Era o după amiaza nefericită ....cerul cenușiu nu-mi placea
si totuși am plecat sprelac,însoțit ca întotdeauna de prietenul meu credincios,Noro,un
câine foarte deștept ,eram așteptați de cei doi prieteni de joacă.
-Ce facem noi,dacă-l găsim pe Delfin astăzi trist ca noi?
-Ei,el e mereu fericit ,e deștept,gândește ca voi,oamenii!
Am ajuns pe marginea lacului...era o sărbătoare,Delfi era sărbătoritul....ne-am
ascuns si am urmărit ca niște detectivi.Mai întâi au apărut
pinguinii,legănându-se,vorbăreți:
-Să-i așezăm o coroana de scoici pe cap,ca să se deosebească de toți!
-Așa! au început să țipe focile:
-Ce noi suntem doar domnișoare bune de a face prăjituri din alge?Vom aranja
petrecerea cu muzica de circ!
Dar unde era Delfi?
Unde să fie?
Picior peste picior ,tolănit pe un fotoliu din stuf,cu multe foi în față,cu o
tabletă,cu cărți de matematică,era adâncit în studiu,nici nu-i păsa de
pregătirile din jur.Dintr-un târziu,deranjat de gălăgie, l-am auzit strigând:
-Hei,voi neștiutorilor,eu studiez și voi mă deranjați!
-Dar e ziua ta,caraghiosule!
-Ei și!voi sărbători, când îmi voi transcrie descoperirea în
matematică, voi revoluționa o lume!
S-au uitat unii la alții și, fără să le pese de ,,savant",,au desfăcut
cadourile,s-au așezat pe marginea lacului și-au petrecut.Iar eu cu prietenii
mei ne-am plimbat pe lac,am făcut poze,totuși....
am plecat singur
acasă.prietenul meu a rămas la petrecere.
