joi, 18 mai 2017

compunere-- Magia unui apus de soare

Imagini pentru imagini cu apusul soarelui

Înserarea învăluia zarea uimind ochii înălțați spre cerul poleit cu razele apusului,totul  se desfăşura cu atâta graţie, iar privirea îmi era răsfăţată de purpuriul cerului , într-un apus plin de splendoare. Îmi fixez  privirea, încercând să imortalizez cerul sângerând, pe conturul albastru al zilei, adevărată minune a naturii şi să îl ascund acolo, în cufărul sufletului al clipelor plăcute.
  
Un spectacol splendid regizat pe scena cerului: soarele pleacă spre alte lumi, iar luna, asemenea unei ființe din basme, strălucitoare, își face timid apariţia. Ochii mei alergau dintr-un colţ al cerului în altul, dornici să nu piardă nimic  din acest tablou selenar. Mi-aş fi dorit să fiu pictor şi să recuperez acest apus,așa cum a fost recuperat tabloul lui Van Gogh,aș fi vrut  să-l schiţez pe pânza lumii cu copaci, arbuşti şi cerul, conturate cu tuşa groasă.   
Mă simţeam singur în aceste momente uluitoare, înconjurat  de zânele amurgului ce-şi savurau dansul, iar eu eram parcă furișat undeva în înalturi, încercând să-mi las cu graţie semnătura cu creionul emoţiilor. Acest spectacol sublim, pe care abia azi l-a descoperit privirea mea m-a copleşit. M-am privit și m-am descoperit îmbrăcat în auriul amurgului, trecuse pe lângă mine unul din magii darnici, Luna cu raza ei albă ce-mi mângâia creştetul mă făcea să păşesc prin acele clipe, gândindu-mă că doar aşa, poate, arăta Raiul, dacă există cumva...vis și armonie....
  

În acest magic apus, ce mi-a încărcat sufletul de frumuseţe şi linişte, am mângâiat cu privirea strălucirea Luceafărului din spatele lunii şi am alunecat în noapte pe corabia viselor rupte din realitate. 
  Am coborât pe iarba verde de acasă,am privit aplecarea florilor,am ascultat trilurile privighetorii,dorindu-mi să culeg din fiecare apus liniștea şi să-o ascund dincolo de perdeaua sufletului meu, să-l retrăiesc de câte ori voi simţi că-mi cad visele în iarba nostalgiei, să-l prind în căuşul palmelor, ca să-mi spăl privirea cu el la nesfârşit şi să-mi şterg lacrimile dorului, când mă vor cuprinde,purtând pe brațe razele strânse cu atâta gingășie......