Povestirea începe cu formula,,a fost odată ca niciodată
”și povestește despre un om care nu s-a potrivit cu lumea din jur,de sucit ce
era.Personajul este Răducanu, zis Cănuţă-un diminutiv de la cuvântul,,cană”), a cărui întreagă viaţă este „ca
nelumea”. Cănuţă este un „om sucit”( nu se poartă ca toata lumea,este
ciudat, aiurit; nepotrivit, nefiresc)care nu ştie să profite de viaţă, nu ştie
să fie om cu două feţe, care e prost, pentru că nu îşi dă seama cum să se
adapteze la minciuna şi ipocrizia generală.
A fost născut într-un timp nefiresc,s-a grăbit a veni pe
lume fără niciun ajutor,apoi a primit un nume care nu era în calendar,iar la
botez,preotul l-a scăpat în cristelniță.
Părinții lui au murit. Rămasese orfan, în grija bunicii,
iar aceasta şi-a dorit să-i ofere educaţie, pentru a avea un viitor. Dar
copilul abia a reuşit să ajungă în clasa a patra. O succesiune de fapte greu de
suportat pentru firea sa sucită, care punea la suflet lucruri lipsite de
importanţă şi logică, l-a determinat să abandoneze învăţătura. Învățatorul îl întreba
ceva, el răspundea la o întrebare anterioară sau chiar la una pusă de cu o zi
înainte.
Bunica sa l-a dat la un meșteșugar ,să învețe o meserie,
că de carte nu era bun. Învăţarea unui meşteşug i-a pricinuit multe lacrimi şi
multă pagubă. Era la fel nepotrivit. Prima greşeală a făcut-o când i s-a dat în
sarcină să ajungă la un muşteriu(client,cumpărător) cu un coş mare cu mezeluri şi cu sticle cu
vin. Era polei pe traseu, iar el a vrut să scurteze drumul pe o ulicioară.
Sticlele s-au spart, iar băcanul s-a supărat straşnic. Dar în afara unei bătăi
grozave, pe băiat nu l-a costat nimic.
În altă zi însă, când coşul era dimpotrivă uşurel, a fost
trimis la alt muşteriu. A mers pe calea corectă, cea lungă, dar sigură. Îşi
învăţase lecţia din zilele trecute. Dar şi acum a greșit, nu a mai scurtat
drumul și a încasat o pereche de palme peste urechile degerate, nu a mai răbdat
şi s-a întors din nou supărat la bunica sa. A mai schimbat câțiva
stăpâni.
Atât de „sucit” era Cănuţă, încât, ajungând să facă
politică, era tot pe dos,când partidul lui venea la putere, el trecea mereu de
partea opoziţiei.
I-a venit si vremea însurătorii, a fost păcălit de soacră
care i-a făgăduit o zestre și apoi nu i-a mai dat nimic.A
fost înșelat de nevastă, iar el, prima oară a tăcut, a doua oară n-a
prea zis mare lucru. Dar într-o zi ,când a venit acasă cu un pește mare și a
pus femeile să-l gătească , acestea neîndemânatice l-au uscat.
Cănuţă se desparte de ea de data aceasta, deşi era însărcinată, tribunalul era
închis, fiindcă era sărbătoare. O întâlneşte după o vreme, pe când aştepta la
dentist şi i se face milă de suferinţa ei sinceră şi cei doi se împacă.
După multe supărări în viaţă, Cănuţă moare
„dintr-un nimic”: un prieten pe care îl ajutase odinioară îi refuză un împrumut
mic, deşi putea să îl ajute, s-a enervat așa tare, că s-a înecat și până seara
a murit. Nu mulţi oameni ar muri din acest „moft”, dar Cănuţă moare.
E îngropat a doua zi şi după şapte ani e găsit întors cu
faţa în jos. Preotul crede că nu era mort, când a fost înmormântat, dar nevasta
îi spune că aşa era el, „sucit”, de neînţeles pentru ceilalţi oameni.
Caragiale prezintă povestea vieţii lui Cănuță din
perspectiva lumii care nu vede în Cănuţă decât un „om sucit”, care nu ştie să
profite de viaţă, nu ştie să fie om cu două feţe, care e prost, pentru că nu
îşi dă seama cum să se adapteze la minciună şi ipocrizia generală.
Sufletul lui Cănuţă era strâmt pentru răutate, pentru
nedreptate, pe care nu o putea înțelege.
Caragiale pune în opoziţie caracterul curat şi nobil al
lui Cănuţă cu perfidia lumii care îl consideră prost şi sucit, pentru că nu
vrea să se lase învins de răutate, lumea vede numai ce se poate privi cu ochiul
liber, nu şi interiorul sufletelor.
Este un personaj plin de tragism, dar şi de
frumuseţe,lucrul cel mai dureros este că lumea nu înţelege nimic, dacă nu este
ca ea,condamnă un om „sucit”, adică inversul ei, inversul patimilor
şi al dorinţelor ei.
Cănuţă trăieşte neînţeles de nimeni, cu excepţia poate
doar a bunicii sale; este un personaj care ascunde esenţa vieţii creştine în
această lume: îndelunga răbdare şi îndepărtarea de orice nedreptate.
