marți, 23 iunie 2026

SUBIECTUL de REZERVĂ--Evaluare Națională 22 iunie 2026

 

Textul 1

,, Lumea era înghesuită în antreul de jos. Acolo, doamna Deleanu, cucoana Catinca, Mircea și servitorii, adunați în fața ușii, o întâmpinaseră pe Olguța. Intrase, cu ochi negri și pas sprinten, bucuria casei în brațele doamnei Deleanu, apoi în brațele cucoanei Catinca, rumenindu-și mai aprins obrajii după fiecare îmbrățișare. Sosiră cuferele. Olguța-l reclamă pe cel mai mare. Veni și cufărul în antreu. Izbucniră cadourile. [...]
Olguța apăru așa cum o știau toți: cu plete negre căzând mereu în ochi, scuturate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mișcări și atât de copilărește fată prin obrajii rotunzi [...].
 Doamna Deleanu era copleșită și primejdios mișcată. Nu cantitatea cadourilor o tulbura, ci meticuloasa memorie a Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei. Nimic nu lipsea. Dicționarul dorințelor doamnei Deleanu era complet la fiecare literă. Niciodată nu-și închipuise că Olguța poate fi atentă. [...]
Dar memoria acestui cufăr depășea cu mult aprecierea doamnei Deleanu. Din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul dorințelor fiecăruia. Măgulirea înduioșată a doamnei Deleanu devenea, pe rând, a tuturora. Fiecare recunoștea într-un pachet întins de Olguța o veche exclamație, o uitată dorință. Fiecare dar era o amintire. [...]
Între altele, cucoana Catinca căpătase o trusă de piele cu ace englezești. Odinioară văzuse așa ceva în Italia, la o englezoaică pe care-o invidiase numai din cauza acelor. De unde reținuse Olguța acest detaliu? Îi adusese exact ceea ce dorise în tinerețe. [...]
Dar surpriza domnului Deleanu? Venise cu ea alături, fără să știe. Un geamantan lat și plat, ceva mai mare decât cele obișnuite, deschizându-se nu în lat, ci în lung, ca o gură de crocodil, având un compartiment pentru haine, loc special pentru pălării, iar celălalt compartiment fiind un adevărat labirint de cutiuțe, sertare, pungi. Și toate erau pline. [...]
Cadourile Olguței aduceau tuturora bucurie, dar fiecăruia o altfel de bucurie. Nu oricine poate da altora accentul exact al bucuriei proprii. Cadourile sunt întotdeauna o surpriză agreabilă. Dar deseori dau naștere la constrângeri penibile. Dacă am presupune că primăvara, într-un an, lipsită de instinctul sigur al naturii, s-ar încurca și, aducând verdeață tuturor copacilor, n-ar respecta individualitatea lor, dând, de pildă, plopului frunză de stejar, piersicului, muguri de castan, liliacului, cârcei de viță, viilor, vreji de bostan, și nucilor, pătlăgele roșii – bucuria primăverii ar exista din pricina năvalei de verdeață, dar pe fiecare fizionomie vegetală ar râde constrâns bucuria răpită alteia. [...] Acele daruri numai care dovedesc că aducătorul lor te cunoaște, și-a amintit de tine, te-a reconstituit, și-a frământat mintea, culegându-ți, în amintire, exclamațiile, poftele exprimate sau înăbușite – dau bucurie. Ele-ți arată că ai existat în sufletul celui care ți le aduce, și darul, astfel, își pierde semnificația indiferentă de lucru cumpărat, căpătând-o pe aceea de răsfrângere a dorinței tale în afecțiunea altuia. Darurile Olguței, exacte ca ale primăverii, arătau că, în timpul celor trei ani de viață pariziană, nu numai că nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor. Toți o iubeau pe Olguța, dar toți o socoteau distrată și uitucă. Le dovedea contrariul. Abia acum fiecare înțelegea că acel cufăr al darurilor era sufletul Olguței, în care toți existau, în dezordine, dar complet. [...]
 Fundul cufărului era pavat cu cărți destinate lui Dănuț și lui Mircea. Și în alegerea cărților, Olguța dovedea aceeași memorie. [...] Scările se umpluseră de cărți, răspândind mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe și ca aroma pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe care mâna le alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din misterul frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur, care au cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor. Mircea, Dănuț, Monica și Puiu se așezară pe scări, printre cărți, răsfoindu-le. [...]
— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul doamnei Deleanu.
— Unde-i Olguța? se întrebară lectorii. [...]
— Unde-a dispărut?
Îndemnat de o veche și obscură amintire din copilărie, Dănuț smuci capacul cufărului. Copilărește, acolo era Olguța, cu fața inundată de râs.
— Cine mă ia?
O luară pe sus.
 — Oameni mari, ați căzut în mintea copiilor! râdea cucoana Catinca, venind să-i ridice cu forța. Olguța glumise spontan, cu tot sufletul. Dar, ieșind din cufăr și urcând scările casei părintești, înconjurată de voioșia celorlalți, întâmpinată de bucuria părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai în casa părintească, dar nu-i mai aparținea.

                                                                                           (Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

Textul 2

,, Trebuie să recunoaștem, nu toate cadourile ne plac! [...]
Să nu-mi spuneți că vă place să primiți lucruri nefolositoare, urâte, de proastă calitate, care se strică după a doua întrebuințare sau care – pur și simplu – nu vi se potrivesc! [...] Uneori, am impresia că primesc cadoul altcuiva. Și, uneori, când simt asta, îl dau mai departe. Cine știe prin câte mâini va trece până ajunge, în sfârșit, la cel care chiar are nevoie de el. Sau la cineva care chiar se bucură de el. [...]
Nu-mi amintesc de prea multe cadouri primite în copilărie. O păpușă cât mine de înaltă, cu ochii verzi, părul scurt și ondulat, primită de Crăciun, la 6 ani, devenise universul meu magic: în jurul ei se întâmplau toate jocurile copilăriei, toate lecțiile învățate sau serbările repetate, toate secretele împărtășite. Cel mai frumos și important cadou, de care m-am bucurat ani de zile și de care o să-mi amintesc toată viața.
 Așa cum am această amintire specială despre un cadou primit, am o amintire la fel de specială despre un cadou oferit. Era ziua unui băiețel, fiul unei prietene foarte bune. Împlinea 4 sau 5 ani. [...] Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit ce-și dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea, toată viața. [...]
Eu nu-mi mai sărbătoresc ziua de ani buni. Dar sunt câțiva oameni, apropiați, care insistă să-mi dăruiască ceva. Și mă tot întreabă ce mi-aș dori. De cele mai multe ori le spun: nimic, nimic, nimic! Deși îmi place ideea de a mă răsfăța într-un fel. Anul trecut, la sugestia mea, au pus mână de la mână și mi-au luat un abonament, pe o lună, la o piscină. A fost cea mai frumoasă lună din an. Și, iată, așa, cei dragi mi-au dăruit experiențe, stări, amintiri. Și, tot anul trecut, prietenele mi-au pregătit o petrecere-surpriză. Prima din viața mea. Și a fost minunat. Felul în care s-au organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un anumit loc, la o anumită oră. [...]
— Și de ce mergem la Maria? – o întreb pe Livia.
— I-am promis că-i duc un spray pentru câinele ei, nu stăm mult!
— O sun să-i spun că venim?
— Sigur, te rog!
 Iar Maria părea ca trezită din somn. Iar apoi, când urcam scările, observ că sprayul cu pricina era pentru pisici, iar Maria are câine. Îi atrag atenția Liviei. Spune: Nu, e în regulă! E și pentru câini, și pentru pisici. Mă mir, nu înțeleg prea multe… iar când se deschide ușa, erau toate acolo, cu „Surpriiiise!”, un tort, ceva de băut, mici cadouri. Și nici nu a mai contat ce!”

                     (Liliana Nicolae, Sertarul cadourilor ratate sau atunci când ai impresia că ai primit cadoul altcuiva, www.dilemaveche.ro)

A.

1. Completează spațiile punctate cu informațiile din textul 1. 2 puncte

În antreu, așteptând să o întâmpine pe ............................................., se află doamna Deleanu, cucoana .................................., Mircea și servitorii

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte

Darul pentru domnul Deleanu constă

a. în cărți alese cu mare grijă.

b. într-o trusă de piele cu ace.

c. într-un dicționar al viselor.

 d. într-un geamantan neobișnuit.

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

Autoarea a primit cadou o păpușă când avea

a. patru ani.

 b. cinci ani.

 c. șase ani.

d. nouă ani.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte

La cea mai recentă aniversare, autoarea a primit

a. un câine cu ochi verzi.

 b. un abonament la piscină.

 c. un animal de companie.

d. un spray pentru pisică.

5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte

                   Textul 1

                        Enunțul                                             Adevărat               Fals

Olguța a locuit trei ani în Franța.

Fiecare primește în dar ceea ce și-a dorit.

Olguța se ascunde sub pat.

Textul 2

                       Enunțul                                             Adevărat                 Fals

Autoarea i-a oferit unui băiețel cadoul pe care acesta și l-a dorit.

 Maria are o pisică de rasă.

Autoarea vrea să își sărbătorească ziua în fiecare an

6. Transcrie din fragmentul următor două figuri de stil, precizând felul acestora:

„Scările se umpluseră de cărți, răspândind mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe și ca aroma pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe care mâna le alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din misterul frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur, care au cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor”.                                                                                                       6 puncte

  „cuiburi în inima noastră” – metaforă;

„mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe” – comparație

 

7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte, valorificând câte o secvență relevantă din fiecare text.                                                                    6 puncte

          Un element comun celor două texte este cadoul.

  În textul1,Olguța aduce,, din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul dorințelor fiecăruia.”Cei prezenți primesc cadourile dorite:doamna Catinca,, o trusă de piele cu ace englezești”,domnul Deleanu,, un geamantan lat și plat”, cărți destinate lui Dănuț și lui Mircea,ea însăși era darul casei părintești.Generoasă și iubitoare,Olguța,după,, trei ani de viață pariziană”arătase că,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă.”În textul 2,autoarea recunoaște că, nu toate cadourile ne plac„și-și amintește de păpușa primită în copilărie,, cel mai frumos și important cadou, de care m-am bucurat ani de zile și de care o să-mi amintesc toată viața”,de cadoul,, o lună, la o piscină”și mai ales de ,,petrecere-surpriză”a prietenelor pentru ziua ei. Generozitatea înseamnă fericirea când oamenii simt că darul lor a avut sau va avea un impact pozitiv asupra celui care îl primeşte. Să nu uităm proverbul „Dar din dar se face!”

8. Crezi că este bine să oferim altcuiva darurile nepotrivite pe care le-am primit? Justifică, în 50-100 de cuvinte, răspunsul la întrebarea dată, valorificând textul 2.                                 6 puncte

   Sunt persoane care, în anumite situaţii, se simţ obligate sau doresc  sa facă daruri celor din jur în anumite ocazii.Cred că trebuie să dăruim cȃnd simţim că avem ceva de dat, pentru că ne dorim noi să o facem şi simţim ca acest lucru ne face pe noi mai buni, mai umani, mai autentici. Fie că darul ne aduce nouă bucuria de a o fi făcut, fie că ne dăm seama că ne face plăcere să creăm cuiva bucurie sau să susţinem o persoană în nevoie, dar, în orice caz, dacă e să o facem ar fi să fie fără vreun fel de aşteptare a reciprocității.Se spune că,,darul este al celui care dă”, în sensul că singura sursă de mulţumire ar trebui să fie bucuria de a fi oferit, de a fi văzut o urmă de zȃmbet pe faţa celui care a primit. Iar cel care primeşte un dar nu ar trebui să aibă altă obligaţie decȃt de a mulţumi şi eventual a spune cȃt de mult îi place ceea ce a primit. Cred că putem învăţa de la oameni o lecţii de umanitate şi generozitate şi că putem spune apoi lumii cum anumite gesturi ne-a influențat viaţa … pentru că aceștia şi-au dorit să facă un gesst, fără vreo obligaţie, dar au transmis un principiu moral fundamental, care nu poate fi uitat niciodată!Astfel autoarea din textul 2 a primit din partea prietenelor un cadou-surpriză care va rămâne de neuitat,, a fost minunat. Felul în care s-au organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un anumit loc, la o anumită oră.”
 Cu toții suntem diferiți și fiecare reacționează altfel atunci când primește un cadou. Dacă reacția nu este pe măsura așteptărilor, politicos este să nu spui nimic. Poate e vorba de o persoană care nu se exteriorizează, poate că nu îi place să fie în centrul atenției atunci când primește un cadou, sau poate pur și simplu nu i-a plăcut darul pe care i l-ai oferit. Așadar, nu e doar politicos, e și înțelept să nu spui nimic dacă observi că reacția nu a fost pe măsura așteptărilor. Cel puțin știi că ți-ai dat silința și ai oferit totuși un dar, chiar dacă nu a fost neapărat apreciat.Iar dacă primim un cadou nepotrivit ar trebui să gândim ce rost îi găsim,poate peste un timp va fi folositor.....

9. Asociază fragmentul din textul 2, scris de Liliana Nicolae, cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare comună (morală sau culturală), prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.                                         6 puncte

     Generozitatea poate fi o valoare morală comună pentru două texte ce pot fi asociate.

 O asociere cu textul 2 poate fi un fragment din cartea,,Inocenții”de Ioana Pârvulescu.
,,  Și-ntr-o zi, Dina, care se gândea la toate ca un om mare, a hotărât că trebuie să îi facem și noi un cadou, de ziua lui. Aveam cu toții bani puși deoparte și ne-am gândit să-i luăm un ceas „antiacvatic”. Nu mă întreba la ce i-ar fi folosit, poate doar să facă baie în cadă, cu el, dar nouă ne plăcea cum sună: un antiacvatic pentru un anticar.
- Când e ziua dumneavoastră de naștere, l-a întrebat politicos verișoara mea pe anticar (...)
 - Ziua mea n-o mai sărbătoresc de mult, fiindcă de ziua mea mi s-a întâmplat cândva o mare nenorocire. Dacă vreți totuși s-o aflați, căutați aici în anticariat. E la vedere pe o carte. E legată cumva de o femeie. Dacă descoperiți cartea, veți afla când e ziua mea de naștere și o s-o sărbătorim împreună, la anul, fiindcă anul ăsta a trecut deja.” 
  Hotărârea de a-i face bătrânului anticar un cadou de aniversare este acceptată de toți prietenii,iar aesta cu energie și inteligență le dezvăluie misterul zilei sale de naștere,cerându-le să afle data prin a descoperi cartea cu numele unei femei.În textul 2,autoarea își amintește de cadourile primite în copilărie,,o păpușă cât mine de înaltă”,mai târziu a primit răsfățul unei luni la piscină și mai ales surpriza în care a fost atrasă de prietene.Și toate aceste cu mărturisirea, nu-mi mai sărbătoresc ziua de ani buni.”

B.

 1. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Conțin diftong ambele cuvinte din seria:

a. „altcuiva”, „cârcei”.

 b. „cunoaște”, „răsfoind”.

 c. „înțelegea”, „special”.

d. „primejdios”, „liliacului”.

2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

Cuvintele subliniate în fragmentul

„Dar ieșind din cufăr și urcând scările casei părintești (1), înconjurată de voioșia celorlalți (2), întâmpinată de bucuria părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai în casa părintească”

s-au format prin:

a. derivare (1), derivare (2).

 b. derivare (1), compunere (2).

c. compunere (1), derivare (2).

d. compunere (1), conversiune (2).

3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

 Secvența subliniată în fragmentul

„Anul trecut, la sugestia mea, au pus mână de la mână și mi-au luat un abonament pe o lună”

 are sensul de:

a. a amâna o decizie.

b. a proteja pe cineva.

 c. a saluta cu mâna.

d. a strânge bani.

4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte

 Sunt sinonime cuvintele subliniate în secvențele din seria:

a. „cea mai frumoasă lună din an”; Urmărim eclipsa de lună.

b. „muguri de castan, cârcei de viță”; Fac rar cârcei la picior.

c. „mi-au pregătit o petrecere”; Gazdele mi-au pregătit cina.

d. „nu toate cadourile ne plac”; Darurile Olguței aduc bucurie.

5. Menționează cazul fiecărui cuvânt subliniat în secvența:

„— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul doamnei Deleanu”. 6 puncte

              Cuvântul                         Cazul

               „copii”

              „glasul”

              „Deleanu

6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care pronumele personal de persoana a II-a, numărul singular să fie în cazul dativ (1) și un enunț interogativ, în care verbul „a ajunge” să aibă valoare copulativă (2).     
 7. Transcrie propozițiile subordonate din secvența următoare, precizând felul acestora:

„Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit ce-și dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea, toată viața”. 

 8. Scrie, pe spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri, reprezentând biletul unui tânăr.                                                                                            6 puncte

 Andrei, ia numărul meu de telefon, scrie-ți-l / scrieți-l (1) în agendă, ca să putem stabili plecarea în excursia din ultimele / ultimile (2) zile a / ale (3) anului acesta / acestuia (4)! Bineînțeles / Bine înțeles (5) că poți veni / venii (6) cu fratele tău.

Andrei, ia numărul meu de telefon, ..................................... (1) în agendă, ca să putem stabili plecarea în excursia din ........................... (2) zile ........................... (3) anului ...............................(4)! ................................... (5) că poți ................................. (6) cu fratele tău. 

 SUBIECTUL AL II-LEA 20 de puncte

 Scrie o compunere, de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Olguța, personajul din textul lui Ionel Teodoreanu.  

Olguța este personaju principal din textul1, se află în centrul acțiunii.Caracterizarea directă făcută de narato o prezintă pe Olguța în momentul când intră în casa părintească și este îmbrățișată de cei prezenți.Este descrisă înfățișarea ei așa cum o știau toți: ,,cu plete negre căzând mereu în ochi, scuturate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mișcări și atât de copilărește fată prin obrajii rotunzi.”O uimește pe doamna Deleanu,, meticuloasa memorie a Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei”,atenția fetei înseamnă iubire pentru dorințele spuse sau nu ale mamei sale. Totul este perfect în ochii celor de față.Darurile aduse erau o dovadă că ea trăise amintirea celor de acasă cu pasiune:o cutie cu ace pentru cucoana Catinca,un geamantan pentru domnul Deleanu,cărți pentru  Dănuț și Mircea,Monic și Puiu.
 Caracterizarea indirectă a personajului reiese din comportamentul şi relaţia cu familia ce o înconjoară cu bucurie.Gesturile,,iuți”ale Olguței trădează neastâmpărul copilăresc de a dărui plăcere celor care au așteptat-o.Comportamentul Olguței arată că departe de casă,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor”,îi simțise lângă ea,toți făceau parte din ființa ei. Și astfel toți înțelegeau că,,acel cufăr al darurilor era sufletul Olguței, în care toți existau, în dezordine, dar complet.”Cufărul a fost ca o cămară în care Olguța i-a strâns pe cei ce-i iubea,i-a purtat cu ea departe.În final,Olguța se copilărește și,ca o glumă, se ascunde în cufăr,devenind ea însăși un dar pentru cei dragi,era a lor.         
  Personajul Olguța este un personaj fascinant,exuberant,generos cu cei din familie,ce-și trăiește fiecare clipă a vieții cu bucuria de a fi.
Autorul se remarcă printr-o abordare unică, descrieri bogate, dialoguri autentice și o capacitate de a crea o atmosferă evocatoare. Dialogurile sunt naturale și pline de viață, reflectând autenticitatea relațiilor dintre personaje.