Textul 1
,,Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene și roșii.
Trec nouri de argint în valuri
Și cântă-a dragoste cocoșii.
Mă uit mereu la barometru1
Și mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice și mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii2 hlamidei3 plini
De crizanteme.
Și cum abia plutește-n mers
Ca o marchiză4,
De parcă-ntregul univers
Privește-n urmă-i cu surpriză, –
Un liliac nedumerit
De-alura5 ei de domnișoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Și de emoție-a-nflorit
A doua oară”…
George Topârceanu,, Octombrie”
barometru = instrument pentru măsurarea presiunii
atmosferice ce indică schimbarea probabilă a vremii
fald = cută formată de o haină largă, o stofă, o
pânză etc. care atârnă
hlamidă = mantie de stofă roșie sau albă
marchiză = soție de marchiz (conducător al unei
regiuni)
alură = înfățișare, ținută
Textul 2
,,Limpede este că toamna care trece a fost în cea mai
mare parte a ei extrem de frumoasă, atât de frumoasă, încât ne-am gândit că nu
poate fi trecută cu
vederea.
Ca un anotimp al nostalgiei, toamna aceasta ne
aduce aminte, evident, de alte și alte toamne mai frumoase sau mai urâte,
colorate și întunecate sau colorate și luminoase. În toamnele de acum câteva decenii,
elevii, studenții și soldații culegeau recolta. Lumea
era cam întoarsă pe dos, din câte ne amintim (mai pe dos decât acum). Școlile,
facultățile și armata nu începeau cu ore de curs sau de instrucție, ci cu
așa-numita „practică agricolă”. La rândul lor, sătenii nu-și vedeau capul de
treabă: se preocupau de proviziile pentru iarnă, puneau murături, făceau
zacuscă, preparau țuica și vinul pentru tot anul, adunau lemne pentru foc, strângeau
nutrețul pentru animale.Acum lucrurile sunt ceva mai simple. Sătenii au
centrale pentru încălzire și bani de la rudele plecate în străinătate (care
muncesc pe alte ogoare), cu care își cumpără tot ce le trebuie de la magazin. E
un sezon al moderației înțelepte, cu tractoare care au dotări nemaiauzite,
armata e și ea de profesioniști, iar elevii și studenții își pot începe
liniștiți cursurile (numai dacă vor). În condițiile astea, toamna nu mai e doar
o alergătură. Nu mai vine doar cu grijile iernii care se apropie. Dacă nu chiar
pentru visare, îți poate lăsa măcar un răgaz pentru ceva contemplare.
E un sezon al moderației înțelepte, în care gândurile ți
se pot îndrepta și spre bucuriile și împlinirile verii care a trecut sau direct
spre viitoarea primăvară, în ideea că iarna o să treacă repede. Tranziția pe
care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amânare. De
altfel, toamna a inspirat dintotdeauna cântece și filme, picturi și lansări de
modă.”
Andrei Manolescu, Începe vara, https://dilemaveche.ro/)
A.
1. Completează spațiile
puncte cu informațiile din textul
2.
Acum câteva zeci de ani, soldații, ………………. și elevii
culegeau …………… .
2. Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1.
În octombrie, soarele devine:
a) mai mare
b) mai mic
c) mai călduros
d) invizibil
3. Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul1.
În poezie, anotimpul toamna:
a) întârzie să vină
b) sosește mai devreme decât e
normal
c) nu mai apare
d) este friguroasă
4. Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2.
Înainte, sătenii:
a) aveau centrale pentru
încălzire
b) cumpărau tot ce le trebuie de
la magazin
c) puneau murături
d) aveau tractoare cu dotări
moderne
5. Notează „X” în dreptul
fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe
informațiile din cele două
texte.
|
Textul 1 |
||
|
Enunț |
Adevărat |
Fals |
|
Toamna totul este cenușiu. |
|
|
|
În octombrie este o căldură de mai. |
|
|
|
Un liliac zboară nedumerit. |
|
|
|
Textul 2 |
||
|
Enunțul |
Adevărat |
Fals |
|
În urmă cu câteva zeci de ani, armata începea cu orele de instrucție. |
|
|
|
În prezent, oamenii sunt mai liniștiți toamna. |
|
|
|
Încă din toamnă, oamenii se pot gândi direct la primăvara ce va veni. |
|
|
6. Precizează tipul de rimă
folosit în prima strofă a poeziei și măsura versului:
,,Octombrie-a lăsat pe dealuri.”
rima: încrucișată
măsura versului: 8 silabe
7. Prezintă un element de
conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă
din fiecare text
Elementul comun celor două texte este anotimpul toamna.Primul text liric exprimă trăirile
proprii ale autorului în mod direct. Sunt descrise urmele lunii octombrie care
a așternut ,,covoare galbene şi roşii”,iar poetul consultă ,,barometrul” și
simte senzația ușoară de frig.Toamna,,întârziată”este o marchiză -cu
faldurile mantiei,,hlamidaӔmpodobite cu crizanteme, plimbarea ei,,prin
grădini” este urmărită,,cu surpriză”,uimire,bucurie neașteptată de-,,ntregul
Univers.”
În al doilea
text,autorul compară toamna,,anotimp al nostalgiei”din anii trecuți.,,Lumea era
cam întoarsă pe dos,Școlile, facultățile și armata nu începeau cu ore de curs
sau de instrucție, ci cu așa-numită „practică agricolă”, la rândul lor, sătenii
nu-și vedeau capul de treabă.”În zilele actuale agricultura se face
profesionist,iar toamna nu mai e doar o
alergătură.
Astfel,toamna e un
sezon al moderației înțelepte.
8. Crezi că toamna este
percepută diferit astăzi față de acum câteva decenii? Motivează-ți răspunsul,
valorificând textul 2
Toamna este un
anotimp al contrastelor de tot felul în natură. Este anotimpul în care se simte
și se vede cel mai bine comportamentul diferit al oamenilor în fața
provocărilor vieții.Este anotimpul în care pofta de viață, de realizări și
speranțele de mai bine pentru viitorul apropiat și îndepărtat se întâlnește
pregnant cu unele nostalgii. Toamna este aceeași pentru toți oamenii, dar ea
este percepută diferit, în funcție de vârstă.În textul 2 sunt amintite,, toamnele
de acum câteva decenii, elevii, studenții și soldații culegeau
recolta. Lumea era cam întoarsă pe dos, din câte ne amintim (mai pe dos
decât acum). Școlile, facultățile și armata nu începeau cu ore de curs sau de instrucție,
ci cu așa-numita „practică agricolă”. Toamna zilelor nostre parcă s-a schimbat influențată
de schimbările climatice:vreme imprevizibilă, canicule târzii), de
digitalizare:mai puțină conectare la natură, mai multă nostalgie online,de
stresul vieții moderne și de o conștientizare mai mare a problemelor de mediu,
contrastând cu o viziune mai idilică, rurală, a generațiilor trecute, care se
bucurau de recoltă și de culorile naturii fără anxietatea schimbărilor
climatice.
Mă uit pe
fereastra deschisă în timp ce mă gândesc la o încheiere cât mai frumoasă. Este
o toamnă târzie, cu zile calde și pline de soare. Frunzele deja moarte sunt
plimbate de adierea brizei de colo până colo. Iarba aproape s-a uscat, doar
ici, colo, verdele mai rezistă în câteva insulițe stinghere.
Dar zilele sunt frumoase, soarele strălucește, toamna
este doar un anotimp plin de povești frumoase.
De ce nu?!
9. Asociază fragmentul din
opera literară „Octombrie” de George Topârceanu cu un alt text literar studiat
la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând o valoare comună, prin referire la câte o
secvență relevantă din fiecare text.
Poezia: ,,Toamna” de octavian Goga
,,Văl de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina,
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.
Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul,
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.
De vifornița păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Îl ascult și simt sub gene
Cum o lacrimă-mi învie:
Ni s-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.”
Poetul descrie tabloul
sfârșitului de toamnă,când atmosfera devine apăsătoare.Imaginea pădurii este
deprimantă sub povara norilor cenușii,pe câmpul pustiu porumbul tremură,dinspre
miazănoapte vântul nemilos,,smlge-n zbor câte-o șindrilă”,nucii bâtrâni devin
neputincioși,iar plânsul unui,,pui de ciocârlie”este copleșitor. Poetul își simte sufletul cuprins de tristețe
și singurătate în tristețea naturii. În poezia lui Topârceanu este descris începutul
toamnei când octombrie a așternut ,,covoare galbene şi roşii”, imaginea vizuală
cromatică este completată de norii transformați în valuri,,de argint”,iar
poetul simte senzația ușoară de frig,privind micșorarea discului solar.Este aici o altă atmosferă: toamna,,întârziată”este o
marchiză -cu faldurile mantiei,,hlamida”împodobite cu crizanteme,-plimbarea
ei,,prin grădini” este urmărită,,cu surpriză”,uimire,bucurie .
În ambele poezii
anotimpul toamei este un momnt al încercărilor
vieții,al contrstelor cu bucurii sau tristeți prin care omul trece.
B.
1. Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului
corect:
Conțin diftong ambele cuvinte din seria
a) octombrie, nouri
b) soarele, ei
c) domnișoară, diametru
d) toamna, strângeau
2. Alege litera
corespunzătoare seriei în care ambele cuvinte sunt formate prin
derivare:
a) cerul, dealuri
b) dintotdeauna, alergătură
c) numai, altfel
d) bucurie, luminoase
3. Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect.
Sunt omonime cuvintele subliniate în enunțurile de la
punctul:
a) „toamna care trece a
fost frumoasă”/Bunica trece pe la noi astăzi.
b) „Dar pe sub cerul cald ca-n mai”/„ alte
toamne mai frumoase”
c) „E un sezon al
moderației înțelepte”/Vara e un anotimp așteptat de mine.
d) „elevii și studenții își pot începe liniștiți
cursurile”/Dan nu poate termina proiectul astăzi.
4. Încercuiește litera
corespunzătoare răspunsului corect.
Sensul secvenței subliniate în enunțul
Lumea era cam întoarsă pe dos, din câte ne
amintim (mai pe dos decât acum) este:
a) în dezordine
b) obișnuită
c) plictisită
d) calmă
5. Transcrie din secvența
următoare trei verbe la modul indicativ, aflate la timpuri diferite, pe care le
vei preciza:
E un sezon al moderației înțelepte, în care gândurile ți
se pot îndrepta și spre bucuriile și împlinirile verii care a trecut sau direct
spre viitoarea primăvară, în ideea că iarna o să treacă repede.
6. Construiește un enunț
imperativ în care adjectivul frumos să aibă funcția sintactică
de atribut (1) și un enunț interogativ în substantivul sătean să
fie circumstanțial.
7. Completează enunțul:
Acum sătenii au de toate. astfel încât să obții o
frază alcătuită din două propoziții aflate în raport de coordonare prin
joncțiune (adversativă).
8. Încercuiește variantele
corecte din fragmentul următor:
Toamna este anotimpul meu preferat, pentru că reîncep
cursurile de înot/înnot. Îmi place momentul când eu
și ceilanți/ceilalți colegi de bazin
stăm alineați/aliniați pe marginea pișcinei/piscinei și
așteptăm semnalul antrenorului pentru a intra în apă.
Antrenorii noștrii/noștri, a/ale căror sfaturi de respectăm cu
strictețe, sunt uneori foarte severi.
Subiectul al
II-lea
Scrie un text în care să prezinți mesajul textului/o
semnificație a textului Octombrie de George Topârceanu.
Poezia,,Octombrie” de George Topârceanu este un
text literar liric în care autorul exprimă gânduri, idei, sentimente,descriind
schimbările din natură, în mod direct, prin intermediul unei voci numite eu
liric, folosind un limbaj artistic, încărcat de subiectivitate.
Este un text liric, pentru că exprimă
trăirile proprii ale autorului în mod direct.
În prima strofă sunt descrise urmele lunii octombrie care
a așternut ,,covoare galbene şi roşii”-roșul arage atenția și păstrează din
energia verii,iar galbenul a strâns razele soarelui,oferindu-le pământului.
Personificarea lunii octombrie creează o imagine vizuală cromatică completată
de imaginea norilor transformați în valuri,,de argint”purificatori,dar și auditivă
prin cântecul cocoșilor,,a dragoste”ca o rugăminte a rămânerii luminii solare.
Ușor ironic,poetul consultă ,,barometrul”-instrument ce anunță schimbările
atmosferice-și simte senzația ușoară de frig,privind micșorarea discului
solar(îi place jocul cu neologisme).Curios,poetul imagine vizuală cromatică
completată de imaginea norilor transformați în valuri,,de argint” observă cerul
cald și,nostalgic,își aminteşte luna mai, doar zilele,,albe”
tihnite,liniștite trec unele după altele nestatornice,schimbătoare
şi subtile,neînțelese de omul tulburat de imaginile noi.
Toamna,,întârziată”primește un titlu
nobiliar-marchiză -cu faldurile mantiei,,hlamida”împodobite cu
crizanteme- flori sacre, care dau viață lungă și nemurire, plimbarea
ei,,prin grădini”locuri ale bogăției vieții și nemuririi este
urmărită,,cu surpriză”,uimire,bucurie neașteptată de-,,ntregul Univers”.
Mişcările acestei nobile fermecătoare cu ,,alura de domnişoară”,înfățișarea
uimitoare,dar cu o frumusețe seducătoare au atras privirile unui,, liliac
nedumerit ”,el semnifică inocența tinereții, puritatea.,renașterea,
reînnoirea care,, s-a zăpăcit/ Şi de emoţie-a-nflorit/ A doua
oară”…atitudinea celui neinițiat în tainele vieții.
Textul este liric,
deoarece există un eu liric. Acesta îşi face simţită prezenţa prin pronumele de
persoana I,,mă”și verbele la pers.I sing:,,uit,înfior”.
Caracterul liric al
textului este dat de limbajul folosit. Este un limbaj artistic, care creează
imagini, prin intermediul cărora poetul îşi exprimă emoţiile.
Poezia „Octombrie” este alcătuită din cinci strofe;prima strofă
începe cu imaginea vizual cromatice a naturii descrise în bogăţia de culori pe
care toamna o aduce în natură. Enumeraţia epitetelor
„galbene şi roşii”accentuează bogăția de culori a
anotimpului,iar comparaţia,,cerul cald ca-n mai”
evidenţiază atmosfera caldă, nepotrivită pentru luna
octombrie, seninătatea cerului îi amintește de luna mai, pragul către
vară.Inversiunile,,trec nouri...trec zile”evidențiază trecerea
ireversibilă a timpului.Repetiţia,,zile albe după zile”artă,de asemenea, ritmul
alert al trecerii necontenite a
timpului,. trădează emoţia eului liric. Metafora
,,faldurile hlamidei plini de crizanteme”compune o imagine vizuală, sporește
expresivitatea tabloului descris- florile de crizantemele înseamnă optimism,
bucurie, iubire, adevăr,astfel toamna este și ea anotimpul vieții.Epitetul
personificator,,liliac nedumerit”conturează imaginea fragilă și inedită a
florii care înflorește într-o perioadă nepotrivită,conferă unicitate liliacului
descris. Punctele de suspensie din final sunt o mărturie lirică a
frământărilor, gândurilor şi imaginilor trăite de poet.
Ţesătura fină de figuri de stil face rostirea
lirică să fie profundă şi expresivă, trăind o dată cu eul liric, luna
octombrie.
Poezia este alcătuită din cinci strofe,iar
măsura versurilor este inegală:4,5.8,9 silabe,rima încrucișată,ritmul iambic.
