luni, 22 februarie 2016

Vârful dealului

                                        Vârful dealului
                                                                de Ion Pillat
-demonstrație pastel-

Pastelul este creația lirică în versuri, în care este prezentat un tablou din natură, iar poetul își exprimă direct propriile sentimente. Poezia ,,Vârful dealului’’ este pastel, pentru că are trăsaturile specifice: în pastel dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil, organizate într-o descriere tip tablou,poetul descrie o natură mai frumoasă decât în realitate,exprimându-și propriile sentimente. În primul tablou al poeziei, autorul prezintă ,,pletosul deal˝ care,, cu-o singură sforțare-ncordând vânjosu-i umăr”pleacă ˝,luându-și,,vii și crâng,,,poverile” cu care este împodobit, ,,ca să-și revadă țara cu sate fără număr˝.Dealul personificat, descris cu ajutorul hiperbolei, devine ˝ un uriaș ,,urcându-și poverile ce-l strâng˝. Dealului-călător îi era dor ,,să-și revadă țara˝, descrisă ,,cu sate fără număr ˝,coborâte spre câmpia argeșeană.  Poetul privește tabloul panoramic,descriind elementele pitorești care se întind la poalele dealului.Tabloul descris este specific românesc ca în picturile lui Grigorescu: enumerând:cu case, turle,cu drumul (mioare, păstori).Asemănarea este surprinzătoare,privite de sus, casele sunt văzute ca niște mioare ce  pasc , iar turlele sunt păstorii ce le veghează.Uriașul deal revede drumul,,ce-nsoțește înceata caravană”,cu ,,sălciile plângătoare și plopii pribegitori˝,revede,,ținutul apelor sclipitoare ,,ca argintul” ce străbat luncile și zăvoaiele,aude ,,cântecul de clopot creștinesc”a cărui claritate a sunetului unește cerul și pământul,,seara”,timpul nașterii cosmice.În finalul poeziei,vârful dealului este văzut de poet ca un capăt al drumului,este locul în care poetul își oprește sufletul încântat de măreția naturii,exclamând ca-ntr-o rugăciune,,o!vârf....o!capăt liniștitor de drum”,își eliberează privirea de înalt.În acest capăt  de drum,înțelege că omul ce visează,,nemărginirea”,infinitul,absolutul aparține pământului,locului de unde a plecat și urmărește,,fumul”ieșit din fiecare casă,,un crin”,floare a visului.
            O altă trăsătura specifică pastelului care se regăsește în poezie este aceea că figurile de stil au un rol deosebit în prezentarea tabloului descris de poet:dealul este personificat, exagerat-hiperbolă- asemenea unui uriaș din povești care,,ncordându-și vânjosu-i umăr˝pleacă,,din vale cu vii și crâng˝.În călătoria sa poetul îl urmează pe gigant,descriind prin epitete- personificatoare peisaje de poveste:dealul are ,,vânjosu-i umăr˝, ,,pletosul deal˝, drumul însoțește,,înceata caravană˝, de ,,sălcii plângătoare și plopi pribegitori˝pe ,,verdea câmpie”.Seara este momentul magic,iar imaginile vizuale și auditive descoperă argintiul apelor,aud clopotul și urmăresc contopirea cerului cu pământul.
            Titlul poeziei este alcătuit din două substantive: vârful-loc al înaltului,al aspirațiilor,exprimă un loc definit, în care teluricul se îmbină cu,,a cerului văpaie”, sugerând starea de încântare a poetului, de admirație pentru paradisul cuprins cu ochii, ilustrând un spațiu spiritual al vieții și substantivul,,dealului”spațiu ce domină lumea,în care sufletul se întâlnește cu căile stelare,este un ax al Universului care unește cele două nivele cosmice:cer și pământ și grupează în jurul său toate elementele peisajului. Cadrul de natură descris creează armonie și echilibru în lumea de trăiri ale eului liric.