compunere--RĂSĂRIT de SOARE

        Noapte magică ca de poveste cu lună,jocuri de stele,cu o stea căzătoare ce se grăbește spre pământul  argintat de boabele de rouă ,așteptând  minunea începutului de zi.Încet,la orizont o lumină se strecoară printre aburii ușor cenușii..Este ca un văl diafan,fluturând peste cerul ce se  lasă mângâiat.O mână nevăzută insistă purtând lumina plăpândă pe lângă aștrii nopții. La margine de lume,acolo unde cerul este cu pământul înfrățit,  lumini roșiatice dansează ieșind parcă dintr-un foc  veșnic,iar pe scena cerului  începe un dans al luminilor și umbrelor.Săgeți aurii se îndreaptă spre umbrele nopții,alungându-le. De acolo de departe  mingea de foc răsare  încet ca o frunte a unui gigant.La început  o linie ușor rotunjită ,apoi  se mărește din ce în ce mai mare și mai mare,roșu aprins,incandescent,orbitor pentru ochii pământenilor.El, discul de foc  răsărind printre norii cerului,își domolește culoarea și devine bând- auriu,

mângâietor,timid,sorbind  roua nopții,potolindu-și setea .A luptat cu nemărginirea universului,cu întunericul,cu dansul stelelor și-a biruit.Pământul cu florile lui îi dăruie culorile în dimineața măreață,primind geana de foc a unui soare curat .Se bucură de lumina de aur a razelor viețuitoare și oameni,munți și câmpii și ape, iar ierburile subțiri și mlădioase,își  pleacă molatic fruntea lor spre pământ; sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre ,roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet către cer strălucirea. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperă întreg pământul în răsăritul soarelui..