luni, 25 iulie 2022

Compunere--text descriptiv pornind de la secvența: ,,Tresărind scânteie lacul și se leagănă sub soare”.

 

E un ochi magic!!!! şi în oglinda apei se reflectă lumea. Pare că e ochiul ce stă deschis pentru totdeauna către cer, fără se clipească vreodată,pentru a nu pierde nesfârşite întâmplări ce trăiesc în pădure, doar o secundă. E ceva magic în jurul acestui lac. Lumea vorbeşte în şoaptă, brazii stau neclintiţi, lumina are ceva diafan şi mângâietor. E o frumuseţe atât de multă şi fără cusur, încât te întristează, te face me­lancolic. Stau pe malurile străvezii ale lacului şi fiecare piatră sau frun­ză pare făcută din acea lumină translucidă. Orice atin­gere le-ar putea transforma într-un abur uşor şi par­fumat. Un fir de apă transfor­mat într-o spumă albă şi foşni­toa­re, se rostogoleşte de la o înălţime ascunsă peste pietrele acoperite de muşchi gros şi verde în ochiul magic ce-l primește clipind într-o tresărire ușoară,într-un val ușor. După căderea în­spu­mată urmează calmul şi transparenţa, limpezimea răco­roasă a întinderii de apă, ce curge insesizabil pe sub umbra pădurii.
Soarele intră pieziş printre frunze. Fluturi şi stropi de apă zboară prin lumina răcoroasă. Albi, roşii, al­baştri. Simplu şi liniştit, într-o ar­monie greu de descifrat, pe care o simt  cum îmi învăluie sufletul. Stropii mi se usucă pe faţa arsă de soare, pe pielea încinsă. Privesc pe sub mâna ștreașină și în față îmi apare vegetaţia abun­dentă de pe mal.Liane, iedere, buruieni şi flori, toate se îngră­mă­desc să existe, să îşi întin­dă frunzele şi rădăcinile, încolăcindu-se una peste alta, tot mai sus, către soa­re. Şi parcă locul ţine mor­ţiş să mă  întorc cu gândul la înce­pu­turi: toate gâzele şi insectele sunt mult mai mari decât în mod obiş­nuit... verdele lacului şi cel al pădurii, cu maroniul frunzelor şi al pământului şi sus de tot, cerul albastru! Miroase a apă dulce, a frunze vechi aşe­zate în straturi umede, arămii, a pia­tră udată de apă şi arsă de soare.Din când în când pasări albe se rotesc încet deasupra lumii, puncte albe, de îngeri uitaţi, întorşi acasă, după o pri­begie aspră, iar fâlfâitul ari­pilor lor face ca văz­duhul să se dea la o parte.Ră­coarea vine aici din adânc,legânându-se și sub soare și sub lună.....