Florile grâului,
Florile grâului,
Cine vă are la marginea drumului?
Cine vă udă năpraznica oaste?
Cine vă creşte pe văi şi pe coaste?
Ce mâini v-au cioplit eleganţa din pai?
Cine vă pictează chipul bălai?
Cine vă apără de vânturi rele?
Cine vă coace spicele grele?
Că râd, sănătoase, câmpiile toate,
Simţindu-vă zguduitoarele gloate
Deasupra pământului,
În steliştea vântului,
Iar inima omului,
Umilită şi înfrântă,
Vă binecuvântă.
Sporită vă fie sămânţa mereu,
De ploaie, de soare, de pluguri, mereu!
Mai mult: de mâinile lui Dumnezeu!
