Textul 1
,, Lumea era înghesuită în antreul de jos. Acolo, doamna
Deleanu, cucoana Catinca, Mircea și servitorii, adunați în fața ușii, o întâmpinaseră
pe Olguța. Intrase, cu ochi negri și pas sprinten, bucuria casei în brațele
doamnei Deleanu, apoi în brațele cucoanei Catinca, rumenindu-și mai aprins
obrajii după fiecare îmbrățișare. Sosiră cuferele. Olguța-l reclamă pe cel mai
mare. Veni și cufărul în antreu. Izbucniră cadourile. [...]
Olguța apăru așa cum o știau toți: cu plete negre căzând
mereu în ochi, scuturate mereu pe spate, în bluză subțire, aproape băiat prin
mișcări și atât de copilărește fată prin obrajii rotunzi [...].
Doamna Deleanu era
copleșită și primejdios mișcată. Nu cantitatea cadourilor o tulbura, ci
meticuloasa memorie a Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei.
Nimic nu lipsea. Dicționarul dorințelor doamnei Deleanu era complet la fiecare
literă. Niciodată nu-și închipuise că Olguța poate fi atentă. [...]
Dar memoria acestui cufăr depășea cu mult aprecierea
doamnei Deleanu. Din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul
dorințelor fiecăruia. Măgulirea înduioșată a doamnei Deleanu devenea, pe rând,
a tuturora. Fiecare recunoștea într-un pachet întins de Olguța o veche
exclamație, o uitată dorință. Fiecare dar era o amintire. [...]
Între altele, cucoana Catinca căpătase o trusă de piele
cu ace englezești. Odinioară văzuse așa ceva în Italia, la o englezoaică pe care-o
invidiase numai din cauza acelor. De unde reținuse Olguța acest detaliu? Îi
adusese exact ceea ce dorise în tinerețe. [...]
Dar surpriza domnului Deleanu? Venise cu ea alături, fără
să știe. Un geamantan lat și plat, ceva mai mare decât cele obișnuite,
deschizându-se nu în lat, ci în lung, ca o gură de crocodil, având un
compartiment pentru haine, loc special pentru pălării, iar celălalt
compartiment fiind un adevărat labirint de cutiuțe, sertare, pungi. Și toate
erau pline. [...]
Cadourile Olguței aduceau tuturora bucurie, dar fiecăruia
o altfel de bucurie. Nu oricine poate da altora accentul exact al bucuriei
proprii. Cadourile sunt întotdeauna o surpriză agreabilă. Dar deseori dau
naștere la constrângeri penibile. Dacă am presupune că primăvara, într-un an,
lipsită de instinctul sigur al naturii, s-ar încurca și, aducând verdeață
tuturor copacilor, n-ar respecta individualitatea lor, dând, de pildă, plopului
frunză de stejar, piersicului, muguri de castan, liliacului, cârcei de viță,
viilor, vreji de bostan, și nucilor, pătlăgele roșii – bucuria primăverii ar
exista din pricina năvalei de verdeață, dar pe fiecare fizionomie vegetală ar
râde constrâns bucuria răpită alteia. [...] Acele daruri numai care dovedesc că
aducătorul lor te cunoaște, și-a amintit de tine, te-a reconstituit, și-a
frământat mintea, culegându-ți, în amintire, exclamațiile, poftele exprimate
sau înăbușite – dau bucurie. Ele-ți arată că ai existat în sufletul celui care
ți le aduce, și darul, astfel, își pierde semnificația indiferentă de lucru
cumpărat, căpătând-o pe aceea de răsfrângere a dorinței tale în afecțiunea
altuia. Darurile Olguței, exacte ca ale primăverii, arătau că, în timpul celor
trei ani de viață pariziană, nu numai că nu uitase pe niciunul dintre cei de
acasă, dar că trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor. Toți o iubeau
pe Olguța, dar toți o socoteau distrată și uitucă. Le dovedea contrariul. Abia
acum fiecare înțelegea că acel cufăr al darurilor era sufletul Olguței, în care
toți existau, în dezordine, dar complet. [...]
Fundul cufărului
era pavat cu cărți destinate lui Dănuț și lui Mircea. Și în alegerea cărților,
Olguța dovedea aceeași memorie. [...] Scările se umpluseră de cărți, răspândind
mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe
și ca aroma pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe
care mâna le alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din
misterul frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur,
care au cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor. Mircea,
Dănuț, Monica și Puiu se așezară pe scări, printre cărți, răsfoindu-le. [...]
— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul
doamnei Deleanu.
— Unde-i Olguța? se întrebară lectorii. [...]
— Unde-a dispărut?
Îndemnat de o veche și obscură amintire din copilărie,
Dănuț smuci capacul cufărului. Copilărește, acolo era Olguța, cu fața inundată
de râs.
— Cine mă ia?
O luară pe sus.
— Oameni mari, ați
căzut în mintea copiilor! râdea cucoana Catinca, venind să-i ridice cu forța.
Olguța glumise spontan, cu tot sufletul. Dar, ieșind din cufăr și urcând
scările casei părintești, înconjurată de voioșia celorlalți, întâmpinată de bucuria
părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai
în casa părintească, dar nu-i mai aparținea.
(Ionel Teodoreanu, La Medeleni)
Textul 2
,, Trebuie să recunoaștem, nu toate cadourile ne plac!
[...]
Să nu-mi spuneți că vă place să primiți lucruri
nefolositoare, urâte, de proastă calitate, care se strică după a doua
întrebuințare sau care – pur și simplu – nu vi se potrivesc! [...] Uneori, am
impresia că primesc cadoul altcuiva. Și, uneori, când simt asta, îl dau mai
departe. Cine știe prin câte mâini va trece până ajunge, în sfârșit, la cel
care chiar are nevoie de el. Sau la cineva care chiar se bucură de el. [...]
Nu-mi amintesc de prea multe cadouri primite în
copilărie. O păpușă cât mine de înaltă, cu ochii verzi, părul scurt și ondulat,
primită de Crăciun, la 6 ani, devenise universul meu magic: în jurul ei se
întâmplau toate jocurile copilăriei, toate lecțiile învățate sau serbările
repetate, toate secretele împărtășite. Cel mai frumos și important cadou, de
care m-am bucurat ani de zile și de care o să-mi amintesc toată viața.
Așa cum am această
amintire specială despre un cadou primit, am o amintire la fel de specială
despre un cadou oferit. Era ziua unui băiețel, fiul unei prietene foarte bune.
Împlinea 4 sau 5 ani. [...] Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit
ce-și dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea,
toată viața. [...]
Eu nu-mi mai sărbătoresc ziua de ani buni. Dar sunt
câțiva oameni, apropiați, care insistă să-mi dăruiască ceva. Și mă tot întreabă
ce mi-aș dori. De cele mai multe ori le spun: nimic, nimic, nimic! Deși îmi
place ideea de a mă răsfăța într-un fel. Anul trecut, la sugestia mea, au pus
mână de la mână și mi-au luat un abonament, pe o lună, la o piscină. A fost cea
mai frumoasă lună din an. Și, iată, așa, cei dragi mi-au dăruit experiențe,
stări, amintiri. Și, tot anul trecut, prietenele mi-au pregătit o
petrecere-surpriză. Prima din viața mea. Și a fost minunat. Felul în care s-au
organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un anumit loc, la o
anumită oră. [...]
— Și de ce mergem la Maria? – o întreb pe Livia.
— I-am promis că-i duc un spray pentru câinele ei, nu
stăm mult!
— O sun să-i spun că venim?
— Sigur, te rog!
Iar Maria părea ca
trezită din somn. Iar apoi, când urcam scările, observ că sprayul cu pricina
era pentru pisici, iar Maria are câine. Îi atrag atenția Liviei. Spune: Nu, e
în regulă! E și pentru câini, și pentru pisici. Mă mir, nu înțeleg prea multe…
iar când se deschide ușa, erau toate acolo, cu „Surpriiiise!”, un tort, ceva de
băut, mici cadouri. Și nici nu a mai contat ce!”
(Liliana Nicolae, Sertarul cadourilor ratate sau atunci când ai impresia
că ai primit cadoul altcuiva, www.dilemaveche.ro)
A.
1. Completează spațiile punctate cu informațiile din
textul 1. 2 puncte
În antreu, așteptând să o întâmpine pe
............................................., se află doamna Deleanu, cucoana
.................................., Mircea și servitorii
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din textul 1. 2 puncte
Darul pentru domnul Deleanu constă
a. în cărți alese cu mare grijă.
b. într-o trusă de piele cu ace.
c. într-un dicționar al viselor.
d. într-un
geamantan neobișnuit.
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
Autoarea a primit cadou o păpușă când avea
a. patru ani.
b. cinci ani.
c. șase ani.
d. nouă ani.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect, valorificând informațiile din textul 2. 2 puncte
La cea mai recentă aniversare, autoarea a primit
a. un câine cu ochi verzi.
b. un abonament la
piscină.
c. un animal de
companie.
d. un spray pentru pisică.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a marca
dacă acesta este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două
texte. 6 puncte
Textul
1
Enunțul Adevărat Fals
Olguța a locuit trei ani în Franța.
Fiecare primește în dar ceea ce și-a dorit.
Olguța se ascunde sub pat.
Textul 2
Enunțul Adevărat Fals
Autoarea i-a oferit unui băiețel cadoul pe care acesta și
l-a dorit.
Maria are o pisică
de rasă.
Autoarea vrea să își sărbătorească ziua în fiecare an
6. Transcrie din fragmentul următor două figuri de stil,
precizând felul acestora:
„Scările se umpluseră de cărți, răspândind mirosul acela
de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca mirosul scândurii albe și ca aroma
pâinii calde pentru nara pasionatului lector. Cărți proaspete pe care mâna le
alintă, le deschide, culegând în treacăt parfumul unui cuvânt din misterul
frazei necitite, pe coperta cărora ochii recunosc acele nume de azur, care au
cuiburi în inima noastră, ca rândunelele sub streașina caselor”. 6 puncte
„cuiburi în inima
noastră” – metaforă;
„mirosul acela de hârtie tipărită, încă netăiată, bun ca
mirosul scândurii albe” – comparație
7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de
conținut comun celor două texte, valorificând câte o secvență relevantă din
fiecare text. 6
puncte
Un
element comun celor două texte este cadoul.
În textul1,Olguța
aduce,, din cufărul adânc, cu gesturi iuți, apărea portretul dorințelor
fiecăruia.”Cei prezenți primesc cadourile dorite:doamna Catinca,, o trusă de
piele cu ace englezești”,domnul Deleanu,, un geamantan lat și plat”, cărți
destinate lui Dănuț și lui Mircea,ea însăși era darul casei
părintești.Generoasă și iubitoare,Olguța,după,, trei ani de viață pariziană”arătase
că,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă.”În textul 2,autoarea recunoaște
că, nu toate cadourile ne plac„și-și amintește de păpușa primită în copilărie,,
cel mai frumos și important cadou, de care m-am bucurat ani de zile și de care
o să-mi amintesc toată viața”,de cadoul,, o lună, la o piscină”și mai ales de ,,petrecere-surpriză”a
prietenelor pentru ziua ei. Generozitatea înseamnă fericirea când oamenii simt
că darul lor a avut sau va avea un impact pozitiv asupra celui care îl primeşte.
Să nu uităm proverbul „Dar din dar se face!”
8. Crezi că este bine să oferim altcuiva darurile
nepotrivite pe care le-am primit? Justifică, în 50-100 de cuvinte, răspunsul la
întrebarea dată, valorificând textul 2. 6 puncte
Sunt persoane
care, în anumite situaţii, se simţ obligate sau doresc sa facă daruri celor din jur în anumite
ocazii.Cred că trebuie să dăruim cȃnd simţim că avem ceva de dat, pentru
că ne dorim noi să o facem şi simţim ca acest lucru ne face pe noi mai buni,
mai umani, mai autentici. Fie că darul ne aduce nouă bucuria de a o fi făcut,
fie că ne dăm seama că ne face plăcere să creăm cuiva bucurie sau să susţinem o
persoană în nevoie, dar, în orice caz, dacă e să o facem ar fi să fie fără
vreun fel de aşteptare a reciprocității.Se spune că,,darul este al celui care
dă”, în sensul că singura sursă de mulţumire ar trebui să fie bucuria de a fi
oferit, de a fi văzut o urmă de zȃmbet pe faţa celui care a primit. Iar cel
care primeşte un dar nu ar trebui să aibă altă obligaţie decȃt de a mulţumi şi
eventual a spune cȃt de mult îi place ceea ce a primit. Cred că putem învăţa de
la oameni o lecţii de umanitate şi generozitate şi că putem spune apoi lumii cum
anumite gesturi ne-a influențat viaţa … pentru că aceștia şi-au dorit să facă un
gesst, fără vreo obligaţie, dar au transmis un principiu moral fundamental, care
nu poate fi uitat niciodată!Astfel autoarea din textul 2 a primit din partea
prietenelor un cadou-surpriză care va rămâne de neuitat,, a fost minunat. Felul
în care s-au organizat ele, în amănunt, să nu mă prind, să mă ducă într-un
anumit loc, la o anumită oră.”
Cu toții suntem
diferiți și fiecare reacționează altfel atunci când primește un cadou. Dacă
reacția nu este pe măsura așteptărilor, politicos este să nu spui nimic. Poate
e vorba de o persoană care nu se exteriorizează, poate că nu îi place să fie în
centrul atenției atunci când primește un cadou, sau poate pur și simplu nu i-a
plăcut darul pe care i l-ai oferit. Așadar, nu e doar politicos, e și înțelept
să nu spui nimic dacă observi că reacția nu a fost pe măsura așteptărilor. Cel
puțin știi că ți-ai dat silința și ai oferit totuși un dar, chiar dacă nu a
fost neapărat apreciat.Iar dacă primim un cadou nepotrivit ar trebui să gândim
ce rost îi găsim,poate peste un timp va fi folositor.....
9. Asociază fragmentul din textul 2, scris de Liliana
Nicolae, cu un text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară,
prezentând, în 50-100 de cuvinte, o valoare comună (morală sau culturală), prin
referire la câte o secvență relevantă din fiecare text. 6 puncte
Generozitatea
poate fi o valoare morală comună pentru două texte ce pot fi asociate.
O asociere cu
textul 2 poate fi un fragment din cartea,,Inocenții”de Ioana Pârvulescu.
,, Și-ntr-o zi, Dina, care se gândea la toate ca un
om mare, a hotărât că trebuie să îi facem și noi un cadou, de ziua lui. Aveam
cu toții bani puși deoparte și ne-am gândit să-i luăm un ceas „antiacvatic”. Nu
mă întreba la ce i-ar fi folosit, poate doar să facă baie în cadă, cu el, dar nouă
ne plăcea cum sună: un antiacvatic pentru un anticar.
- Când e ziua dumneavoastră de naștere, l-a întrebat
politicos verișoara mea pe anticar (...)
- Ziua mea n-o mai sărbătoresc de mult, fiindcă de
ziua mea mi s-a întâmplat cândva o mare nenorocire. Dacă vreți totuși s-o
aflați, căutați aici în anticariat. E la vedere pe o carte. E legată cumva de o
femeie. Dacă descoperiți cartea, veți afla când e ziua mea de naștere și o s-o
sărbătorim împreună, la anul, fiindcă anul ăsta a trecut deja.”
Hotărârea de a-i
face bătrânului anticar un cadou de aniversare este acceptată de toți prietenii,iar
aesta cu energie și inteligență le dezvăluie misterul zilei sale de
naștere,cerându-le să afle data prin a descoperi cartea cu numele unei femei.În
textul 2,autoarea își amintește de cadourile primite în copilărie,,o păpușă cât
mine de înaltă”,mai târziu a primit răsfățul unei luni la piscină și mai ales
surpriza în care a fost atrasă de prietene.Și toate aceste cu mărturisirea, nu-mi
mai sărbătoresc ziua de ani buni.”
B.
1. Încercuiește
litera corespunzătoare răspunsului corect. 2 puncte
Conțin diftong ambele cuvinte din seria:
a. „altcuiva”, „cârcei”.
b. „cunoaște”,
„răsfoind”.
c. „înțelegea”,
„special”.
d. „primejdios”, „liliacului”.
2. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect. 2 puncte
Cuvintele subliniate în fragmentul
„Dar ieșind din cufăr și urcând scările casei părintești
(1), înconjurată de voioșia celorlalți (2), întâmpinată de bucuria
părinților, simți că cel din urmă dar ieșit din cufărul darurilor intra numai
în casa părintească”
s-au format prin:
a. derivare (1), derivare (2).
b. derivare (1),
compunere (2).
c. compunere (1), derivare (2).
d. compunere (1), conversiune (2).
3. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect. 2 puncte
Secvența
subliniată în fragmentul
„Anul trecut, la sugestia mea, au pus mână de la mână
și mi-au luat un abonament pe o lună”
are sensul de:
a. a amâna o decizie.
b. a proteja pe cineva.
c. a saluta cu
mâna.
d. a strânge bani.
4. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului
corect. 2 puncte
Sunt sinonime
cuvintele subliniate în secvențele din seria:
a. „cea mai frumoasă lună din an”; Urmărim eclipsa
de lună.
b. „muguri de castan, cârcei de viță”; Fac rar cârcei
la picior.
c. „mi-au pregătit o petrecere”; Gazdele mi-au
pregătit cina.
d. „nu toate cadourile ne plac”; Darurile
Olguței aduc bucurie.
5. Menționează cazul fiecărui cuvânt subliniat în
secvența:
„— Poftiți, copii, am turnat supa! răsună de sus glasul
doamnei Deleanu”. 6 puncte
Cuvântul
Cazul
„copii”
„glasul”
„Deleanu
6. Alcătuiește o propoziție negativă, în care pronumele
personal de persoana a II-a, numărul singular să fie în cazul dativ (1) și un
enunț interogativ, în care verbul „a ajunge” să aibă valoare copulativă (2).
7. Transcrie
propozițiile subordonate din secvența următoare, precizând felul acestora:
„Surpriza băiețelului și faptul că eu am ghicit ce-și
dorește, precum și bucuria din ochii lui mi le voi aminti, de-asemenea, toată
viața”.
8. Scrie, pe
spațiile punctate, forma corectă a cuvintelor subliniate în următoarele
enunțuri, reprezentând biletul unui tânăr. 6
puncte
Andrei, ia numărul
meu de telefon, scrie-ți-l / scrieți-l (1) în agendă, ca să putem stabili
plecarea în excursia din ultimele / ultimile (2) zile a / ale (3) anului acesta
/ acestuia (4)! Bineînțeles / Bine înțeles (5) că poți veni / venii (6) cu
fratele tău.
Andrei, ia numărul meu de telefon,
..................................... (1) în agendă, ca să putem stabili plecarea
în excursia din ........................... (2) zile
........................... (3) anului ...............................(4)!
................................... (5) că poți
................................. (6) cu fratele tău.
SUBIECTUL AL
II-LEA 20 de puncte
Scrie o compunere,
de minimum 150 de cuvinte, în care să o caracterizezi pe Olguța, personajul din
textul lui Ionel Teodoreanu.
Olguța este personaju principal din textul1, se află în centrul acțiunii.Caracterizarea
directă făcută de narato o prezintă pe Olguța în momentul când intră în casa
părintească și este îmbrățișată de cei prezenți.Este descrisă înfățișarea ei
așa cum o știau toți: ,,cu plete negre căzând mereu în ochi, scuturate mereu pe
spate, în bluză subțire, aproape băiat prin mișcări și atât de copilărește fată
prin obrajii rotunzi.”O uimește pe doamna Deleanu,, meticuloasa memorie a
Olguței pentru toate slăbiciunile și preferințele ei”,atenția fetei înseamnă
iubire pentru dorințele spuse sau nu ale mamei sale. Totul este perfect în
ochii celor de față.Darurile aduse erau o dovadă că ea trăise amintirea celor
de acasă cu pasiune:o cutie cu ace pentru cucoana Catinca,un geamantan pentru
domnul Deleanu,cărți pentru Dănuț și
Mircea,Monic și Puiu.
Caracterizarea
indirectă a personajului reiese din comportamentul şi relaţia cu familia ce o
înconjoară cu bucurie.Gesturile,,iuți”ale Olguței trădează neastâmpărul
copilăresc de a dărui plăcere celor care au așteptat-o.Comportamentul Olguței
arată că departe de casă,, nu uitase pe niciunul dintre cei de acasă, dar că
trăise în ei, ca primăvara la rădăcina copacilor”,îi simțise lângă ea,toți
făceau parte din ființa ei. Și astfel toți înțelegeau că,,acel cufăr al
darurilor era sufletul Olguței, în care toți existau, în dezordine, dar
complet.”Cufărul a fost ca o cămară în care Olguța i-a strâns pe cei ce-i
iubea,i-a purtat cu ea departe.În final,Olguța se copilărește și,ca o glumă, se
ascunde în cufăr,devenind ea însăși un dar pentru cei dragi,era a lor.
Personajul Olguța
este un personaj fascinant,exuberant,generos cu cei din familie,ce-și trăiește
fiecare clipă a vieții cu bucuria de a fi.
Autorul se remarcă printr-o abordare unică, descrieri
bogate, dialoguri autentice și o capacitate de a crea o atmosferă evocatoare. Dialogurile
sunt naturale și pline de viață, reflectând autenticitatea relațiilor dintre
personaje.
