E vacanță...vacanță!Numai eu sunt în stare să merg la
bibliotecă,când toți colegii se distrează fiecare în felul lui.Și
totuși...ajung în fața clădirii impunătoare,pe frontispiciul căreia scrie cu
litere aurite,,BIBLIOTECĂ”-oază de linişte şi de frumos a sufletului, iar
cartea – oglindă și popas al spiritului.Intru și privesc holul
mare impunător ca o sală a unui palat din filmele de epocă și, condus de o
doamnă amabilă, merg la fișierul unde sunt numele scriitorilor înscriși în
ordine alfabetică.Caut cartea recomandată la ora de română și merg în sala de
lectură,așteptând ca o altă doamnă-bibliotecară să-mi aducă romanul
dorit.Privesc în jur și văd oameni de diverse vârste aplecați pe paginile
cărților,notând meticulos notițe în liniștea netulburată,din rafturile ce
mărginesc pereții sălii titluri necunoscute îmi atrag atenția, nu există cărţi
bune sau cărţi rele, ci numai cărţi bine scrise sau cărţi prost scrise. Le
citesc titlurile,numele autorilor, ating cărţile cu sentimentul apropierii de o
fiinţă umană și simt că ochi curioși mă urmăresc.Sunt chipurile din tablourile
unor autori români și străini,nume cunoscute sau de care n-am auzit
niciodată.Ce lume ciudată!Dar mai departe de locul unde sunt eu așezat se
deschide înaintea-mi un adevărat labirint: săli cu specific tradițional,în care
mă aflu eu,dar și specializate pentru liceeni,studenți,pentru diferite
specialități cu computere,ecrane.
Aflasem de la orele de clasă că biblioteca
clasică se va transforma,cu timpul, într-o bibliotecă „virtuală”,alcătuită din colecții de date electronice aflate în
biblioteci electronice interconectate între ele prin intermediul unei rețele
de calculatoare, accesibilă de la distanță; de aceea își poate pune la dispoziție
materialele simultan la oricâți utilizatori, răspândiți pe tot globul.
Deodată,de undeva am auzit o voce ce-mi șoptea
că cititul este o artă care vindecă de singurătate,că pentru a deprinde
arta cititului am nevoie de exerciţiu şi
de răbdare, de pauză şi reflecţie, de seriozitate şi profunzime.Cititul este un
act de formare a personalităţii mele.Curios am ridicat privirea și de pe
peretele apropiat îmi zâmbea cald Eminescu.Am înțeles:lectura adevărată este
din cartea cu filele din hârtie,unde literele mi se aștern în ochii dornici de
a afla secretele lumii.
