, cu ritm legănat, ce le face să semene mai de­grabă cu niște des­cân­tece stră­vechi, rostite în­tr-o limbă româ­nească arhai­că, im­nuri bizare, scoase din cufărul magic al în­ce­pu­turilor. Cântă parcă o ceată de arhangheli ce vor să te aducă la tra­diţie, la cele drepte. Aerul vibrea­ză şi ceva în adâncul sufletului simţi cum se răsuceşte, ca un dor vechi, trezit, ca o nostalgie inexplica­bi­lă, după ceva ce nu ai trăit şi totuşi e în tine. Intru în curtea bisericii vechi și aud fâlfâitul de aripi al troiţelor. Cruci uriaşe, tăiate în bardă, gata să îşi ia zborul. Parcă sunt făcute din pă­sările cerului, înțe­penite de ger, până au devenit lemnul ăsta negru. Sori pictaţi naiv, ca nişte flori, se în­vârt pe ele. Nu poţi să treci, fără să le laşi măcar o închi­năciune. Cum toți creștinii avem prin botez o fărâmă de Dumnezeu, purtăm în noi și-o fărâmă de Naștere, un mic Iisus care începe să crească, precum grâul pus la încolțit, de Sfântul Andrei. E „ceva” ce tre­bu­ie să fie îngrijit cu iu­bire și cu speranță.De Crăciun masa are un tacâm în plus, pen­tru Cel care Vine,apoi  bradul care-l așteaptă, încărcat de beteală și lumânări, colindele care îl preaslă­vesc,magii pornind după stea.
Bucu­ria ne pătrunde în suflet, fără să bată la ușă, îngerii vestesc nașterea Pruncului Sfânt.
Așa cred că ar trebui să arate cea mai frumoasă amintire despre Crăciun!
                        Lumină și bucurie fără sfârșit!!!!!!!!!!



de CRĂCIUN....................

 

gânduri de CRĂCIUN........................

              Colindele  pentru Moș  Crăciun  încep sub zăpezi pe o cărare
         a magilor,cu sania zburând prin ninsoare,cu mama împletind colăcei,
         cu mireasma dulce de Iisus născându-se în iesle…și bradul scuturând arginturi.....

                          Veniți să fiți cuprinși de colindele mărturisite-n roua datinilor!

                  În ziua luminării,când steaua a vestit nașterea sufletului curat,
         învelit în trupul rănit de drumul pătimirii,ne înălțăm sufletul-clepsidră în dorința veșniciei…și…colindăm iubirile cu bucurii,tristețile cu lacrimi…       
          Ne urăm și vă urăm s-avem și s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit................e acesta un colind de-mbrățișare pentru momentul
                            când gândurile noastre se strâng și parfumul bradului vă învăluie întru mulți ani                                                                           fericiți și verzi......

            Cu câteva clipe înainte ca păstorii să aducă vestea cea mare vă amintim că nimic nu arde                                                          și nu încălzește ca iubirea!!!!!

          Fiecare avem țesut Crăciunul în suflet cu fir de stea,cu aur și smirnă,cu darurile aduse de glasurile îngerilor ce aduc o veste minunată…să ne bucurăm de lumina dăruită în zilele                                                                                        sfinte!!!!!!!!

           Urez multă sănătate tuturor celor care se bucură cu adevărat, din inimă și din convingere                                                                  de  venirea Moșului.
             Urez  sănătate celor care cred că Moșul există!!!!!

                                           În noaptea Sfântă, viu luminează
                                           steaua ce vestește nașterea pruncului
                                                         Iisus.....
                                Sărbătoarea CRĂCIUNULUI să vă umple inimile de bucuriiiiiiiiiii    



de CRĂCIUN....

Imagine similară                        Visul unei nopți de iarnă…

  Orice om visează altfel în nopțile lungi de iarnă…și-n vis se făcea că din ceruri mâini uriașe cern norii albi adunați din glaciar spre pământ și atunci…spre pământ începe baletul: la început, vijelios mânat de viscolul venit tocmai din nordul arctic.Apoi pământul dezgolit de verdele și de arămiul toamnei,cu vietățile și zburătoarele ascunse sau plecate,cu oamenii înfrigurați și grăbiți este luat într-un dans lent,amăgitor,viclean… de fulgii grațioși,fără a vedea că sunt transformați în statui albe,în moși Crăciuni.Totul e alb,drumurile devin alunecoase,copacii par,în nopțile întunecoase, fantome,căutând secrete ale pământului ce doarme,urmărind secunda înghețată a timpului.
  Și-ntr-o astfel de noapte, o stea  a vestit un miracol și de-atunci Iarna cu albul ei ,cu cenușiul cerului lipsit de soare, cu brazii împodobiți de colinde,cu obrajii înghețați și cărări strâmte printre nămeți este așteptată de toți oamenii dornici de viață,de visul spre nemurire

       Urare:     
                          Colindele  pentru Moș  Crăciun  încep sub zăpezi pe o cărare
         a magilor,cu sania zburând prin ninsoare,cu mama împletind colăcei,
         cu mireasma dulce de Iisus născându-se în iesle…și bradul scuturând
         arginturi.Veniți să fiți cuprinși de colindele mărturisite-n roua datinilor!

              În ziua luminării,când steaua a vestit nașterea sufletului curat,
         învelit în trupul rănit de drumul pătimirii,ne înălțăm sufletul-clepsidră în dorința veșniciei…și…colindăm iubirile cu bucurii,tristețile cu lacrimi…        
          Ne urăm și vă urăm s-avem și s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit.
[e acesta un colind de-mbrățișare pentru momentul
                            când gândurile noastre se strâng și parfumul bradului vă învăluie întru mulți ani fericiți și verzi].

                                                     CRĂCIUN cu bucurii!!!!!!!!!

Bradul de CRĂCIUN

Imagini pentru bradul de craciun
    Credeam  că am intrat într-o altă lume sălbatică, singur și pierdut în mijlocul munților,într-o zi de început de iarnă.Rareori albastrul limpede  al cerului adânc se pătează de câte un punct negru, dar trecător: e un vultur ce-și caută un loc printre locurile înghețate,printre zăpezile ce s-au întins pe cărări până-n vârfurile ascunse-n nori. Eu cred că pădurile de brazi au suflet ,de aceea  în sufletul lor  se adăpostesc la umbra ocrotitoare vietăți pe care ochiul abia le vede.
 Brazii uriași stau aliniați,pregătiți de a se-mpodobi pentru seara magică,când o stea își trimite raza în fiecare om, luminându-i inima.  În adâncul pădurii verdele brazilor este presărat de mâini nevăzute cu mii de mărgăritare,diamante strălucitoare,panglici argintii dăruite de zâne, iar în fiecare vârf câte un înger își așează aripile . Vântul iernii sărută fiecare brad, îl urcă în săniile unor moși cu barbă albă și-i trimite spre locuri luminate și calde, de unde se aud cântece de sărbătoare.Și vântul transformat în steluțe albe se joacă,cuprinzând împrejur,în depărtare toată zarea.Brazii ce poartă lacrimile de cristal ale cerului de iarnă apar în case luminoși  și darnici ,iar sub ramurile bogate dorințele spuse sau nespuse apar în noaptea magică.De mult,darul cel mai de preț așteptat a fost un copil născut în noaptea tainică și sfântă,iar de atunci bradul cântă bucuria veșniciei.
   În fiecare iarnă eu cred că , printr-un brad de Crăciun și câțiva fulgi de nea, pot schimba Lumea;privesc continuu luminițele de pe crengile  verzi și îmi pare că parcă se ridică mai sus,tot mai sus,devenind stele ale Paradisului. În seara de Crăciun în visul meu văd îngerii horind în jurul bradului meu venit din munții de departe.
Cel care nu are Crăciunul în inimă , nu îl va găsi niciodată sub ramurile unui brad de Crăciun.
Bradului venit la mine îi cânt,alintându-l:,, O, brad frumos; o, brad frumos,
                                                                            Cu cetina tot verde,
                                                                            Tu ești copacul credincios,
                                                                            Ce frunza nu și-o pierde”.....și în fiecare noapte de iarnă mi-e dor de colinde,mi-e dor de povești....
        CRĂCIUN  cu bucurii pentru toți!!!!!!!!!!!!!

 

compunere--Scrisoare către Moș Crăciun

Képtalálat a következőre: „imagini copil scrie o scrisoare”

Draga Moșule,
Chiar dacă nu ți-am scris niciodată, în fiecare an mi-am dorit același lucru. În fiecare an, în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă,  an, neîncetat, aceeași dorință.
Îmi doresc să am puterea să cred în imposibil, îmi doresc să am senzația că pot cuprinde marea dintr-o privire,că pot zbura pe aripile pescărușilor,că pot saluta oamenii c-un zâmbet cald de copil, îmi doresc să pot urca munții ,chiar dacă din când în când mă voi împiedica,  să am puterea să o iau de la capăt ajutat de privirea și vorbele celor mari, să întind brațele spre cer și atunci, când le închid, să cred că am cuprins Universul, să simt pe umăr atingerea îngerului meu păzitor,să prind un fulg de nea și să-l dăruiesc în toată splendoarea pură LUI, dar și cuiva drag, mai ales mamei, să adun picături de ploaie și să-mi fac din ele râul tinereții veșnice, să pot aduna toate florile din lume, ca să le pun la picioarele bunicii ce nu ostenește niciodată  și ele să-i șoptească toată recunoștința mea. Îmi doresc să pot vorbi cu stelele și ele să-mi spună misterele nopții, să pot convinge natura - păsări, copaci, vânt, ploaie, zăpadă, să ducă cu ele oriunde în lume  dorul meu de a rămâne aici lângă neamul meu cel românesc. Să-l ducă până acolo, unde  Dunărea străbate  câmpiile roditoare ,alergând spre mare cea mare,să-i cânte, să-i adie, să-i plouă, să-i ningă tot ceea ce sunt eu și tot ceea ce simt pentru ei, oamenii, pentru viață.
Și când la ceas de seară, în luna decembrie, pe ușă vei  intra tu,MOȘULE,ce aduci darul cel mai de preț...NAȘTEREA CELUI  ce a învins...tu, nins de iubirea mea, vom fi înțeles amândoi că m-ai găsit.
Moșule, cam asta îmi doresc de Crăciun și aș mai vrea câte un cadou-mic sau mare pentru cei pe care-i iubesc....știu că spiridușii mi-au făcut un pachet.   Te aștept cu nerăbdare....
                                                                          Semnează: un copil care te așteaptă....

duminică, 21 decembrie 2025

solstițiu de iarnă

 Există un moment în fiecare an când noaptea își întinde aripile peste lume mai mult ca oricând. Este Solstițiul de Iarnă, o clipă magică în care întunericul atinge apogeul, doar pentru a face loc revenirii luminii. Oamenii privesc acest moment cosmic ca pe o oportunitate de introspecție, de conectare cu natura și cu forțele invizibile ale universului. Străbunii noștri simțeau că această noapte lungă este un prag. Aprindeau lumânări și focuri mari pentru a alunga spiritele întunericului și pentru a întâmpina cu sufletele curate noul început. Această noapte specială ne amintește de o lecție simplă, dar profundă: întunericul este doar un preludiu al luminii. Chiar și în cele mai grele momente, natura ne arată că transformarea este posibilă, că renașterea este inevitabilă. Solstițiul ne invită să ne oprim pentru o clipă. Să privim înapoi la anul care trece, să descoperim lecțiile ascunse în experiențele noastre, să lăsăm în urmă ce nu ne mai servește și să ne pregătim pentru un nou început. Solstițiul de iarnă nu este doar un fenomen astronomic. Este o poveste veche cât lumea, care ne șoptește despre ciclicitate, speranță și forța tăcută a renașterii. Lumina care începe să crească îți amintește că, indiferent de cât de întunecat a fost drumul, fiecare răsărit este o promisiune.
La noapte oamenii vor urca pe dealuri cu torțe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui,
Fie ca această magie să-ți ghideze pașii spre un an plin de lumină și frumusețe. Fie ca această noapte să-ți aducă liniște, claritate și curajul de a păși într-un nou început.



vineri, 19 decembrie 2025

 


test: George Topârceanu,, Octombrie” + Andrei Manolescu, Începe vara, https://dilemaveche.ro/


Textul 1

,,Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene și roșii.
Trec nouri de argint în valuri
Și cântă-a dragoste cocoșii.

Mă uit mereu la barometru1
Și mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice și mai
Subtile…

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii2 hlamidei3 plini
De crizanteme.

Și cum abia plutește-n mers
Ca o marchiză4,
De parcă-ntregul univers
Privește-n urmă-i cu surpriză, –

Un liliac nedumerit
De-alura5 ei de domnișoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Și de emoție-a-nflorit
A doua oară”…

                                                                        George Topârceanu,, Octombrie”

barometru = instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice ce indică schimbarea probabilă a vremii
fald = cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă
hlamidă = mantie de stofă roșie sau albă
marchiză = soție de marchiz (conducător al unei regiuni)
alură = înfățișare, ținută                                                                    

Textul 2

,,Limpede este că toamna care trece a fost în cea mai mare parte a ei extrem de frumoasă, atât de frumoasă, încât ne-am gândit că nu poate fi trecută cu vederea.                                         
 Ca un anotimp al nostalgiei, toamna aceasta ne aduce aminte, evident, de alte și alte toamne mai frumoase sau mai urâte, colorate și întunecate sau colorate și luminoase. În toamnele de acum câteva decenii, elevii, studenții și soldații culegeau recolta. Lumea era cam întoarsă pe dos, din câte ne amintim (mai pe dos decât acum). Școlile, facultățile și armata nu începeau cu ore de curs sau de instrucție, ci cu așa-numita „practică agricolă”. La rândul lor, sătenii nu-și vedeau capul de treabă: se preocupau de proviziile pentru iarnă, puneau murături, făceau zacuscă, preparau țuica și vinul pentru tot anul, adunau lemne pentru foc, strângeau nutrețul pentru animale.Acum lucrurile sunt ceva mai simple. Sătenii au centrale pentru încălzire și bani de la rudele plecate în străinătate (care muncesc pe alte ogoare), cu care își cumpără tot ce le trebuie de la magazin. E un sezon al moderației înțelepte, cu tractoare care au dotări nemaiauzite, armata e și ea de profesioniști, iar elevii și studenții își pot începe liniștiți cursurile (numai dacă vor). În condițiile astea, toamna nu mai e doar o alergătură. Nu mai vine doar cu grijile iernii care se apropie. Dacă nu chiar pentru visare, îți poate lăsa măcar un răgaz pentru ceva contemplare.
E un sezon al moderației înțelepte, în care gândurile ți se pot îndrepta și spre bucuriile și împlinirile verii care a trecut sau direct spre viitoarea primăvară, în ideea că iarna o să treacă repede. Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amânare. De altfel, toamna a inspirat dintotdeauna cântece și filme, picturi și lansări de modă.”

                                                                 Andrei Manolescu, Începe vara, https://dilemaveche.ro/) 

A.    

1.     Completează spațiile puncte cu informațiile din textul 2.                                    
Acum câteva zeci de ani, soldații, ………………. și elevii culegeau …………… . 
2.     Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
În octombrie, soarele devine:
a)     mai mare
b)    mai mic
c)     mai călduros
d)    invizibil
3.     Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul1.
În poezie, anotimpul toamna:
a)     întârzie să vină
b)    sosește mai devreme decât e normal
c)     nu mai apare
d)    este friguroasă
4.     Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Înainte, sătenii:
a)     aveau centrale pentru încălzire
b)    cumpărau tot ce le trebuie de la magazin
c)     puneau murături
d)    aveau tractoare cu dotări moderne
5.     Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.                                   

Textul 1

Enunț

Adevărat

Fals

Toamna totul este cenușiu.

 

 

În octombrie este o căldură de mai.

 

 

Un liliac zboară nedumerit.

 

 

Textul 2

Enunțul

Adevărat

Fals

În urmă cu câteva zeci de ani, armata începea cu orele de instrucție.

 

 

În prezent, oamenii sunt mai liniștiți toamna.

 

 

Încă din toamnă, oamenii se pot gândi direct la primăvara ce va veni.

 

 

6.     Precizează tipul de rimă folosit în prima strofă a poeziei și măsura versului: 
,,Octombrie-a lăsat pe dealuri.”                                                       
rima: încrucișată
măsura versului: 8 silabe
7.     Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text
  Elementul comun celor două texte este anotimpul toamna.Primul text liric exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct. Sunt descrise urmele lunii octombrie care a așternut ,,covoare galbene şi roşii”,iar poetul consultă ,,barometrul” și simte senzația ușoară de frig.Toamna,,întârziată”este o marchiză -cu  faldurile mantiei,,hlamida”împodobite cu crizanteme, plimbarea  ei,,prin grădini” este urmărită,,cu surpriză”,uimire,bucurie neașteptată de-,,ntregul Univers.”
  În al doilea text,autorul compară toamna,,anotimp al nostalgiei”din anii trecuți.,,Lumea era cam întoarsă pe dos,Școlile, facultățile și armata nu începeau cu ore de curs sau de instrucție, ci cu așa-numită „practică agricolă”, la rândul lor, sătenii nu-și vedeau capul de treabă.”În zilele actuale agricultura se face profesionist,iar  toamna nu mai e doar o alergătură.
    Astfel,toamna  e  un sezon al moderației înțelepte.
8.     Crezi că toamna este percepută diferit astăzi față de acum câteva decenii? Motivează-ți răspunsul, valorificând textul 2
   Toamna este un anotimp al contrastelor de tot felul în natură. Este anotimpul în care se simte și se vede cel mai bine comportamentul diferit al oamenilor în fața provocărilor vieții.Este anotimpul în care pofta de viață, de realizări și speranțele de mai bine pentru viitorul apropiat și îndepărtat se întâlnește pregnant cu unele nostalgii. Toamna este aceeași pentru toți oamenii, dar ea este percepută diferit, în funcție de vârstă.În textul 2 sunt amintite,, toamnele de acum câteva decenii, elevii, studenții și soldații culegeau recolta. Lumea era cam întoarsă pe dos, din câte ne amintim (mai pe dos decât acum). Școlile, facultățile și armata nu începeau cu ore de curs sau de instrucție, ci cu așa-numita „practică agricolă”. Toamna zilelor nostre parcă s-a schimbat influențată de schimbările climatice:vreme imprevizibilă, canicule târzii), de digitalizare:mai puțină conectare la natură, mai multă nostalgie online,de stresul vieții moderne și de o conștientizare mai mare a problemelor de mediu, contrastând cu o viziune mai idilică, rurală, a generațiilor trecute, care se bucurau de recoltă și de culorile naturii fără anxietatea schimbărilor climatice. 
  Mă uit pe fereastra deschisă în timp ce mă gândesc la o încheiere cât mai frumoasă. Este o toamnă târzie, cu zile calde și pline de soare. Frunzele deja moarte sunt plimbate de adierea brizei de colo până colo. Iarba aproape s-a uscat, doar ici, colo, verdele mai rezistă în câteva insulițe stinghere.
Dar zilele sunt frumoase, soarele strălucește, toamna este doar un anotimp plin de povești frumoase.
De ce nu?!
9.     Asociază fragmentul din opera literară „Octombrie” de George Topârceanu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând  o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.    

    Poezia: ,,Toamna” de octavian Goga

,,Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.

Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul,
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.

Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.

De vifornița păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult și simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.”

   Poetul descrie tabloul sfârșitului de toamnă,când atmosfera devine apăsătoare.Imaginea pădurii este deprimantă sub povara norilor cenușii,pe câmpul pustiu porumbul tremură,dinspre miazănoapte vântul nemilos,,smlge-n zbor câte-o șindrilă”,nucii bâtrâni devin neputincioși,iar plânsul unui,,pui de ciocârlie”este copleșitor.  Poetul își simte sufletul cuprins de tristețe și singurătate în tristețea naturii.       În poezia lui Topârceanu este descris începutul toamnei când octombrie a așternut ,,covoare galbene şi roşii”, imaginea vizuală cromatică este completată de norii transformați în valuri,,de argint”,iar poetul simte senzația ușoară de frig,privind micșorarea discului solar.Este aici  o altă atmosferă: toamna,,întârziată”este o marchiză -cu  faldurile mantiei,,hlamida”împodobite cu crizanteme,-plimbarea  ei,,prin grădini” este urmărită,,cu surpriză”,uimire,bucurie .
  În ambele poezii anotimpul toamei este un momnt al încercărilor  vieții,al contrstelor cu bucurii sau tristeți prin care omul trece.
B.     
1.     Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect:                         
Conțin diftong ambele cuvinte din seria
a)     octombrie, nouri
b)    soarele, ei
c)     domnișoară, diametru
d)    toamna, strângeau
2.     Alege litera corespunzătoare seriei în care ambele cuvinte sunt formate prin derivare:                                                                                           
a)     cerul, dealuri
b)    dintotdeauna, alergătură
c)     numai, altfel
d)    bucurie, luminoase
3.     Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 
Sunt omonime cuvintele subliniate în enunțurile de la punctul:
a)     „toamna care trece a fost frumoasă”/Bunica trece pe la noi astăzi.
b)    „Dar pe sub cerul cald ca-n mai”/„ alte toamne mai frumoase”
c)     „E un sezon al moderației înțelepte”/Vara e un anotimp așteptat de mine.
d)    „elevii și studenții își pot începe liniștiți cursurile”/Dan nu poate termina proiectul astăzi.
4.     Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 
Sensul secvenței subliniate în enunțul 
Lumea era cam întoarsă pe dos, din câte ne amintim (mai pe dos decât acum) este:
a)     în dezordine
b)    obișnuită
c)     plictisită
d)    calmă
5.     Transcrie din secvența următoare trei verbe la modul indicativ, aflate la timpuri diferite, pe care le vei preciza: 
E un sezon al moderației înțelepte, în care gândurile ți se pot îndrepta și spre bucuriile și împlinirile verii care a trecut sau direct spre viitoarea primăvară, în ideea că iarna o să treacă repede.
6.     Construiește un enunț imperativ în care adjectivul frumos să aibă funcția sintactică de atribut (1) și un enunț interogativ în substantivul sătean să fie circumstanțial.
7.     Completează enunțul: 
Acum sătenii au de toate. astfel încât să obții o frază alcătuită din două propoziții aflate în raport de coordonare prin joncțiune (adversativă). 
8.     Încercuiește variantele corecte din fragmentul următor:
Toamna este anotimpul meu preferat, pentru că reîncep cursurile de înot/înnot. Îmi place momentul când eu și ceilanți/ceilalți colegi de bazin stăm alineați/aliniați pe marginea pișcinei/piscinei și așteptăm semnalul antrenorului pentru a intra în apă. Antrenorii noștrii/noștri, a/ale căror sfaturi de respectăm cu strictețe, sunt uneori foarte severi. 
Subiectul al II-lea                                                                                          

Scrie un text în care să prezinți mesajul textului/o semnificație a textului Octombrie  de George Topârceanu.
Poezia,,Octombrie” de George Topârceanu  este un text literar liric în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente,descriind schimbările din natură, în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
  Este un text liric, pentru că exprimă trăirile proprii ale autorului în mod direct.
În prima strofă sunt descrise urmele lunii octombrie care a așternut ,,covoare galbene şi roşii”-roșul arage atenția și păstrează din energia verii,iar galbenul a strâns razele soarelui,oferindu-le pământului. Personificarea lunii octombrie creează o imagine vizuală cromatică completată de imaginea norilor transformați în valuri,,de argint”purificatori,dar și auditivă prin cântecul cocoșilor,,a dragoste”ca o rugăminte a rămânerii luminii solare. Ușor ironic,poetul consultă ,,barometrul”-instrument ce anunță schimbările atmosferice-și simte senzația ușoară de frig,privind micșorarea discului solar(îi place jocul cu neologisme).Curios,poetul imagine vizuală cromatică completată de imaginea norilor transformați în valuri,,de argint” observă cerul cald și,nostalgic,își aminteşte  luna mai, doar zilele,,albe” tihnite,liniștite trec unele după altele nestatornice,schimbătoare  şi subtile,neînțelese de omul tulburat de imaginile noi.
   Toamna,,întârziată”primește un titlu nobiliar-marchiză -cu  faldurile mantiei,,hlamida”împodobite cu crizanteme- flori sacre, care dau viață lungă și nemurire, plimbarea  ei,,prin grădini”locuri ale bogăției vieții și nemuririi este urmărită,,cu surpriză”,uimire,bucurie neașteptată de-,,ntregul Univers”. Mişcările acestei nobile fermecătoare cu ,,alura de domnişoară”,înfățișarea uimitoare,dar cu o frumusețe seducătoare au atras privirile unui,, liliac nedumerit ”,el semnifică inocența tinereții, puritatea.,renașterea, reînnoirea care,, s-a zăpăcit/ Şi de emoţie-a-nflorit/ A doua oară”…atitudinea celui neinițiat în tainele vieții.
      Textul este liric, deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa prin pronumele de persoana I,,mă”și verbele la pers.I sing:,,uit,înfior”.
       Caracterul liric al textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile. Poezia „Octombrie” este alcătuită din cinci strofe;prima strofă începe cu imaginea vizual cromatice a naturii descrise în bogăţia de culori pe care toamna o aduce în natură. Enumeraţia epitetelor
„galbene şi roşii”accentuează bogăția de culori a anotimpului,iar comparaţia,,cerul cald ca-n mai”
evidenţiază atmosfera caldă, nepotrivită pentru luna octombrie, seninătatea cerului îi amintește de luna mai, pragul către vară.Inversiunile,,trec  nouri...trec zile”evidențiază trecerea ireversibilă a timpului.Repetiţia,,zile albe după zile”artă,de asemenea, ritmul alert  al trecerii necontenite a
timpului,. trădează emoţia eului liric. Metafora ,,faldurile hlamidei plini de crizanteme”compune o imagine vizuală, sporește expresivitatea tabloului descris- florile de crizantemele înseamnă optimism, bucurie, iubire, adevăr,astfel toamna este și ea anotimpul vieții.Epitetul personificator,,liliac nedumerit”conturează imaginea fragilă și inedită a florii care înflorește într-o perioadă nepotrivită,conferă unicitate liliacului descris. Punctele de suspensie din final sunt o mărturie lirică a frământărilor, gândurilor şi imaginilor trăite de poet.
  Ţesătura fină de figuri de stil face rostirea lirică să fie profundă şi expresivă, trăind o dată cu eul liric, luna octombrie.
  Poezia este alcătuită din cinci strofe,iar măsura versurilor este inegală:4,5.8,9 silabe,rima încrucișată,ritmul iambic.

 

 

 

marți, 16 decembrie 2025

test: Adina Popescu, Vine vacanța cu trenul din Franța + Adina Popescu, https://www.dilema.ro/societate/figura-paternă

 

Textul 1

– ,,Urcați încet, ca să nu obosiți, ne sfătuiește Anton, care știe metoda cu pasul și respirația. Abia ce am ajuns la munte, doar nu vreți să ne trezim mâine cu febră musculară și să stăm toată ziua numai în cameră…
Nici eu, nici Doina nu ne dorim așa ceva, așa că urcăm după indicațiile lui – pasul și respirația. Urcăm încet, ca o familie de melci. Din urma noastră vine un grup de copii care ne depășește, apoi apar și o babă și un moș, cu toiege de montaniarzi*, care ne dau bună ziua și trec mai departe șontâc-șontâc. Totuși și noi suntem aproape de capătul cocoașei care pornește de la cabana Gura Diham și se termină la buza pădurii. Dacă trecem de ea, traseul va fi mai simplu, îl știu pe de rost. […]
După ce am scăpat de cocoașa pe care am gâfâit cu toții, ne-am mai înveselit. Cărarea e aproape dreaptă, floare la ureche. Anton, ca de obicei, începe să cânte de răsună pădurea:
– „Fata de păstor odată oile păștea, iarba grasă, flori frumoase cu drag culegea…”
– „Cucul sus pe-o rămurea, tare frumos glăsuia”, cânt și eu, pentru că știu cântecul încă de la grădiniță. De fapt, cred că Anton l-a învățat de la mine.
– „Cucu, cucu, cucu, cucu, cucul tot cânta!” cântăm, de fapt zbierăm, amândoi în cor.
– Măi, mai încet, că vă aud ceilalți turiști! zice mama, care își trage sufletul în urma noastră.
– „Cucu!” mai face Anton o singură dată, după care tace. […]
All my troubles seem so far away!* răcnește Anton un cântec în engleză pe care nu-l știu, așa că nu-l pot cânta și eu.
După ce termină de cântat se face liniște, o liniște din aia în care îți pocnesc urechile, parcă nici păsările nu mai cântă ori s-au speriat de cântecul lui Anton. Suntem chiar în adâncul pădurii, atât de departe de stațiunea Bușteni, încât mă cuprinde o frică plăcută – așa trebuie să arate adevărata sălbăticie! De fapt, suntem trei exploratori singuri pe un tărâm necunoscut și plin de primejdii care te pândesc la tot pasul.
– Ce foșnet se aude acolo?
Anton se oprește ca să asculte, ne ciulim urechile și noi. Da, pare un foșnet îndepărtat, care vine dintr-o vâlcea, ca și cum niște tufișuri s-ar da la o parte. Anton a înghețat.
– Cât mai e până la cabană? șoptește el.
– Vreo jumătate de oră, spune mama pe un ton normal.
Ne urnim din loc, însă foșnetul acela enervant pare să se apropie din ce în ce mai mult de noi.
– Ia! Se aude și o călcătură grea! zice Anton, care are urechea foarte fină, cel puțin așa spune mama.
Are dreptate – ceva sau cineva se apropie de noi tropăind. O turmă de elefanți pitici? – mă întreb eu cu speranță, fiindcă aș vrea să văd elefanți pitici. Ceva sau cineva urcă vâlceaua, tropăie, trosnește, smulge tufele din rădăcini, se rostogolește spre noi… și mormăie.
Se știe că lui Anton, pe munte, cel mai tare îi e frică de urși, deși nu a întâlnit niciodată vreunul. Pe locul doi, după urși, îi e frică să nu ne apuce ploaia.
– Stai, măi! strigă și mama. Și pe noi ne lași aici, ca să ne mănânce ursul?
Însă Anton s-a dus, a dispărut după prima cotitură a drumului. Mama trage adânc aer în piept și își păstrează calmul. Mă apucă zdravăn de mână, își dă seama că nu poate să alerge pe munte cu un copil mic după ea, de frica ursului.
– E o prostie! îmi zice. Ursul mai degrabă te atacă dacă fugi decât atunci când stai pe loc! Să nu-ți fie frică, Adina! Chiar dacă e vreun urs, o să plece… dar cine a mai văzut urs ziua în amiaza mare?!” […]                                                                (Adina Popescu, Vine vacanța cu trenul din Franța)
*montaniarzi – (aici) drumeți montani
*All my troubles seem so far away! – Toate necazurile mele par atât de departe

Textul 2

,,Tatăl meu e personaj în aproape toate cărțile mele pentru că – și el recunoaște – e într-adevăr un bun personaj. De fapt, eu nu am un tată, am un Anton. Nu i-am spus niciodată tată, i-am spus Anton de la trei ani, ca o dovadă supremă a prieteniei care există între noi. De multe ori, când mă întâlnesc cu copiii care îmi citesc cărțile, primesc aceeași întrebare: „Cine e, de fapt, Anton?” sau „De ce îi spui tatălui tău Anton?”. Nu prea știu cum să le explic, nu vreau să știrbesc autoritatea taților lor, povestindu-le că, de fapt, tatăl meu a fost ca un frate mai mare care, alături de mine, și-a retrăit copilăria de care nu s-a bucurat când era mic (a fost unul dintre copiii cu un tată absent, așa că și pentru mine acel bunic a fost un străin).
Tatăl meu nu doar că nu se odihnea duminica pentru că nu era obosit, avea la fel de multă energie ca și mine, ba chiar mă încuraja să jucăm campionate de fotbal (cu mingea de tenis) între două uși de pe holul apartamentului nostru meschin* socialist, iar atunci când câștiga (ceea ce se întâmpla deseori), lua „cupa”, adică o vază de pe bufet, și se agita cu ea prin casă, bucurându-se ca un adevărat campion, chiar dacă vedea că mă oftic. Tatăl meu asculta împreună cu mine discuri cu povești, știam amândoi pe de rost dialoguri întregi, mă ducea duminica în Herăstrău ca să culegem ultimii trandafiri ai toamnei pentru mama sau mergeam într-o excursie de o zi la munte, la Sinaia sau Bușteni, cu trenul personal pe care îl numeam „tren de plăcere”.
Tatăl meu îmi mânca uneori ciocolata chinezească – o raritate pe care mama o păstra pentru mine, mă supăram, dar îmi trecea repede. Cu tatăl meu aveam discuții despre literatură și despre poezie, despre Nichita Stănescu și Ion Caraion, iar când ne plictiseam de aceste discuții, inventam noi propria noastră literatură. Tatăl meu nu a ridicat vocea la mine și nu mi-a interzis niciodată nimic, acum ne certăm mai des, e adevărat, pentru că suntem la fel și nu ne place să ne oglindim unul în celălalt și să ne vedem mai ales defectele. [...] Tatăl meu nu era genul care să-și arate afecțiunea, ca mama, dar mi-a plăcut mereu această distanță camaraderească dintre noi, fiecare cu egoismul lui [...].
Tatăl meu iubește mult viața, în toate aspectele ei (ca și mine). Tatăl meu nu a fost niciodată absent sau indiferent, de cele mai multe ori a fost chiar enervant de prezent. Tatăl meu nu curăță cartofi, e adevărat, știe vag cum se fierbe un ou (doar pentru că mamei i-a plăcut să gătească), însă dă destoinic cu aspiratorul și spală geamurile cu pasiune, are chiar calități în acest sens”...

                                                              (Adina Popescu, https://www.dilema.ro/societate/figura-paternă)

*meschin – (aici, despre construcții) sărăcăcios, modest

A.

1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul 1.
La munte, lui Anton îi este cel mai tare teamă de .............................., apoi de ..............................
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
Respectând sfatul lui Anton, cei trei urcă pe munte după metoda cu:
a. pauze dese și multă apă.
b. pasul și respirația.
c. alergare ușoară.
d. mers lent și constant
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Autoarea le povestește copiilor că tatăl ei a fost ca:
a. un bunic.
b. un străin.
c. un frate mai mare.
d. un tată absent
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
„Trenul de plăcere” este:
a. un tren accelerat.
b. un tren personal.
c. un tren de mare viteză.
d. un tren internațional
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

Enunțul

 

Adevărat

 

Fals

Cei doi bătrâni cu toiege de montaniarzi trec mai departe în fugă.

Fetița și Anton cântă foarte tare.

Mama își dă seama că nu poate alerga cu un copil în brațe.

Textul 2

Enunțul

 

Adevărat

Fals

Tatăl și fiica joacă fotbal în spatele blocului.

Toamna, din Herăstrău, Adina și Anton culeg trandafiri pentru mama.

Mama păstrează ciocolata chinezească pentru Adina

6. Precizează, în două-trei enunțuri, o trăsătură a tiparului narativ, ilustrând-o cu o secvență din textul 1.

Tiparul narativ în textul 1 este subiectiv,naratoarea poveștește la persoana I,este implicată în acțiune,fiind și personaj.Sunt și alte personaje:Anton,tatăl și mama.Apar indici de timp și spațiu: ,,Abia ce am ajuns la munte, doar nu vreți să ne trezim mâine cu febră musculară și să stăm toată ziua numai în cameră”; prezența verbelor de mișcare:,, Mă apucă zdravăn de mână, își dă seama că nu poate să alerge pe munte cu un copil.”

7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.

  În ambele texte,scrise de aceeași autoare elementul comun este relația dintre copil și părinți,mai ales este prezentă figura tatălui.În textul 1,fata îi spune tatălui pe nume-Anton și oferă o mărturisire sinceră despre drumeția alături de părinți la munte.Ascultă sfatul tatălui la urcuș, care e mai artist, cântă,,de răsună pădurea”, uneori în engleză ,dar nu intră în jocul tatălui care se preface speriat de un foșnet auzit în pădure:,, Ursul! strigă Anton și o ia la fugă în sus, pe cărare.”
 În textul 2,autoarea face un portret moral tatălui,fără a spune că-l iubește.Îi arată însușirile,considerându-l,, un frate mai mare care, alături de mine, și-a retrăit copilăria de care nu s-a bucurat când era mic.”Apoi jocul cu mingea de tenis,excursiile,discuțiile.Impresionantă este prietenia dintre cei doi,chiar dacă,, nu era genul care să-și arate afecțiunea, ca mama, dar mi-a plăcut mereu această distanță camaraderească dintre noi, fiecare cu egoismul lui.”

8. Crezi că relația cu părinții este importantă pentru dezvoltarea unui copil? Motivează-ți răspunsul valorificând textul 2.

   Sigur,cred că relația părinte-copil este fundamentul dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor. Momentele de bucurie trăite împreună reprezintă esența unui atașament sănătos și securizat, oferind copilului un sentiment profund de conectare și siguranță.Este importantă existența unui mediu în care copilul să se simtă iubit, acceptat și sprijinit. În această perspectivă, bucuria împărtășită devine o punte care consolidează legătura emoțională dintre părinți și copii. Atunci când părinții și copiii se bucură împreună, se creează un spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor, ceea ce duce la o comunicare mai autentică și deschisă.În textul 2,autoarea povestește cum împreună cu tatăl jucau ,,campionate de fotbal (cu mingea de tenis) între două uși”,ascultau,,discuri de povești.” Tatăl era prezent astfel în crearea momentelor de bucurie,acordând întreaga atenție copilului,participând cu interes și entuziasm la activități. 
Așadar, relația pe care părinții o au cu copilul este esențială pentru dezvoltarea armonioasă a sa în adultul responsabil și stăpân pe sine care ar trebui să devină. Părinții sunt primele modele pe care copilul le urmează în viață, de aceea menținerea unei relații pozitive între aceștia este mai mult decât importantă.

9. Asociază fragmentul din opera literară „Vine vacanța cu trenul din Franța” de Adina Popescu cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare morală/culturală comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

   În  fragmentul din romanul,,Inocenții”de Ioana Pârvulescu,naratoarea pleacă într-o expediție-plimbare,o joacă și este nemulțumită că nu poate ține pasul cu ceilalți din grup,rămâne mereu în urmă.,își amintește de unele zvonuri auzite că pot fi întâlniri neprevăzute cu animale.Când ajunge la peșteră și este întâmpinată de o priveliște neplăcută:peștera era doar o deschidere.Nu știe pe unde și ce va căuta,de aceea merge la întâmplare prin tufișuri,se odihnește și privirea îi este atrasă de o șopârlă.
  Și în textul 1 naratoarea este într-o excursie cu părinții,urcă ,la sfatul tatălui,,încet pe munte,, ca să nu obosiți”,sunt în urma celor care trec pe lângă ei,cântă și se distrează cu tatăl și se sperie când aude un foșnet în pădure.Tatăl fuge,glumind că va veni un urs.
  În ambele texte există plăcerea unui copil de a fi alături de prieteni,familie în armonie.

B.

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Conțin diftong ambele cuvinte din seria:
a. „eu”, „autoritatea”.
b. „trecea”, „amândoi”.
c. „campion”, „poezie”.
d. „destoinic”, „era”.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuvintele subliniate în secvențele „Da, pare un foșnet îndepărtat”; „Însă Anton s-a dus, a dispărut după prima cotitură a drumului” sunt formate, în ordine, prin:
a                    derivare, derivare.
b                    compunere, derivare.
c                     conversiune, derivare.
d                    compunere, conversiune.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sensul secvenței subliniate în enunțul „zice mama, care își trage sufletul în urma noastră” este:
a                    trage cu ochiul.
b                    este foarte odihnită.
c                     respiră greu.
d                    trage cu urechea
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Există o relație de polisemie între cuvintele subliniate în secvențele din seria:
a                    „și-a retrăit copilăria de care nu s-a bucurat”; Fratele meu nu vrea să care rucsacul.
b                    „Dacă trecem de ea, traseul va fi mai simplu”; Mi-a trecut imediat durerea de cap.
c                     „Tatăl meu asculta împreună cu mine discuri”; Am vizitat câteva mine din Munții Apuseni.
d                    „ceva sau cineva se apropie de noi tropăind”; Zgomotul se îndepărtează treptat.
 5. Selectează, din fragmentul următor, trei pronume de tipuri diferite, pe care le vei preciza:
   „Tatăl meu nu era genul care să-și arate afecțiunea, ca mama, dar mi-a plăcut mereu această distanță camaraderească dintre noi, fiecare cu egoismul lui [...].”
6. Alcătuiește un enunț interogativ, în care substantivul propriu „Anton” să îndeplinească funcția sintactică de complement prepozițional (1), și un enunț asertiv, în care verbul la infinitiv „a asculta” să aibă funcția sintactică de atribut (2).
7. Completează enunțul
„Urcăm încet, ca o familie de melci.” cu o propoziție, astfel încât în fraza obținută să existe un raport de coordonare adversativă.
8. Completează, în spațiile libere, forma corectă a cuvintelor scrise în paranteză:
Nu auzeam decât glasul ________________ (mamă, genitiv) _______________ (care, genitiv) îndemnuri mă linișteau. Mi-______________________ (a plăcea, condițional-optativ, perfect) ca tata să fie __________________________ (fricos, gradul comparativ de inferioritate) și să ne apere el _____________ (adjectiv pronominal de întărire).

SUBIECTUL AL II-LEA
Imaginează-ți că tocmai te-ai întors dintr-o excursie la care ai participat împreună cu prietenii tăi, având parte de o experiență deosebită.
Redactează o pagină de jurnal în care să evidențiezi o emoție resimțită în acel moment, incluzând o secvență narativă și o secvență descriptivă.Data redactării paginii de jurnal este 8 decembrie 2025.

 

                                                                                                                                      8 decembrie 2025.

                        Dragul meu prieten,fără grai,

   Nu mi-am scris gândurile,întâmplările de mult,dar acum am un moment de odihnă, după ce m-am întors dintr-o excursie organizată de clasa mea.N-au fost mulți colegi,au motivat unii că au de învățat,meditații și altele.Am plecat cu un microbuz spre munții Buzăului,însoțiți de proful de mate,care ne este prieten,e de,,gașcă.”Am ajuns într-un loc de unde șoferul ne-a spus că mașina nu mai poate merge din cauza drumului accidentat.
  E dimineață şi soarele loveşte în pietre.Am ajuns în ținutul Buzăului,ce poate fi descris ca o Românie în miniatură, deoarece are toate formele de relief. Suntem însoțiți de un prieten de-al profului de pe  acolo.Ne spune că suntem în,,Ţara Luanei”, regele ce păzea porțile unei cetăți puternice, cu ziduri până la cer. Urcăm la întâmplare un deal abrupt și dăm peste o minune a locului TRONUL URIAȘILOR,un scaun masiv din piatră,dar ghidul ne spune că este  ,,Scaunul lui Dumnezeu”. Mă așez pe el și simt că sunt pătruns de o energie.ciudată... Apoi trecem pe lângă o formațiune stâncoasă pe care acesta o numește ,,Scara către stele”și ne îndeamnă să privim cerul albastru printr-o crăpătura foarte interesantă în piatră.
 Da!e adevărat! Parcă energii ciudate și puternice curg spre ființa mea , rămân pentru o clipă  sub cerul săpat în piatra de deasupra.Oare aici se simte existența unui portal de trecere sau a unui vortex energetic puternic,așa cum am învățat la fizică?-mă minunez de neologismele exprimate!!!
  La un moment dat ghidul ne-aratat niște megaliți tăiați în muchii perfecte(blocuri de piatră) și eu am început să mă cațăr pe ei,urmat de un câine,apărut de nu știu unde, vioi, nebunatic.Priveliștea de sus este splendidă. O vale incredibil de verde, un cer dureros de albastru, vântul prin păr, megaliții uriașilor care ne serveau drept loc de popas, nu am cuvinte, pentru a descrie senzația trăită.
 Undeva în apropiere, văd o piatră prăbușită, cu o scriere misterioasă.În apropiere, o altă piatră cu inscripții- este dovada clară a faptului că acest loc nu este creat de natură și totuși ce litere sunt acestea,de unde vin??? Ne-am încărcat toți cu cea mai pură energie și toată oboseala drumului a trecut ca prin farmec. Nimeni nu ar fi vrut să mai plece de acolo. Simțeam chemarea,freamătul adâncului pământului. Se lăsa seara. Soarele se pregătea să apună peste munții din zare, iar noi mai aveam cale lungă de coborât prin pădurea întunecoasă. Am mers voinicește la pas pe drumul lin și simțeam că parcă m-ar fi împins o mână nevăzută.
 Soarele nu mai cădea de pe cer și se încăpățâna să ne lumineze calea prin pădure.
 Cred că  voi reveni,pentru că străbunii cu misterele lor mă așteaptă, istoria adevărată  strigă din pământ și nu mai vrea să stea îngropată,trebuie să iasă la lumină!
 A fost bine de tot și,la plecare, i-am mulțumit ghidului,ne-am urcat în mașină și am plecat spre casă.Și totuși ceva a fost altfel,dar ce????

 

 

luni, 15 decembrie 2025

test: Grigore Băjenaru ,,Bună dimineața, băieți!” + Georgiana Vasile-Anghel – ,,Cursurile de teatru pentru copii.”


Textul 1

,,Liceul „Schewitz-Thièrrin” obișnuia să facă prin decembrie, în fiecare an, o serbare școlară cu cântece, jocuri naționale, exerciții de gimnastică, concert de pian și vioară, recitări și o piesă de teatru.
La începutul lui noiembrie, într-o dimineață, abia intrasem în cancelarie și-mi pusesem pardesiul în cuier, când îl văd pe Gabor, directorul administrativ, că vine la mine și-mi spune încet, aproape șoptit:
– Băjenarule, după ce-ți faci orele, te rog să vii în biroul meu, că avem de discutat ceva. […] Ca să nu mai lungim vorba... am auzit că ești mare specialist în serbări școlare.
– N-am mai făcut așa ceva de vreooo... șapte ani.
– Tocmai bine, râse Gabor, că nu ești plictisit de ele și, deci, ai să faci una de care să se ducă vestea.
– Să fac, domnule director, acceptai eu. […]
Conform practicei mele din trecutul nu foarte îndepărtat, când eram învățător, am făcut o selecție din băieții cei mai talentați și am alcătuit programul serbării: coruri, recitări, două piese instrumentale – una la pian și alta la vioară – exerciții gimnastice și, la sfârșit, o comedioară originală inspirată din viața elevilor.
La executarea acestui program, care ar fi durat cam o oră și jumătate, cu pauze cu tot, îşi dădeau concursul, cum se spune, printre mulți alții, doi băieți dintr-a VII-a, deosebit de talentați, Paul Matache și Nicolae Mărgărit, acesta din urmă premiantul clasei și unul dintre cei mai buni elevi din liceu.
Pe el l-am ales să recite colindul scris de mine, iar pe Paul Matache, care era un băiat foarte frumușel, prezentabil, distins și cu un glas impresionant baritonal*, ca de actor format, l-am ales să joace rolul principal din comedie. […] Cu ei doi am avut de dus greul serbării sau, mai bine zis, unul dintre ei mi-a dat de furcă, iar al doilea m-a ajutat să ies din impasul creat de acesta.
De partea muzicală se ocupa, la repetiții, profesorul de resort, Constantinescu. Mie-mi reveneau recitările și mai cu seamă piesa de teatru, care, deși părea ușoară la prima vedere, fiind hazlie, necesita, totuși, o mare atenție din partea regizorului, adică a mea, întrucât replicile trebuiau spuse repede, șnur, una după alta, fără pic de pauză, ca să fie de efect. […]
– Am auzit că dorești să te faci actor. Recunosc că te ajută atât fizicul, cât și glasul și talentul; altminteri, nici eu nu te-aș fi ales să joci rolul principal din piesa noastră. Dar să știi, Paule, că la marii artiști, și ți-o doresc s-ajungi, cea dintâi calitate este „punctualitatea”! Nu vreau să folosesc alt cuvânt, dar nu te jenează faptul că cinci colegi de-ai tăi, cu Mărgărit, care face pe sufleorul, și cu mine, care fac pe regizorul, te așteptăm și ne pierdem vremea din cauza ta? […]
Dar a doua zi după-amiază, pe cine am găsit în sala de repetiții, sosit înaintea tuturor? Pe Paul Matache. Am rămas toți surprinși. […]
E de prisos să mai spun că repetițiile se făceau cu mare conștiinciozitate din toate punctele de vedere. Ba, odată, ca să-l oblig și mai mult pe Matache să-și dea silința de care-l știam capabil, m-am prefăcut că sunt reținut de diferite treburi în cancelarie și l-am rugat să conducă el repetiția de a doua zi. Ei bine, a venit cu o jumătate de oră mai devreme și toate – după cum mi-au spus, la sfârșit, băieții, încântați – au decurs cum nu se poate mai mulțumitor.”

                                                                                           (Grigore Băjenaru – Bună dimineața, băieți!)

*baritonal – de bariton; registru al vocii bărbătești, intermediar între tenor și bas.

Textul 2

,,Cine a spus că teatrul pentru copii este doar o activitate distractivă? Mai mult, nu trebuie să te gândești că toți cei care urmează cursurile de teatru pentru copii sunt staruri în devenire.
În spatele luminilor și aplauzelor se ascund abilități deosebit de importante pe care cei mici le dobândesc la cursurile de actorie. Există mulți părinți care conștientizează beneficiile teatrului și îi dau pe cei mici la cursuri de la vârste fragede, din mai multe motive.
Cum influențează actoria dezvoltarea copiilor de diferite vârste?
Pe măsură ce copiii cresc, și nevoile lor se schimbă. Dar surpriză! Actoria are câte ceva de oferit fiecărui stadiu de dezvoltare. Fie că vorbim de cei mai mici, care abia încep să descopere lumea, sau de preadolescenți în căutarea propriei identități, cursurile de teatru pentru copii le oferă tuturor o scenă pe care să strălucească.
Adolescenții (13+ ani)
Adolescența poate fi un roller-coaster* emoțional, dar actoria oferă o cale de a explora și de a înțelege mai bine aceste trăiri. Prin intermediul teatrului, adolescenții descoperă cum să-și gestioneze emoțiile și să-și exprime ideile într-un mod clar și creativ.
Teatrul pentru copii, chiar și la această vârstă, este o metodă excelentă de a descoperi cine sunt cu adevărat, explorând, în același timp, concepte mai profunde, cum ar fi empatia și leadershipul*. În plus, la această vârstă pot deja să îmbine teatrul cu limbile străine.
Actoria și dezvoltarea personală a copilului
La cursurile de teatru, copiii învață să-și cunoască mai bine corpul, vocea și emoțiile. Și bonus – învață să se descurce în fața unui public care este cu ochii pe ei. Dacă cel mic este timid nu-i nimic. Teatrul este locul perfect pentru a-și depăși fricile și a prinde curaj. Și să nu uităm de spectacole. Acestea îi ajută să-și exerseze memoria, să se concentreze mai bine și să învețe să colaboreze.
Actoria dezvoltă, de asemenea, abilități sociale. Copiii vor învăța să lucreze în echipă, să asculte și să colaboreze pentru a pune în scenă o piesă. În plus, vor învăța să accepte feedbackul și să-și perfecționeze rolul. Așa cum fiecare piesă are nevoie de repetiții, fiecare copil are nevoie de spațiu să învețe și să crească, iar teatrul oferă acest mediu sigur și creativ.
Inteligența emoțională și empatia
Un alt beneficiu uriaș al cursurilor de teatru pentru copii este că le dezvoltă inteligența emoțională. Aici, ei învață să înțeleagă și să exprime o gamă largă de emoții, ceea ce îi ajută să fie mai empatici. [...] Empatia îi ajută să relaționeze mai bine cu cei din jur și să-și construiască relații sănătoase și pline de înțelegere.
Creativitate fără limite
Actoria îi ajută pe copii să-și dezvolte imaginația și creativitatea. Fie că joacă un personaj fantastic într-o piesă de teatru pentru copii, fie că improvizează o scenă, copiii învață să gândească creativ și să-și exprime ideile într-un mod original. Această creativitate este un mare atu nu doar pe scenă, ci și în viața de zi cu zi. Va contribui la formarea unui copil flexibil și adaptabil, pregătit să găsească soluții creative la orice provocare.”
                                                              Georgiana Vasile-Anghel – Cursurile de teatru pentru copii.
                                                                               Cum ajută dezvoltarea micuțului tău?
                                                                    https://www.novakid.ro/blog/cursurile-de-teatru-pentru-copii/
*roller-coaster – trenuleţ dintr-un parc de distracţii;
*leadership – capacitatea de a conduce un grup. 
A.
1. Completează spațiile libere cu informațiile din textul 1.
Două dintre momentele artistice incluse în programul serbării şcolare organizate de Băjenaru sunt: ____________________ şi ___________________________________.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
La Liceul „Schewitz-Thièrrin”, serbarea şcolară se organiza în anotimpul:
a                    primăvara.
b                    iarna.
c                     toamna.
d                    vara.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1
Recită colindul din serbare:
a                    directorul liceului.
b                    Paul Matache.
c                     profesorul de muzică.
d                    Nicolae Mărgărit.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Cursurile de teatru pentru copii au avantaje:

a                doar pentru copiii mici.

b                doar pentru adolescenţi.

c                pentru copiii de toate vârstele.

d                doar pentru copiii de gimnaziu.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte.

Textul 1

 Enunţul

 

Adevărat

 

Fals

Profesorul Constantinescu scrie un colind pentru serbare.

Interpretul principal din piesa de teatru este punctual la a treia repetiţie.

În spectacol, premiantul clasei are rolul de sufleor.

Textul 2

Enunţul

 

Adevărat

 

Fals

Cu ajutorul teatrului, adolescenţii învaţă doar gestionarea emoţiilor.

Participând la cursuri de teatru, cei mici află cum pot să-şi învingă timiditatea.

În cadrul cursurilor de teatru, copiii dobândesc şi abilitatea de a fi empatici

6. Precizează, în unu – trei enunțuri, o trăsătură a personajului Matache, identificată în fragmentul de mai jos, și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrându-l cu o secvență:

„Ba, odată, ca să-l oblig și mai mult pe Matache să-și dea silința de care-l știam capabil, m-am prefăcut că sunt reținut de diferite treburi în cancelarie și l-am rugat să conducă el repetiția de a doua zi. Ei bine, a venit cu o jumătate de oră mai devreme și toate – după cum mi-au spus, la sfârșit, băieții, încântați – au decurs cum nu se poate mai mulțumitor.”
   Naratorul subiectiv prezintă prin caracterizare directă un personaj-Matache-despre care știe că se poate strădui atunci când este pus în situații deosebite.Prin atitudinea sa,Matache,caracterizat indirect,:fără să știe de prefăcătoria profesorului său,devine responsabil de sarcina primită și se implică în repetiții,este punctual,, a venit cu o jumătate de oră mai devreme” și își conduce colegii cu dăruire,responsabilitate și-a dat,,silința de care-l știam capabil.”
7. Prezintă un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text
    Un element comun celor două texte este teatrul în care sunt implicați copiii:în primul text personajul Matache este un elev ales pentru a avea un rol într-o piesă de teatru;dacă,la început,este delăsător,apoi devine responsabil,când conduce repetițiile:,, l-am rugat să conducă el repetiția de a doua zi. Ei bine, a venit cu o jumătate de oră mai devreme și toate – după cum mi-au spus, la sfârșit, băieții, încântați – au decurs cum nu se poate mai mulțumitor.” În al doilea text,sunt prezentate motivele pentru care copiii urmează cursuri de teatru: pentru  dezvoltarea personală;,, învață să înțeleagă și să exprime o gamă largă de emoții, ceea ce îi ajută să fie mai empatici”;își dezvoltă,, imaginația și creativitatea.”
8.Crezi că participarea la cursuri de teatru contribuie la dezvoltarea personală a copiilor? Motivează-ți răspunsul, valorificând textul 2.
    Cursurile de teatru aduc o multitudine de beneficii semnificative asupra dezvoltării personalității copiilor. Prin explorarea lumii scenelor și a interpretării personajelor, aceste lecții oferă mai mult decât doar abilități teatrale, ele modelează și transformă în mod pozitiv modul în care copiii se raportează la sine și la ceilalți în viața de zi cu zi.
În primul rând, participarea la cursuri de teatru dezvoltă încrederea în sine a copiilor. Prin exerciții de improvizație și prezentare în public, aceștia învață să-și depășească teama de a fi în centrul atenției și își descoperă vocea și prezența scenică. Această încredere dobândită pe scenă se transferă în alte aspecte ale vieții, sporindu-le încrederea în abilitățile lor generale.Astfel,personajul din primul text,Matache,pus în situația de a conduce repetițiile unei piese de teatru devine responsabil,corect,,implicat.
 De asemenea, lecțiile de teatru dezvoltă abilitățile de comunicare. În cadrul pieselor de teatru, aceștia trebuie să înțeleagă și să transmită mesaje, să-și ajusteze tonul și expresia facială în funcție de situație și să interacționeze armonios cu colegii de scenă. Aceste abilități sunt esențiale în comunicarea cotidiană și îi ajută pe copii să devină ascultători mai atenți și vorbitori mai eficienți.
 Lecțiile de teatru promovează dezvoltarea abilităților sociale. Într-un mediu de grup, copiii învață să colaboreze, să împărtășească idei și să lucreze împreună pentru a crea o producție reușită. Această experiență le dezvoltă empatia, înțelegerea pentru perspectivele diferite și capacitatea de a-și asuma roluri de lider sau de susținător.Iată un exemplu din textul 2, cursurile,, de teatru pentru copii este că le dezvoltă inteligența emoțională. Aici, ei învață să înțeleagă și să exprime o gamă largă de emoții, ceea ce îi ajută să fie mai empatici.”
  Teatrul îi provoacă pe copii să-și exploreze creativitatea și imaginația într-un mod liber și neconvențional. Ei învață să găsească soluții inventive la diverse provocări scenice și să-și exprime ideile în mod original. Această stimulare a creativității îi ajută să găsească perspective noi în abordarea problemelor din viața reală și să-și dezvolte gândirea critică.
   De asemenea, teatrul învață copiii să-și gestioneze emoțiile și stresul. Interpretarea diferitelor roluri implică explorarea unui spectru larg de emoții, ceea ce îi ajută să înțeleagă și să-și exprime propriile sentimente. Prin gestionarea acestor emoții într-un mediu controlat, copiii învață să-și controleze reacțiile și să-și mențină calmul în situații tensionate.
9. Asociază fragmentul din opera literară „Bună dimineața, băieți!” de Grigore Băjenaru cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.
   O asociere a textului 1 poate fi cu capitolul IX,,Prometeu la Liceul LAZĂR”din romanul,,Cișmigiu &comp.”de Grigore Băjenaru,care povestește despre împlinirea a 65 de ani de la înființarea liceului,când directorul a plănuit o serbare deosebită,cu un program variat, recitări, coruri şi orchestră, exerciţii de gimnastică şi un fragment dintr-o piesă de teatru,iar profesorul de română,Avram Tudor a fost regizorul.,, Pe Zeus să-l interpreteze Ionaş Moscu, pe Hefaistos,Băjenaru, iar pe Prometeu, personajul principal, unul dintr-a VIII-a  reală,N.Stroe.”Repetițiile se desfășoară bine,iar băieții colaborează,fac o repetiție chiar  în Cancelarie,loc sacru,în fața profesorilor;Băjenaru este îndemnat de director să imite actorii de la Național și chiar pe unii profesori din liceu spre hazul tuturor din cancelarie.
  La fel și în textul 1,directorul îi propune profesorului Băjenaru,fostul elev din romanul de mai sus, să organizeze o serbarea școlară.Acesta a făcut o selecție printre băieții talentați,a alcătuit programul .În piesa de teatru se remarcă un băiat serios care primește rolul principal-Matache.Dar băiatul întârzie continuu la repetiții,iar atunci când i se vorbește despre punctualitate și este pus în situația de a conduce repetiția se dovedește corect,cu respect față de colegi într-o colaborare fericită,și-a dat,, silința de care-l știam capabil.”

B.

1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Conţin hiat ambele cuvinte din seria:
                 „teatru”, „specialist”.
                „strălucească”, „sociale”.
                „creativ”, „piesă”.
               „impresionant”, „emoţiile”.
              „îmi pare rău, nu voiam să dau răspunsul.”
             „cât de apropiat se simțea de ei”
             „mai aveți două încercări, se auzi...” 
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Seria care conţine doar cuvinte derivate este:
a                    „frumuşel”, „inteligenţă”.
b                    „douăzeci”, „după-amiază”
c                     „instrumental”, „copiilor”.
d                    „comedioară”, „învăţător”.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sensul secvenței subliniate în enunțul:
„Cu ei doi am avut de dus greul serbării sau, mai bine zis, unul dintre ei mi-a dat de furcă, iar al doilea m-a ajutat să ies din impasul creat de acesta.” este:
a                    a fost de folos.
b                    a creat dificultăţi.
c                     a fost în plus.
d                    a dat o furcă
4.Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect.
Sinonimul primului cuvânt subliniat și antonimul celui de-al doilea cuvânt subliniat din fragmentul :
„Un alt beneficiu uriaș al cursurilor de teatru pentru copii este că le dezvoltă inteligenţa emoţională.” sunt:
a                    avantaj, neînsemnat.
b                    folos, enorm.
c                     dezavantaj, enorm.
d                    profit, mare.
5. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în următoarele secvenţe:
„Conform practicei mele din trecutul nu foarte îndepărtat [...] am alcătuit programul serbării.”;
Mie-mi reveneau recitările.”
6.Alcătuiește un enunț imperativ, în care pronumele personal „eu” să fie atribut (1) și un enunț interogativ, în care substantivul „creativitate” să fie în cazul genitiv (2).
7. Transcrie propozițiile din fraza următoare, precizând felul fiecăreia şi tipul de raport sintactic existent între acestea:
„Adolescenţa poate fi un roller-coaster emoţional, dar actoria oferă o cale de a explora şi de a înţelege mai bine aceste trăiri.”
 8. Completează spațiile libere din textul de mai jos, reprezentând mesajul unui elev, cu forma corectă a cuvintelor scrise între paranteze:
Mi- ____ (a plăcea, modul condiţional-optativ, timpul prezent, persoana a III-a, numărul singular) ca, după aceste cursuri de teatru, (a fi, modul conjunctiv, timpul prezent, formă afirmativă, persoana a II-a, numărul singular) receptiv la nevoile ______________ (ceilaţi- cazul genitiv).
Empatia este o abilitate emoţională ____ __________ (pronumele relativ care, cazul genitiv) rezultat se observă în viaţa de zi cu zi. Oare tu __________ (a deţine, modul indicativ, timpul prezent, persoana a II-a, numărul singular) această abilitate? 

SUBIECTUL al II-lea
Scrie un text narativ în care să prezinți o întâmplare petrecută în timpul unei serbări şcolare, incluzând o secvență descriptivă și o secvență dialogată, de minimum patru replici.

  E iunie,început de vară, soare....mi-amintesc o poveste și printre frunze privesc cerul însorit.Este despre o fată îndrăgostită de soare,care atunci, când l-a întâlnit, s-a transformat într-o floare.
 Tot ce se petrece în jurul meu mă în­car­că de lumină şi bucurie,parcă port cu mine un te­zaur ca­re îmi dă putere şi mă  ajută să depă­şesc norii fiecărei zile. Mirosul puternic al florilor de undeva ajunge și se așterne pe foile din fața mea-am un rol de învățat pentru serbarea de sfârșit de an.
-Se mai fac astfel de serbări?întreabă neîncrezător fratele meu,studentul familiei.
-Sunt Prințul din Castelul Norilor,îi răspund mândru și plec să mă văd în oglindă declamând.
Surâd și-mi amintesc cum proful de română a intrat în clasă prin luna mai,avea o figură nedumerită și ne-a spus nouă,dintr-a opta,că vom participa la serbarea de sfârșit de an cu o piesă de teatru.
-Ca ăia din,,Vrem să vă dăruim o fereastră”completează cineva din ultima bancă.
-Exact!am căutat o piesă de teatru ușor de învățat,dar în care vor juca cei care au înclinații actoricești.
 Deocamdată,nu s-a oferit numeni,apoi câteva mâini s-au ridicat timide,alte câteva,am dat așa numitele probe și...iată-mă prinț cu multe replici.
Ne-ntâlnim după amiaza și fiecare ne străduim să strălucim ca niște actori adevărați,parcă vrem să ne descoperim  alte emoții și să ne exprimăm cât mai clar și creativ.Îmi place că parcă ne descoperim acum,ne cunoaștem altfel și,sincer,regret că ne despărțim,fiecare vom pleca spre licee diferite.După repetiții mai rămânem și-l ascultăm pe proful-regizor cum ne povestește întâmplări din viața unor actori sau despre teatru,roluri,personaje.
 Dar nu voi uita niciodată ziua serbării cu profesori,părinți colegi mai mari,mici,și printre ei apariția unui actor pe care l-am auzit recitând la TV poezii de Eminescu și acum era în fața noastră ascultându-ne,iar la finalul reprezentației s-a ridicat și ne-a aplaudat.Emoționați,fericiți ne-am înclinat ca la teatru și toți,dar toți eram fericiți,fericiți...mă uitam în sală de spectacole și vedeam numai ochi,mulți ochi zâmbitori.
  Poate nu voi fi actor,dar acest iunie,finalul clasei a opta va rămâne de neuitat!!!