gânduri de CRĂCIUN........................
Colindele pentru Moș Crăciun încep sub zăpezi pe o cărare
a magilor,cu sania zburând prin ninsoare,cu mama împletind colăcei,
cu mireasma dulce de Iisus născându-se în iesle…și bradul scuturând arginturi.....
Veniți să fiți cuprinși de colindele mărturisite-n roua datinilor!
În ziua luminării,când steaua a vestit nașterea sufletului curat,
învelit în trupul rănit de drumul pătimirii,ne înălțăm sufletul-clepsidră în dorința veșniciei…și…colindăm iubirile cu bucurii,tristețile cu lacrimi…
Ne urăm și vă urăm s-avem și s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit................e acesta un colind de-mbrățișare pentru momentul
când gândurile noastre se strâng și parfumul bradului vă învăluie întru mulți ani fericiți și verzi......
Cu câteva clipe înainte ca păstorii să aducă vestea cea mare vă amintim că nimic nu arde și nu încălzește ca iubirea!!!!!
Fiecare avem țesut Crăciunul în suflet cu fir de stea,cu aur și smirnă,cu darurile aduse de glasurile îngerilor ce aduc o veste minunată…să ne bucurăm de lumina dăruită în zilele sfinte!!!!!!!!
Urez multă sănătate tuturor celor care se bucură cu adevărat, din inimă și din convingere de venirea Moșului.
Urez sănătate celor care cred că Moșul există!!!!!
În noaptea Sfântă, viu luminează
steaua ce vestește nașterea pruncului
Iisus.....
steaua ce vestește nașterea pruncului
Iisus.....
Sărbătoarea CRĂCIUNULUI să vă umple inimile de bucuriiiiiiiiiii
de CRĂCIUN....
Visul unei nopți de iarnă… Orice om visează altfel în nopțile lungi de iarnă…și-n vis se făcea că din ceruri mâini uriașe cern norii albi adunați din glaciar spre pământ și atunci…spre pământ începe baletul: la început, vijelios mânat de viscolul venit tocmai din nordul arctic.Apoi pământul dezgolit de verdele și de arămiul toamnei,cu vietățile și zburătoarele ascunse sau plecate,cu oamenii înfrigurați și grăbiți este luat într-un dans lent,amăgitor,viclean… de fulgii grațioși,fără a vedea că sunt transformați în statui albe,în moși Crăciuni.Totul e alb,drumurile devin alunecoase,copacii par,în nopțile întunecoase, fantome,căutând secrete ale pământului ce doarme,urmărind secunda înghețată a timpului.
Și-ntr-o astfel de noapte, o stea a vestit un miracol și de-atunci Iarna cu albul ei ,cu cenușiul cerului lipsit de soare, cu brazii împodobiți de colinde,cu obrajii înghețați și cărări strâmte printre nămeți este așteptată de toți oamenii dornici de viață,de visul spre nemurire…
Urare:
Colindele pentru Moș Crăciun încep sub zăpezi pe o cărare
a magilor,cu sania zburând prin ninsoare,cu mama împletind colăcei,
cu mireasma dulce de Iisus născându-se în iesle…și bradul scuturând
arginturi.Veniți să fiți cuprinși de colindele mărturisite-n roua datinilor!
În ziua luminării,când steaua a vestit nașterea sufletului curat,
învelit în trupul rănit de drumul pătimirii,ne înălțăm sufletul-clepsidră în dorința veșniciei…și…colindăm iubirile cu bucurii,tristețile cu lacrimi…
Ne urăm și vă urăm s-avem și s-aveți suflet de stea și soare,de iubiri de viață,de ani fără sfârșit.
[e acesta un colind de-mbrățișare pentru momentul
când gândurile noastre se strâng și parfumul bradului vă învăluie întru mulți ani fericiți și verzi].
CRĂCIUN cu bucurii!!!!!!!!!
Bradul de CRĂCIUN
Credeam că am intrat într-o altă lume sălbatică, singur și pierdut în mijlocul munților,într-o zi de început de iarnă.Rareori albastrul limpede al cerului adânc se pătează de câte un punct negru, dar trecător: e un vultur ce-și caută un loc printre locurile înghețate,printre zăpezile ce s-au întins pe cărări până-n vârfurile ascunse-n nori. Eu cred că pădurile de brazi au suflet ,de aceea în sufletul lor se adăpostesc la umbra ocrotitoare vietăți pe care ochiul abia le vede.
Brazii uriași stau aliniați,pregătiți de a se-mpodobi pentru seara magică,când o stea își trimite raza în fiecare om, luminându-i inima. În adâncul pădurii verdele brazilor este presărat de mâini nevăzute cu mii de mărgăritare,diamante strălucitoare,panglici argintii dăruite de zâne, iar în fiecare vârf câte un înger își așează aripile . Vântul iernii sărută fiecare brad, îl urcă în săniile unor moși cu barbă albă și-i trimite spre locuri luminate și calde, de unde se aud cântece de sărbătoare.Și vântul transformat în steluțe albe se joacă,cuprinzând împrejur,în depărtare toată zarea.Brazii ce poartă lacrimile de cristal ale cerului de iarnă apar în case luminoși și darnici ,iar sub ramurile bogate dorințele spuse sau nespuse apar în noaptea magică.De mult,darul cel mai de preț așteptat a fost un copil născut în noaptea tainică și sfântă,iar de atunci bradul cântă bucuria veșniciei.
În fiecare iarnă eu cred că , printr-un brad de Crăciun și câțiva fulgi de nea, pot schimba Lumea;privesc continuu luminițele de pe crengile verzi și îmi pare că parcă se ridică mai sus,tot mai sus,devenind stele ale Paradisului. În seara de Crăciun în visul meu văd îngerii horind în jurul bradului meu venit din munții de departe.
Cel care nu are Crăciunul în inimă , nu îl va găsi niciodată sub ramurile unui brad de Crăciun.
Bradului venit la mine îi cânt,alintându-l:,, O, brad frumos; o, brad frumos,
Cu cetina tot verde,
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde”.....și în fiecare noapte de iarnă mi-e dor de colinde,mi-e dor de povești....
Cu cetina tot verde,
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde”.....și în fiecare noapte de iarnă mi-e dor de colinde,mi-e dor de povești....
CRĂCIUN cu bucurii pentru toți!!!!!!!!!!!!!
