,, O, cum mai înfioară vântul frunzele copacilor din
Cişmigiu! Parcă e acelaşi freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, când rătăceam
cu colegii, în anumite ore ale dimineţii, pe aleile mai dosnice, care
adăposteau zeci de... plimbăreţi! Şi ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide
foşnesc parcă mai puternic şi mai nostalgic decât cele încă verzi... Poate unde
ştiu că sfârşitul li-e mai aproape... În umbra destrămată de toamnă a parcului,
toţi copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viaţa de o
clipă a unui efemer vegetal şi, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aştern covor
moale sub paşii întârziaţi ai trecătorului plictisit de banalul vieţii
cotidiene! Lacul tremură la fel ca şi atunci; şi la fel îşi leagănă bărcile uitate
pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioşie la şoaptele îndrăgostiţilor
care şi-au plimbat înfiorările pe aici”.
(Grigore Băjenaru—Cișmigiu & comp.-cap.I)
Descrierea literară este un text literar în care
sunt prezentate obiecte, peisaje, chipuri umane cu trăsăturile lor, într-un mod
care impresionează şi trezeşte sentimente. Se creează imagini artistice
-vizuale, auditive, olfactive,motorii, prin folosirea unor procedee de
expresivitate artistică. Din punct de vedere morfologic predomină construcţiile
substantiv-adjectiv.
Fragmentul face parte din volumul,,Cișmigiu & comp.”-începutul capitolului I şi este o descriere literară, pentru că întruneşte
toate caracteristicile unui astfel de text.
Titlul,, Cișmigiu & Comp.”( ,,Amintiri
din liceu”) este potrivit pentru romanul lui Grigore Băjenaru, pentru că îmbină
perfect cele două elemente devenite adevărate simboluri în viața autorului,
parcul Cișmigiu care se afla foarte aproape de liceu(Liceul,,Gheorghe
Lazăr”-București) și care era oaza de scăpare și locul multor momente
memorabile strâns legate de grupul de prieteni și colegii lui de clasă cu care
făcea posibile momentele memorabile.(comp.=prescurtare=companie,anturaj,grup,societate)
În primul rând,autorul începe descrierea
printr-o interjecție ,,o” ce dă glas stării de visare,de încântare în fața
freamătului frunzelor –este un moment de aducere-aminte a plimbărilor pe
aleile,,dosnice”ale parcului.Zâmbind nostalgic,se revede,,plimbărețul” alături
de,,colegi”într-un timp deosebit,timp al libertății,al evadării din spațiul
închis al clasei în,,anumite ore”.Interesantă este descrierea
frunzelor,,ruginii sau palide”care în momentul amintirilor au culoarea
dezamăgirii,sunt ofilite,triste,poartă regretul anilor ce trec .În descrierea
frunzelor,autorul își ascunde trăirile triste pe care le are în,,toamna
parcului”- nostalgia după seninul adolescenței,al libertății, al
aventurii. Comparația,,frunzelor ruginite” cu foșnetul,,puternic și mai
nostalgic”- aluzie la viața omului-au încercat timpul,viața,resemnate se
apropie de un sfârșit,iar cele,,încă verzi”au speranța tinereții,începutul,dar
și naivitatea.Privirea îi este atrasă de ,,umbra”împrăștiată a copacilor-este
imaginea lucrurilor trecătoare, ireale şi schimbătoare;,,ca-n basme”frunzele aurii i se
aștern omului,îndepărtându-l de monotonia vieții.Pașii îl poartă spre lac,unde
priveliștea a rămas aceeași din adolescența sa,îl privește cu duioșie,retrăind
clipele de demult. Toamna amintirilor descrie un tablou plăcut vederii,ce
degajă liniște,o priveliște panoramică încremenită.
În al doilea rând, textul este o
descriere după predominanţa figurilor de stil,culorile toamnei din natură devin
culorile vieții exprimate prin epitete:,,freamăt adormitor,alei mai dosnice,”,apoi
peisajul parcului devine impresionant prin nuanțele,,ruginii”ale
toamnei-anotimpul melancoliei,al maturității- în contrast cu verdele care-l
duce pe autor la gândul adolescenței,iar auriul îi amintește de optimismul,încrederea
ce trebuie existe mereu în viața omului.
Toamna este o a doua primăvară,când fiecare frunză este o
floare a vieții.Verbele:,,înfioară,foșnesc,tremură”exprimă mișcarea sufletească
influențată de natura toamnei,a timpului. Atmosfera din jur este completată de lacul
care-i pare neschimbat,oglinda trecutului. Imaginile vizuale, auditive surprind
mișcarea naturii care este a propriului suflet.
În al treilea rând, textul este o descriere
literară lirică: imaginile, figurile de stil urmăresc a impresiona prin crearea unui cadru
natural al amintirilor celui ce se întoarce în locul tinereții într-o zi de
toamnă. Exclamațiile, nostalgia ,duioșia scriitorului ce se reîntoarece pe
aleile parcului tinereții sunt povestite cu lirism.
În concluzie,
acest fragment este o descriere literară ,pentru că sunt prezentate elementele
naturii şi trăsăturile lor caracteristice, folosindu-se un limbaj expresiv,
capabil de a crea imagini vizuale, auditive - care să trezească emoţiile,așa
cum le-a trăit autorul.
!!!!!Cișmigiu&Comp. este o carte ușor de citit
indiferent de vârstă. Lectură plăcută !!!!!!
