joi, 24 decembrie 2020

Lumina de Crăciun

 

Seara, când întunericul e pe-aproape, de la fereastra mea văd trei stele mici şi una mai mare şi mai vie, în lumina care clipeşte încontinuu. Pot să văd crengile golaşe ale mărului împletite cu ale cireşului şi-mi amintesc că vara, atunci când pomii erau înfrunziţi, am văzut în crengile acestea, mişcate de vânt, stolurile în goană. Și tot de aici pot să văd cum răsare soa­rele, păsări în stoluri nesfârşite care zboară deasupra vântului, nori cu chip de poveste.De o vreme  pândesc însă cu tot mai mare nelinişte, pândesc, vânez sem­nele care m-ar face să ghicesc iarna pe care-o aştept tot mai mult. Într-una din dimineţi, cerul a fost plum­buriu, cenuşiu şi greu, şi mi-am zis că nu mai e mult până va ninge. Dar amiaza a lăsat soarele să strălucească nestingherit, ca şi cum ar fi trebuit să vină primăvara. În altă zi, au trecut pe deasupra mea mii şi mii de păsări, stoluri, stoluri care au în­negrit cerul ceasuri în şir, şi-am crezut că ele fug de frigul care vine de la miazănoapte. Dar n-a fost aşa. Soarele a luminat şi mai vesel, după ce ele au trecut. Azi de dimineaţă, în­să, o pasăre de iarnă a stat multă vreme singură şi nemişcată, pe cea mai înaltă şi subţire creangă a mărului. Am ştiut că e pasăre de iarnă, pen­tru că numai acestea umblă singure şi sunt atât de uşoare, încât crengile pe care se aşează nici măcar nu se în­doaie sub greutatea lor. Acesta e un semn sigur că norii cu omăt sunt pe aproape. Și deodată începe...  ninge! ninge cu fulgi pufoşi, o bură subţire, strălucitoare, se desprinde de undeva de sus şi cade în valuri argintii. Dincolo de pomii mei începe o altă lume. Lumea pădurii cu umbrele lungi ale copacilor care cheamă în adân­curile ei E ca şi cum aș urca pe nişte trepte, unele albe, luminate, altele cenuşii, mai sus şi tot mai sus, până la cerul în care sunt împrăştiate mii de lumini. Din când în când, câte una se măreşte dintr-o dată şi dispare, lăsând în locul în care a fost o urmă ca o dungă lucitoare.Mă întreb cine stinge luminile cerului.De departe se aude un cântec despre un prunc născut în iesle,iar o stea luminoasă strălucește deasupra întregului pământ.